75 de ani de la sfințirea bisericii din Jimbolia

Orașul Jimbolia, situat în Câmpia Banatului, la interferența dintre Câmpia Timişului şi Câmpia Mureşului, a fost animat, în Duminica a 8-a după Rusalii, de mulțimea credincioșilor, care a venit, încă de la orele dimineții, la biserica din centrul localității, pentru a-l întâmpina pe Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, și pentru a marca, printr-un moment liturgico-doxologic, împlinirea a 75 de ani de la sfințirea lăcașului de cult. La aceste momente de bucurie pentru comunitatea parohială aflată în proximitatea graniței de Vest a României, s-a raliat și Părintele Mitropolit Ioan, care a participat, în biserica cu hramul „Buna Vestire”, la Sfânta Liturghie, oficiată de un sobor de preoți, sub protia părintelui protopop Ioan Bude, Protopopiatul Timișoara I. După otpustul slujbei, Mitropolitul Banatului a explicat Evanghelia duminicii, ce relatează despre înmulțirea minunată a celor cinci pâini și a doi pești, săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos, evidențiind și actualizând mesajul central al pericopei evanghelice.

După omilie, Înaltpreasfinția sa, împreună cu soborul slujitor, a binecuvântat lucrările efectuate la exteriorul bisericii, lăcașul de cult trecând recent, prin purtarea de grijă a preotului paroh Petru Alexa și cu sprijinul autorităților locale, dar și a credincioșilor, printr-un proces de consolidare și înfrumusețare. Tot în această zi de sărbătoare, au fost sfințite trei cruci, ce vor fi puse pe culmile cele mai înalte ale bisericii, încununând efortul credincioșilor, adus pentru înfrumusețarea „casei lui Dumnezeu”.

Elogiind bravismul și eroismul ostașilor români și în amintirea faptelor de apărare ale Armatei Române în operațiunile militare pe frontul românesc din timpul Bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, din anul 1917, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a reliefat faptul că altarul iubirii milostive și jertfitoare al Mântuitorului Iisus Hristos a constituit semnul biruinței oștenilor în aceste acțiuni de menținere a liniei frontului. În acest sens, la împlinirea centenarului bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, dar și pentru faptul că biserica din Jimbolia s-a edificat și prin osârdia mai multor soldați români care au luptat în timpul Primului Război Mondial, Mitropolitul Banatului a închinat câte o cruce, în semn de evlavie și afecțiune respectuoasă, pentru jertfa conaționalilor căzuți pe fiecare din aceste câmpuri de bătălie, în vederea recuperării, păstrării și valorificării memoriei istorice a neamului românesc din acele timpuri primejdioase pentru țara noastră.

„Prin harul lui Dumnezeu, am sfințit aceste cruci, care vor fi puse pe turlele bisericii. Luna aceasta se împlinesc 100 de ani de la marile însângerări de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Îngăduiți-mi ca, în numele frățiilor voastre, o cruce să fie pusă la căpătâiul ostașilor de la Mărăști, o altă cruce să fie pentru cei de la Mărășești, iar cealaltă pentru cei de la Oituz. Feciorii neamului nostru s-au jertfit, ca noi să fim astăzi împreună. De astăzi, acești ostași au o cruce pe biserica de la Jimbolia. Vă îndemn să sărutați aceste sfinte cruci, pentru că, începând de astăzi, ele vor fi sărutate doar de păsările cerului care, în zborul lor, se vor odihni pe ele! De asemenea, ele vor fi sărutate de ultima rază de soare de pe pământul nostru românesc. Înainte ca Soarele să părăsească granița de Vest a României, își va trimite razele să sărute aceste cruci”, a spus Chiriarhul Banatului.

***

Orașul Jimbolia este atestat documentar încă din anul 1332, când are loc un recensământ papal a pământurilor Banatului pentru stabilirea dijmei. Dacă, la origine, era o localitate cumano-valahă, fapt dovedit în urma cercetărilor istorice de existenţa unei parohii româneşti, astăzi comunitatea din Jimbolia este a treia ca mărime din Județul Timiș după numărul de locuitori, continuând să prospere pe plan economic, cultural și educațional. În ceea ce privește viața spirituală, locuitorii din această unitate teritorială, animați de râvna preotului paroh Gheorghe Cotoșman, reușesc între anii 1933-1942 să construiască din temelii, după planurile arhitectului român Victor Vlad, o nouă biserică în stil neobizantin, cu hramul „Buna Vestire”. În anul 1942, la sărbătoarea Bunei Vestiri, noul lăcaș de cult a fost târnosit de Preasfințitul Vasile Lăzărescu. Între anii 1938-1941, pictorul Vasile Hudici execută pictura murală în stil neobizantin, iar între anii 1938-1944, artistul ieșean Ioan Antonescu realizează sculptura, în lemn de tei, a iconostasului și a mobilierului din interior. Între anii 2000-2004, după mai multe lucrări de reparații și de restaurare a picturii, biserica este resfințită la 15 august 2004 de Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, primind cu acest prilej și hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Comments are closed.