Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis pentru prima duminică din Postul Naşterii Domnului 2023 o scrisoare pastorală tuturor credincioşilor din Patriarhia Română.

Ierarhii români au subliniat că o prioritate pe care trebuie să o aibă Biserica în vedere în pastorația vârstnicilor este aceea „de a considera perioada bătrâneții drept un privilegiu”.

De aceea, „Biserica Ortodoxă Română desfășoară o amplă activitate privind sprijinirea concretă a persoanelor vârstnice”, au semnalat în Pastorală membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2023 privind însemnătatea „Anului omagial al pastorației persoanelor vârstnice” și „Anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești”, în Patriarhia Română

Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicului cler

și preaiubiților credincioși
din Patriarhia Română,

Har, bucurie și pace
de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,
iar de la noi părintești binecuvântări!

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori în Domnul,

Urmând o frumoasă rânduială statornicită în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023, în Patriarhia ­Română, ca Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice și Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești, îndemnându-ne, astfel, să reflectăm asupra grijii pe care Biserica o are față de toate generațiile, deci inclusiv față de bătrâni.

Pentru ierarhii, clerul și credincioșii Patriarhiei Române, omagierea vârstnicilor este un moment de recunoștință adusă celor care ne-au născut, crescut și educat, celor cărora s-au jertfit pentru ca noi să fim liberi în țara și credința noastră strămoșească.

Este prilej să ne aducem aminte și de familiile sfinte din Vechiul și Noul Testament, precum și de familiile sfinte din istoria Bisericii ­Ortodoxe, care au adus în lume pe marii sfinți ai Bisericii, modele pentru noi cei de astăzi.

Nu uităm nici de vârstnicii cărturari care au format multe generații de oameni de cultură, oferind țării noastre lumină pentru suflet. Nu în ultimul rând, ne aducem aminte de părinții și bunicii noștri care, cu bunătatea, înțelepciunea și dragostea lor, au lăsat moștenire lumii o nouă generație de oameni, viețuitori pe acest pământ.

Dacă anul 2022 a fost consacrat rugăciunii și isihasmului, ca lucrare duhovnicească de propovăduire a rugăciunii neîncetate a minții și a inimii, în anul comemorativ 2023, rugăciunea este observată în relație cu frumusețea cântării bisericești, psalmodierea însăși devenind, în viața liturgică a Bisericii, rugăciune comunitară.

Dreptmăritori creștini,

Comunitatea umană tradițională s-a preocupat dintotdeauna de persoanele vârstnice, considerându-le pe acestea un izvor de binecuvântare și înțelepciune, dar și de iubire milostivă, prin participarea lor la educația copiilor și a tinerilor.

Sfânta Scriptură ne vorbește despre respectul pe care comunitatea evreiască îl arăta bătrânilor. În Vechiul Testament, respectul pentru bătrâni a fost transformat într-o poruncă pe care toți aveau datoria să o împlinească: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” (Ieșirea 20, 12) sau „Înaintea celui cărunt să te ridici, să cinstești fața bătrânului și să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt ­Domnul Dumnezeul vostru” (Leviticul 19, 32).

Cel care nu-și respecta părinții vârstnici era văzut ca un blasfemiator: „Ca un hulitor este cel care părăsește pe tată și blestemat de Domnul este cel care mânie pe mama sa” (Ecclesiasticul 3, 16).

Noul Testament ne arată lămurit că înțelepciunea celor vârstnici ține de apropierea lor de Dumnezeu prin rugăciune și de viața virtuoasă pe care aceștia o trăiesc. Astfel, Dreptul Simeon nu era doar un om învățat, ci și un permanent rugător, luminat de Duhul Sfânt pentru a-L recunoaște pe Mesia în Pruncul ­Iisus: „omul acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era asupra lui” (Luca 2, 25).

Dreptul Simeon L-a purtat în brațele sale pe Cuvântul lui Dumnezeu înomenit și L-a prezentat ca fiind „Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 32). ­Astfel, înțelegem de ce, în Tradiția creștină, Dreptul Simeon devine model și ocrotitor al persoanelor vârstnice: era învățat, drept, temător de Dumnezeu, răbdător, plin de credință și nădejde.

Slăbiciunea trupească a bătrâneții este acoperită de tăria înțelepciunii, de bogăția cunoașterii, de frumusețea blândeții și a bunătății. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur învață: „Slăbiciunea trupului nu vatămă cu nimic tăria credinței.

Podoabă a Bisericii e căruntețea gârbovă unită cu credința întraripată. De ea se bucură în mod deosebit Biserica”[1]. Bătrânețea trebuie înțeleasă ca fiind mai ales vârsta la care ne apropiem de sfârșitul călătoriei pământești, când Domnul Iisus Hristos ne conduce la casa Tatălui ceresc (cf. Ioan 14, 2).

Astăzi, din nefericire, sunt foarte mulți bătrâni care trăiesc în multă însingurare, în izolare de comunitate, simțindu-se cumva inutili acesteia sau, mai mult, traumatizați de propria îmbătrânire, ajungând chiar la deznădejde.

Statisticile, la nivel mondial, arată faptul că procesul de îmbătrânire este unul foarte accelerat, 9,6% din populația lumii fiind vârstnică, adică aproximativ 800 milioane de persoane. În România, din 19,2 milioane de locuitori, trăiesc 3,7 milioane de persoane a căror vârstă depășește pragul de 65 de ani (aproape 20% din populația țării), conform raportului Institutului Național de Statistică.

În societatea secularizată individualistă, politicile sociale sunt ­contradictorii: pe de o parte, se face un efort considerabil de investiție materială și resurse umane pentru creșterea longevității vieții omului, pe de altă parte, vârstnicii sunt văzuți de populația activă a unei societăți ca fiind o povară.

În acest context, Biserica este chemată să gândească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor.

O prioritate în pastorația persoanelor vârstnice este implicarea acestora în creșterea și educarea copiilor, mai ales în ceea ce privește rugăciunea. Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la cultivarea vieții liturgice și la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru binele societății și al familiei.

În unele zone ale țării, copiii îi numesc pe bunici bunul și buna, pentru că ei simt mai mult bunătatea sufletească a celor vârstnici. Se constată că și bunicii au preferințe pentru nepoți și nepoții pentru bunici, de aceea faptul acesta trebuie folosit spre o bună creștere a copiilor.

O altă prioritate pe care Biserica trebuie să o aibă în vedere în pastorația vârstnicilor este aceea de a considera perioada bătrâneții drept un privilegiu, o perioadă de creștere și îmbogățire duhovnicească prin rugăciune.

Bătrânețea nu este o povară, ci un dar al lui Dumnezeu. Bătrânețea este o perioadă a vieții omului când acesta are șansa să se apropie mai mult de Dumnezeu. Rugăciunea bătrânilor este izvorul înțelepciunii lor, dar și binecuvântare pentru întreaga comunitate.

Astăzi, Biserica Ortodoxă Română desfășoară o amplă activitate privind sprijinirea concretă a persoanelor vârstnice. Această activitate se ­concretizează în serviciile sociale, proiectele și programele social-filantropice dedicate bătrânilor.

Astfel, funcționează un număr de 27 de centre de zi, 53 de centre rezidențiale, 30 de servicii de îngrijire la domiciliu și 21 de servicii de îngrijiri socio-medicale la domiciliu. Pe lângă aceste instituții special dedicate vârstnicilor, există și 61 de birouri de asistență socială, 120 de cantine sociale și masă la domiciliu care au ca beneficiari majoritari persoanele vârstnice.

Totodată, amintim cu bucurie că s-au organizat tabere de vară pe tot cuprinsul Patriarhiei Române, în care copiii și tinerii au realizat prin intermediul preoților coordonatori ateliere intergeneraționale, multiple activități între vârstnici și tineri, în care înțelepciunea și experiența de viață s-au întâlnit într-un mod armonios și fericit cu elanul, spontaneitatea și inocența copiilor, ambele generații realizând schimburi de valori.

Organizații caritabile din Federația Filantropia oferă servicii licențiate în sistem rezidențial, în centre de zi și la domiciliu, unui număr zilnic de peste 1.000 de vârstnici. Sute de specialiști ai acestor instituții sociale din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, furnizori acreditați de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, oferă suport specializat vârstnicilor prin servicii licențiate, respectând legislația națională în vigoare.

În contextul acestui An omagial, în ziua de 11 aprilie 2023, a fost semnat un Protocol de colaborare în domeniul incluziunii și asistenței sociale între Patriarhia Română și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, cu scopul intensificării cooperării în domeniul social, atât în ceea ce privește îngrijirea de lungă durată, cât și celelalte programe și proiecte sociale care vizează toate categoriile sociale dezavantajate.

Dintre campaniile cele mai importante la nivel național, amintim: campania „Sănătate pentru sate”, campania „Donează sânge, salvează o viață!”, care în cei 10 ani de la inițiere a înregistrat ca rezultat recoltarea a peste 23.000 de litri de sânge, cu ajutorul voluntarilor Paraclisului Catedralei Naționale și, nu în ultimul rând, programul de telemedicină (screening și diagnosticare) implementat de mai multe organizații din Federația Filantropia, prin care se asigură servicii de medicină pacienților preponderent vârstnici, care nu au posibilitatea fizică sau financiară de a accede la consultații de specialitate.

Iubiți credincioși,

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 și ca Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești, oferind, astfel, prilej de comemorare a celor ce s-au ostenit prin munca lor, inspirați de ­Dumnezeu, să compună cântări bisericești și să le interpreteze, spre înaintarea noastră în cunoașterea lui Dumnezeu.

Cântările cuprinse în cărțile de cult ale Bisericii noastre sunt creații ale unor imnografi inspirați de Duhul Sfânt și ne ajută în înțelegerea textului scripturistic, ca parte a Sfintei Tradiții.

Textele imnurilor care se cântă în slujbele Bisericii Ortodoxe aprofundează și explică bogăția teologică a Cuvântului lui Dumnezeu. Muzica bisericească este Evanghelia cântată.

În acest sens, Părintele Dumitru Stăniloae spunea despre limbajul imnografic că: „Dumnezeu este atât de mare, că singură poezia poate încerca să-L exprime”[2]. Profunzimea teologică și spirituală a textelor liturgice este dată de adăparea lor permanentă din Sfintele Scripturi și din scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii care au meditat îndelung și profund la Cuvântul lui Dumnezeu.

Teologia exprimată în imnografia bisericească este una dintre cele mai bogate în sensuri și, în același timp, lămuritoare pentru credincioșii Bisericii noastre, de aceea trebuie valorificată mai mult în predicile și catehezele din zilele noastre.

Imnografi precum Sfinții Efrem Sirul, Roman Melodul, Ioan Damaschinul, Andrei Criteanul, Cosma de Maiuma, Teofan Mărturisitorul și Iosif Imnograful, Mitrofan de Smirna, Ștefan Savaitul, Casiana și alții sunt alcătuitori de cântări bisericești de o mare frumusețe, din punctul de vedere al formei, dar și de o inspirată profunzime teologică.

Imnurile liturgice au fost cântate pe teritoriul țării noastre încă de la începuturile creștinismului, iar arta cântării psaltice a fost predată de către mari dascăli și imnografi (compozitori) atât în școlile domnești, precum școala Sfântul Sava de la București, cât și în școlile mănăstirești, așa cum au fost școlile de la Mănăstirile Putna și Cozia.

Ne amintim cu recunoștință și de psalții sau cântăreții bisericești care au fost și compozitori sau creatori de cultură și limbă națională, precum: Filotei Monahul de la Cozia, Eustatie Protopsaltul de la Putna, Filothei Sin Agăi Jipei, Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Ștefanache Popescu, Ion Popescu-Pasărea și alții.

Iubiți frați și surori în Domnul,

Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne aflăm la începutul Postului Nașterii ­Domnului, cunoscut și ca Postul Crăciunului. Această perioadă este, în primul rând, o pregătire, o sfințire a sufletelor și a trupurilor noastre, prin Spovedanie și Împărtășanie, dar și prilej de întrajutorare și milostenie.

Faptele milosteniei creștine, privite ca roade ale dreptei credințe, sunt expresia concretă a iubirii smerite față de Dumnezeu și de oameni.

În contextul actual, marcat de violență și multă suferință, este necesară înmulțirea rugăciunii pentru încetarea războiului și pentru întărirea spirituală a celor ce suferă din cauza acestuia.

Astăzi, când în jurul nostru vedem semne ale morții fizice și spirituale: lăcomie și violență, suferință și nesiguranță, sărăcie și indiferență, să ne rugăm Domnului Iisus Hristos să ne întărească în lucrarea noastră de ajutorare a bolnavilor, bătrânilor, orfanilor, săracilor și a celor îndoliați și întristați.

De aceea, și în acest an ne adresăm preoților și credincioșilor mireni ai ­Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a organiza, la parohii, mănăstiri, protopopiate și la centrele eparhiale, colecte de alimente, haine și medicamente. Acestea vor fi distribuite celor aflați în suferință și în lipsuri, familiilor defavorizate, cu mulți copii, bătrânilor și persoanelor singure, fără copii sau rude, cu precădere celor care locuiesc în mediul rural.

Fiind încredințați că veți arăta și în acest an dărnicie creștină și veți răspunde cu dragoste chemării noastre părintești în această lucrare sfântă de binefacere și ajutorare, vă mulțumim pentru generozitatea arătată în anii precedenți și vă reamintim cuvintele Domnului Iisus Hristos: ,,Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți românii, din țară și din străinătate, de toate vârstele, dăruindu-le sănătate și mântuire, ocrotindu-i de tot răul și întărindu-i în tot lucrul bun, spre bucuria Bisericii noastre și a poporului român de pretutindeni.

Cu multă bucurie, vă îmbrățișăm părintește și vă împărtășim binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13, 13).

Textul este semnat de Patriarhul Daniel împreună cu toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Descarcă Pastorala în format PDF!

Note: 

1 Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, trad. din lb. greacă și note Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 559.

2 Pr. Dumitru Stăniloae, Marc-Antoine Costa de Beauregard, Mică dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica, trad. Maria-Cornelia Oros, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, p. 143.

sursa: basilica.ro

Duminică, 12 noiembrie 2023, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului a oficiat slujba de sfințire a pietrei de temelie pentru ridicarea noii biserici ortodoxe din parohia Timișoara-Blașcovici, protopopiatul Timișoara I, cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil și Sf. M. Mc. Gheorghe”.

De câțiva ani, credincioșii parohiei se roagă într-o biserică de lemn care, cu timpul, a devenit neîncăpătoare. De aceea, preotul paroh și Consiliul parohial au decis să edifice o biserică nouă, reprezentativă pentru comunitatea creștin-ortodoxă tot mai numeroasă.

La slujba de sfințire au participat credincioșii parohiei, părintele Timotei Anișorac, consilier eparhial, P. On protopop Zaharia Pereș, preotul paroh George Giurgiu, preotul co-slujitor Gheorghe Moșneguțu, preoții parohiei învecinate Ronaț  și alți preoți invitați.

Chiriarhul a sfințit apa și untdelemnul, apoi au fost citite de preoții parohiei și de ceilalți preoți slujitori îndătinatele rugăciuni în cele patru laturi ale bisericii. După acest moment liturgic special, au fost așezate hrisovul și placa inscripționată cu datele specifice acestui moment binecuvântat, împreună cu o piatră adusă de la Muntele Sinai. 

La sfârșitul slujbei, Mitropolitul Ioan a vorbit despre rolul Bisericii în urcușul nostru duhovnicesc și despre datoria enoriașilor de a sprijini construcția noii biserici parohiale, pentru că, ctitorii sunt  pomeniți mereu la toate  slujbele ce se vor oficia în acest sfânt lăcaș. Înaltpreasfinția Sa a invocat  ajutorul și binecuvântarea Domnului Iisus Hristos, Capul Bisericii, pentru ridicarea bisericii cu hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil și Sf. M. Mc. Gheorghe”.

La final, preotul paroh George Giurgiu a mulțumit Părintelui Mitropolit Ioan pentru participarea la acest moment istoric din viața parohiei Blașcovici, pentru binecuvântarea arhierească, încredințându-l de dragostea credincioșilor și a clericilor din parohie.

Parohia Timişoara – Blaşcovici, din cadrul Protopopiatului Timişoara I, a fost înfiinţată la data de 1 decembrie 2009 şi cuprinde 920 de familii, cu aproximativ 2.021 de credincioși. La 14 decembrie 2011, Preasfințitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, a oficiat slujba de sfințire a locului viitoarei biserici a parohiei, ce va purta hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință” şi „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil”.

Sâmbătă, 11 noiembrie a.c., Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului a efectuat o vizită pastorală  în cele două parohii ale  orașului Recaș , cu ocazia sfințirii capelei mortuare din localitate.

Chiriarhul a fost întâmpinat de P. On. Caius Andrașoni, protopopul Protopopiatului Timișoara II, de preoții Aurelian Milă și Bugariu Liviu, parohii celor două parohii recășene și Ciprian Ștefoni de la parohia Izvin.  La acest moment important  din viața pastorală a celor două parohii au participat, de asemenea, primarul orașului Recaș, alți reprezentanți ai autorităților locale și un număr mare de credincioși. Îndătinata slujbă de binecuvântare a capelei a fost însoțită de pomenirea  tuturor preoților și credincioșilor adormiți în Domnul și înmormântați în cimitirul orașului.

 În cuvântul de învățătură rostit, Înaltpreasfințitul  Părinte Mitropolit Ioan a subliniat  importanța deținerii unui spațiu adecvat pentru a-i plânge pe cei adormiți și pentru a putea oficia în condiții decente slujbele de înmormântare. Înaltpreasfinția Sa a mulțumit, totodată,  autorităților locale pentru acordarea fondurilor necesare edificării acestui așezământ. De asemenea, a subliniat că acest loc nu trebuie să fie un loc de tristețe și deznădejde, ci un loc de bucurie și nădejde, pentru că din el vom pleca spre odihna veșnică în sânurile lui Avraam. Construcția capelei funerare din orașul Recaș s-a realizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Recaș.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, evenimentele desfășurate sub egida Acta liturgica, historia et divinum verbum. Părinți și scriitori bisericești români dedicate părintelui profesor Dumitru Stăniloae au continuat duminică, 12 noiembrie a.c., cu săvârșirea Sfintei Liturghii și susținerea conferinței cu titlul: „Forma Bisericii”- perspectiva mistică a părintelui Stăniloae asupra eclesiologiei de către Pr. Conf. Univ. Dr. Nicolae Moșoiu, cadru didactic al Facultății de Teologie din Sibiu.

Cu acest prilej, părintele conferențiar a făcut cunoscut faptul că Biserica este o realitate tainică, de aceea nu putem avea o de-finiţie a sa, nu poate fi încadrată între nişte limite. Biserica fiind trupul lui Hristos, genul proxim, dacă ar fi să ne exprimăm astfel, este chiar taina lui Hristos („tes euseveias mysterion”, 1Tim.3,16), iar diferenţa specifică include, pe de o parte, prezenţa nemijlocită a genului proxim, căci Hristos Domnul este viu şi lucrător în Biserică, iar pe de altă parte, creştinii trăiesc viaţa în Hristos sau mai exact Hristos Domnul trăieşte în ei: „Hristos este Cel Ce trăieşte în mine” (Gal.2,20);„Hristos este în voi” (Rm. 8,10; 2Cor.13,5); „Hristos Cel dintru voi” (Col.1, 27); „Hristos, totul întru toţi” (Col.3,11); „Hristos să Se sălăşluiască prin credinţă în inimile voastre”(Efes.3,17).

Părintele Stăniloae afirmă că „Taina Bisericii în sens propriu (…) nu a putut lua fiinţă decât prin Taina lui Hristos. Ea nu e decât extensiunea Tainei lui Hristos, toată e plină de taina lui Hristos. (…) Taina Bisericii nu e despărţită de Taina lui Hristos şi nici Taina lui Hristos de Taina Bisericii (…) Aceste două Taine pot fi distinse teoretic, dar nu despărţite în realitate”.

Pogorârea Sfântului Duh, spune Părintele Stăniloae „dă existenţă reală Bisericii, punând începutul sălăşluirii trupului îndumnezeit al lui Hristos în celelalte fiinţe umane şi cu aceasta, începutul Bisericii; este actul de trecere de la lucrarea mântuitoare a lui Hristos în umanitatea Sa personală, la extinderea acestei lucrări în celelalte fiinţe umane. Prin întrupare, viaţa de ascultare, răstignire, înviere şi înălţare, Hristos pune temelia Bisericii în trupul Său. Prin acestea Biserica ia fiinţă virtual. Dar Fiul lui Dumnezeu nu S-a făcut om pentru Sine, ci pentru ca din trupul Său să extindă mântuirea ca viaţă dumnezeiască în noi. Această viaţă dumnezeiască, extinsă din trupul Său în credincioşi, e Biserica (s.n.).Această viaţă iradiază din trupul Său ridicat la deplina stare de pnevmatizare prin înălţarea şi aşezarea lui de-a dreapta Tatălui, în suprema intimitate a infinităţii vieţii şi iubirii lui Dumnezeu îndreptată spre oameni. (…) Fără Biserică, opera de mântuire a lui Hristos nu s-ar putea realiza”.

„Hristos îi mântuieşte pe oameni întrucât se extinde în ei, întrucât îi încorporează în Sine şi întrucât îi asimilează treptat cu omenitatea Sa înviată. Biserica este această extindere a lui Hristos în oameni, acest laborator în care se realizează treptat asimilarea oamenilor cu Hristos cel înviat”.

Manifestările duminicale au fost prefațate sâmbătă, 11 noiembrie a.c., prin săvârșirea Rânduielii Parastasului pentru sufletul marelui teolog român. Actul liturgic a fost oficiat de către Pr. Lect. Dr. Adrian Covan și Ierom. Lect. Dr. Rafael Povîrnaru alături de o parte dintre membrii corului teologilor timișoreni.

Concluzia întregului eveniment desfășurat la Paraclisul Mitropolitan din Timișoara a condus spre convingerea că evocarea marilor personalități ale teologiei românești devine o necesitate din ce în ce mai mare, în condițiile în care actualitatea revendică o conștientizare profundă a identității intelectuale și spirituale a acestui neam, fapt ce determină organizatorii la abordarea unor evenimente similare în viitor.

Centrul eparhial din Timișoara a găzduit joi, 9 noiembrie a.c., susținerea lucrărilor pentru obținerea gradului I în preoție, dar și colocviul de admitere la gradul I în preoție.

La prezentarea lucrărilor au fost prezenți părinții  profesori de la Facultățile de Teologie din eparhiile aparținătoare Mitropoliei Banatului. Comisia de examinare a fost prezidată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului.

Pentru obținerea gradului I în preoție, 17 de clerici din Arhiepiscopia Timișoarei, Arhiepiscopia Aradului și Episcopia Caransebeșului și-au susținut lucrările științifice de grad cu conținut teologic, ce au abordat teme dogmatice, istorice, pastoral-liturgice, cultural-misionare, social-filantropice și de drept bisericesc.

Părintele Mitropolit Ioan a subliniat, în cuvântul de îndemn de la încheierea susținerii lucrărilor, importanța studiului în viața clericilor, mai ales studiul Sfintei Scripturi. Cuvântul revelat trebuie aprofundat și studiat, a precizat Înaltpreasfinția Sa,  dacă este posibil, în limbile originale (greacă veche și ebraică),  pentru a sesiza toate nuanțele textului biblic, mai ales că nu întotdeauna traducerile pot reda fidel sensurile originale ale acestuia.

Criteriile pentru aprecierea susținerii  lucrării au fost: demonstrarea capacității de sinteză, a cunoașterii temeinice, aprofundarea problemei tratate; susținerea ei într-o manieră  problematizată; prezentarea şi susținerea ideilor majore din punct de vedere teoretic; sublinierea valorii practic-aplicative a demersului întreprins; capacitatea de valorificare a conținutului lucrărilor bibliografice mai importante în argumentarea ideilor şi a concluziilor; capacitatea de argumentare a valorii lucrării; utilizarea mijloacelor moderne pentru susținerea acesteia.

Nota minimă de promovare este 8 (opt). Gradul I se obţine, la cerere, după cel puţin 10 ani de vechime în preoţie și după cel puţin 4 ani de la promovarea examenului pentru gradul II.

De asemenea, la colocviul de admitere la gradul I în preoţie, s-au înscris 13 de preoți, ale căror lucrări speciale de grad vor fi alese, cu acordul profesorului coordonator şi cu aprobarea chiriahului, pe baza unei tematici şi a unei bibliografii aprobate de Sfântul Sinod al BOR, pentru fiecare materie în parte.

Lucrările metodico-științifice vor fi, apoi, elaborate în perioada unui an de zile, sub coordonarea unui cadru didactic de specialitate de la una din cele trei Facultăţi de Teologie din cadrul Mitropoliei Banatului.

Examinarea a urmărit, cu prioritate, verificarea capacității candidaților de a sesiza şi de a soluționa implicațiile practice pastoral-misionare, social-filantropice sau administrativ-gospodărești ale temei tratate.

Examenul s-a desfășurat în conformitate cu Metodologia pentru obţinerea gradelor profesionale în preoţie de către personalul clerical, aprobată de Sfântul Sinod prin hotărârea 5121/2023 prin care se aprobă susţinerea lucrărilor pentru obţinerea gradului I, de către candidaţii care au promovat colocviul de admitere la gradul I în anul precedent.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinței Sale, Ioan, Mitropolitul Banatului, în data de joi 9 noiembrie a.c., la Galeria POD de pe Str. Emanoil Ungureanu nr. 1, a avut loc un eveniment cultural dedicat tinerilor liceeni din cadrul celor două specializări, teologie ortodoxă și științele naturii, ale Liceului Teologic Ortodox „Sfântul Antim Ivireanul” din Timișoara.

Evenimentul a avut ca scop principal lansarea unui volum de fotografii realizat de către elevii liceului sub coordonarea artistului plastic de renume internațional, Linda Saskia Menczel, cadru didactic al instituției noastre de învățământ preuniversitar.

Au fost prezenți la eveniment din partea Inspectoratului Școlar Timiș Prof. Oana Codruța Tomescu – inspector școlar arte și Profesor Daniela Buzatu – inspector școlar religie, din partea Arhiepiscopiei Timișoarei Pr. Nichifor Tănase, consilier învățământ și activități cu tinerii, iar ca reprezentați ai Liceului Teologic Ortodox „Sfântul Antim Ivireanul” Timișoara Prof. Adela Panait, directorul instituției și Pr. Prof. Daniel Hlodec, directorul adjunct al prestigiosului liceu. Tinerii prezenți la eveniment au interpretat mai multe imne și cântări, atât religioase cât și laice, fiind coordonați de către Pr. Prof. Sergiu Pantea, cadru didactic al liceului ortodox.

În acest sens, autorii albumului sunt 55 de elevi ai liceului, care au realizat instantanee din viața de zi cu zi, amintind parcă de „cunoașterea lui Dumnezeu în împrejurări concrete ale vieții” de care ne vorbea părintele Dumitru Stăniloae. Dovedind un simț estetic cultivat și o sensibilitate teologică, clipele surprinse de către elevi cu aparatul fotografic aduc în prim-plan câteva chipuri de bătrâni care emană bunătate și căldură sufletească și chipuri de tineri care iradiază lumină și încredere în umanitate. Dacă Sfinții Părinți înșiși aveau preocupări legate de estetică în domeniul teologic-duhovnicesc, iar secolul XX a redescoperit semnificația teologică a icoanei ortodoxe, în același context putem ilustra dimensiunea spirituală a evenimentului prin fraza lui Dostoievski – „Frumusețea va salva lumea” – care reține importanța soteriologică a chipului, devenit în postmodernitate o simplă imagine desacralizată și fără profunzimi spirituale. Sub această interpretare putem situa și inițiativa elevilor liceului nostru, de recuperare a unei arte de a privi prin ochii curați și iluminați realitatea care ne înconjoară și în care se revelează neîncetat pronia lui Dumnezeu.

Evenimentul s-a desfășurat sub patronajul Mitropoliei Banatului, al Consiliului Județean Timiș și al Centrului de Cultură și Artă la Județului Timiș și al Fundației Filantropia Timișoara.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, sub egida Acta liturgica, historia et divinum verbum. Părinți și scriitori bisericești români – Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, joi 09 noiembrie a.c., la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a avut loc conferința cu tema Taină și slujire liturgică în cultura românului oglindite în scrierile părintelui Dumitru Stăniloae,  susținută de către Ierom. Lect. Dr. Rafael Povîrnaru, cadru didactic al Teologiei din Timișoara.

Cu această ocazie a fost reliefat în primul rând reperul sublim al întregii opere a autorului evocat, prin apelul imediat la dimensiunea și înțelegerea Preasfintei Treimi drept “Structură a Supremei Iubiri” – fundament existențial deplin al credinciosului autentic, acela care prin întreaga sa trăire transparentizează comuniunea cu Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt.

Înnoind și îmbogățind continuu această relație dialogală, prin prezența la actul sfințitor al Bisericii, ființa umană îmbrăcată în lumina harului, parcurge astfel o itineranță a devenirii sale iconice prin intermediul căreia, rațiunea, cuvântul, voința, dar și gestul devin “reflexe treimice” din care transpare prezența tainică a lui Dumnezeu.

De această conștiință s-a bucurat încă de la începutul existenței sale poporul român, care a materializat prin calitatea sa identitar – creștină,  actul cultic deprins sub cupola de har a Bisericii, îmbogățind în acest fel “sinaxarul românesc” pe care, prin simțire și propovăduire evanghelică, Biserica îl înnoiește cu o frecvență deplin mărturisitoare a calității hristice a neamului românesc.

Evenimentul dedicat marelui teolog român va continua sâmbătă – 11 noiembrie cu oficierea Rânduielii Parastasului și se va încheia duminică – 12 noiembrie prin susținerea conferinței cu titlul: “Forma Bisericii” – perspectiva mistică a părintelui Stăniloae asupra eclesiologiei, susținută de Pr. Conf. Univ. Dr. Nicolae Moșoiu de la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Marți, 7 noiembrie, a.c., la Lugoj a avut loc conferința preoțească comună a celor două protopopiate, Lugoj și Făget, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan.

Conferința a debutat cu slujba Acatistului Mântuitorului în istorica biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Lugoj, urmată de un moment muzical susținut de corala preoților din Protopopiatul Lugoj, dirijată de preotul Cristian Cerbu.

 După aceste momente, Părintele Mitropolit Ioan l-a  invitat pe preotul Ionuț Drinovan de la parohia Sinersig să prezinte câteva aspecte despre ceea ce înseamnă cântarea închinată lui Dumnezeu și evoluția ei în cadrul cultului divin public, despre personalitățile de seamă  ale muzicii bisericești din țara și din Banat, precum și despre importanța muzicii  în viața bisericească de astăzi.

 În  referatul susținut s-a afirmat că,  pe teritoriul țării noastre,  cântarea bisericească s-a născut odată cu încreștinarea înaintașilor noștri și a fost nedespărțită de  slujirea liturgică. Poporul român și-a format o cultură vie în ceea ce înseamnă cântarea bisericească, influențele bizantine fiind resimțite în viața cultului divin. Pe marginea temei au luat apoi cuvântul și alți preoți din cele două protopopiate. Spre pildă, preotul Valentin Birău a trecut în revistă activitatea primului cor de plugari din țara noastră, înființat la Chizătău, în vremea stăpânirii austro-ungare, cor care l-a preamărit pe Dumnezeu și a promovat cântările național-patriotice în tot Banatul.

Înaltpreasfinția Sa le-a vorbit, apoi, preoților despre ceea ce  înseamnă cu adevărat cântarea închinată lui Dumnezeu și despre  rolul major al muzicii în viața Bisericii.  Pentru a înțelege cu adevărat rolul, frumusețea și profunzimea cântării bisericești, Chiriarhul a insistat și asupra explicării  unor termeni întâlniți în muzica bisericească, precum: antifon, stih, ecfonis, glasuri. Rugăciunea cântată  nu este doar un act de pură tehnică muzicală, a menționat Înaltpreasfinția Sa, ci  un strigăt  profund  de laudă adresat lui Dumnezeu, asemeni cântării îngerilor  din ceruri  la Nașterea Domnului Hristos.  În acest fel ar trebui să cântăm noi astăzi și, în locul exploziilor provocate de războaie, în lume să se audă glasurile de lauda adresate lui Dumnezeu de către oameni.

 În finalul întâlnirii, Înaltpreasfinția Sa i-a îndemnat pe preoții celor două protopopiate să încerce  să-și unească eforturile pentru îmbunătățirea și uniformizarea cântării de strană, în contextul în care cântăreții bisericești nu mai sunt așa de numeroși ca în vremurile trecute, pentru ca în biserici să răsune glasuri asemenea îngerilor din ceruri, care îl laudă neîncetat pe Dumnezeu.

       Marți 7 noiembrie, au debutat conferințele preoțești din toamna acestui an în Arhiepiscopia Timișoarei, dedicate  Anului comemorativ al imnografilor bisericești în Patriarhia Română. Astfel, biserica Parohiei Timișoara Iosefin a găzduit, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, întâlnirea preoților din protopopiatele Timișoara I și Timișoara II, prezidată de către Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei.

    Conferința a debutat cu săvârșirea slujbei de Te-Deum, oficiată de preoții George Giurgiu de la Parohia Timișoara Blașcovici, preotul Ion Dragomir de la Parohia Herneacova și preotul Dumitru Straca de la Parohia Bucovăț, acesta din urmă  susținând și cuvântul de învățătură.

           Referatele pe marginea temei Anului omagial au fost susținute de către diaconul Dr. Ionuț Ardereanu, profesor de muzică bisericească si de preotul lect. Dr. Marius Ioana de la Facultatea de Teologie din Timișoara.

     Cele două referate au punctat elementele de bază ale  cântării bizantine de strană și au subliniat că ambele fac parte din tezaurul ortodoxiei și au rădăcini comune, dar cu nuanțe diferite. 

        Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul a adus în atenția preoților nevoia de a ține seama  de cercetarea textelor liturgice și de a respecta rânduiala liturgică stabilită de Sfântul Sinod. Liturghierul este normativ pentru oficierea sfintelor slujbe, a precizat Preasfinția Sa, de aceea avem obligația de a sluji corect,  așa cum sunt statornicite rânduielile tipiconale,  iar cântarea de strană să fie corespunzătoare atât prin pronunție, cât și prin melodie.

       Totodată,  Preasfinția Sa a subliniat necesitatea formării unor noi cântăreți bisericești dintre tinerii apropiați de Biserică și iubitori de Dumnezeu, întrucât se simte nevoia unei strane mai temeinice, ce ar trebui să ducă mai departe cântarea bisericească, în contextul actual atât de frământat, cu diverse provocări mai ales în rândul tinerilor.

       În partea a doua a conferinței au fost mai multe luări de cuvânt din partea preoților Nicolae Strizu de la Parohia Foeni, Deian Vesici de la Parohia Seceani, Vasile Baboș de la Parohia Dumbrăvița și Cristian Răduică de la Parohia Tipografilor din Timișoara. Părinții protopopi au prezentat, în final, documentele  administrative primite de la Sfântul Sinod si de la Centrul eparhial.

 Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul a adresat  apoi un cuvânt de mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, pentru binecuvântarea acordată acestei conferințe, părinților protopopi Zaharia Pereș și Caius Andrașoni pentru organizarea deosebită, celor doi profesori referenți și preoților prezenți pentru interesul manifestat,  concluzionând că această întâlnire a generat discuții constructive și binevenite pentru găsirea unor soluții de îmbunătățire a cântării  bisericești de strană și corale  din Eparhia noastră.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, și cu sprijinul Centrului de Pelerinaje „Partoș”, 50 de credincioși de la Catedrala mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi” din Timișoara, însoțiți de diaconul Răzvan Emanuel Fibișan, au trăit, în perioada 30 octombrie – 5 noiembrie, momente de înălțare duhovnicească în pelerinajul „Pe urmele sfinților din Grecia”.

Timp de șapte zile, pelerinii timișoreni au străbătut străvechea Elladă, închinându-se la Brâul Maicii Domnului de la Mănăastirea Kato Xenia, în biserica de la Prokopi din Insula Evia, care adăpostește moaștele Sfântului Ioan Rusu, la moaștele Sfântului Nectarie Taumaturgul din Insula Eghina, moaștele Sfântului Patapie, Sfintei Ipomoni (mama împăratului bizantin Constantin al XI-lea Paleaologul) și Sfântului Nikon de la Loutraki. Au ajuns și în orașul Patras, la Catedrala ce adăpostește Cinstitul Cap al Apostolului Andrei, precum și crucea în formă de X, pe care a fost răstignit cel întâi chemat la apostolat. Pelerinii bănățeni au vizitat și insula Corfu, închinându-se la moaștele Sfântului Spiridon al Trimitundei, precum și la Mănăstirea Paleokastritsa.

Printre obiectivele eclesiastice și monahale din Grecia s-au mai numărat: Catedrala Mitropolitană din Atena, unde se găsesc moaștele Sfintei Filofteia și ale Sfântului Grigorie al V-lea, Patriarhul Constantinopolului, Biserica „Sfântul Elefterie” din Atena, cunoscută și ca „Mica Mitropolie”, mergând pe urma pașilor Sfântului Apostol Pavel până în Areopagul atenian, unde a vorbit filosofilor și învățaților greci despre identitatea „Dumnezeului necunoscut”. De asemenea, în orașul Salonic, timișorenii s-au închinat în Biserica Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Salonic, unde se află moaștele acestui martir din sec. al IV-lea; în Biserica „Sfânta Sofia”, unde sunt adăpostite moaștele  Sfântului Vasile cel Nou, în Mănăstirea „Sfânta Teodora”, la moaștele Sfintei Teodora din Salonic, cât și la cele ale Sfântului Cuvios David, precum și în Catedrala mitropolitană, unde se găsesc moaștele Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Totodată, pelerinii au vizitat complexul monastic de la Meteora, cu bine cunoscutele mănăstiri Marea Meteoră, Sfântul Varlaam și Sfântul Ștefan.

În perioada 5-7 noiembrie a.c., la Centrul Eparhial se desfășoară simpozionul „Istorie, Cultură și Spiritualitate în Banat”, ajuns la ediția a II-a. Tema  acestui an este „150 de ani de la înveșnicirea Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna și 100 de ani de la nașterea Mitropolitului Nicolae Corneanu”.

Deschiderea oficială a lucrărilor simpozionului, la care participă academicieni, profesori universitari, teologi și laici, istorici, cercetători, preoți, a avut loc în sala de festivități a noului  Centru pentru tineret din incinta reședinței mitropolitane. În debutul acestei manifestări științifice, Corul studenților teologi din Timișoara a susținut un minirecital de cântări bisericești.

După cuvântul de bun venit adresat participanților, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a creionat profilul teologic, cultural, social și național al mitropolitului sfânt Andrei Șaguna și rolul important pe care l-a avut mitropolitul Nicolae Corneanu în viața bisericească a Mitropoliei Banatului. Despre personalitatea complexă a mitropolitului Nicolae a vorbit și Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei.

Comunicările în plen au fost susținute de către P.S. dr. Emilian Nica, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, Acad. Ioan Bolovan, Cluj-Napoca, și Acad. Ion Păun Otiman, președinte de onoare al Filialei Timișoara a Academiei Române.

În continuare , lucrările au continuat pe trei secțiuni:

Secțiunea I -a, „150 de ani de la înveșnicirea Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna”;
Secțiunea a II – a, „100 de ani de la nașterea Mitropolitului Nicolae Corneanu”;
Secțiunea a III –a, “Istorie Ecleziastică Bănățeană”.

Organizatorii evenimentului sunt Mitropolia Banatului, Filiala Timișoara a Academiei Române, Asociația Cultural-Filantropică „Ioan Oprea” Timișoara, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș. Acțiune cofinanțată de Consiliul Județean Timiș prin programul Tim Cultura 2023.