Conferință dedicată Sfinților Trei Ierarhi

În Sala festivă a Centrului eparhial din Timișoara a avut loc Marți, 29 ianuarie, conferința „Vocația culturală și spirituală a Sfinților Trei Ierarhi și rolul lor în viața creștinismului”, susținută de pr. conf. dr. Nicolae Morar, de la Departamentul de Teologie al Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara. La evenimentul duhovnicesc au fost prezenți Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, și Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. 

Părintele conferențiar a evidențiat faptul că cei trei mari sfinți ai Bisericii au fost receptivi la cultura epocii lor, reușind să facă din discursul creștin unul care să fie concurențial pentru mesajul filosofiei păgâne din epocă. De asemenea a fost reliefat și faptul că acești dascăli ai teologiei au impus, sub aspect duhovnicesc, un ritm vieții bisericești care, de atunci, se păstrează, fiind viu și astăzi.

La conferință au participat părinți profesori de la Facultatea de Teologie, cadre didactice, elevi seminariști, studenți teologi, precum și studenți masteranzi. După prelegere, pr. lect. univ. dr. Adrian Covan a citit și un Laudatio în onoarea pr. prof. Nicolae Morar. În continuare, pr. Marius Florescu a vorbit despre ultimele apariții editoriale: volumul „1993-2018. Un sfert de veac de învățământ teologic ortodox superior la Timișoara. Părintele conf. dr Nicolae Morar – patru decenii de activitate și 65 de ani de viață”, precum și Analele Universității de Vest din Timișoara – Seria Teologie, ambele dedicate pr. conf. univ. dr. Nicolae Morar, care timp de patru decenii a slujit catedra învățământului teologic ortodox românesc de la Caransebeș și Timișoara. După lansarea acestor cărți, Corul Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara, condus de pr. dr. Radu Bogdan a prezentat un buchet de tropare și imnuri duhovnicești închinate ocrotitorilor învățământului teologic.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a felicitat pe părintele conferențiar Nicolae Morar, îndemnând stundenții teologi să lectureze operele Sfinților Trei Ierarhi care sunt actuale și astăzi, fiind adevărate manuale de îndrumare spre viața duhovnicescă.

Citeşte în continuare »
  • 29 Jan 2019
  • 571 vizualizari

A trecut la Domnul părintele pensionar Ilie Stoca

S-a născut la data de 27 iunie 1919 în localitatea Lescovița, județul Caraș-Severin, din părinții Jiva și Danița Stoca. După cele 4 clase primare urmate în localitatea natală, în 1930 începe cursurile gimnaziale la liceul din Oravița. Odată cu absolvirea celor 8 clase, în urma examenului susținut, a fost admis la Academia Teologică din Caransebeș, în anul 1938.

La data de 9 mai 1943 s-a căsătorit cu Maria Petrica, născută la 25 decembrie 1925 în Vrani, județul Caraș-Severin.

În același an a fost hirotonit diacon pe seama catedralei episcopale din Caransebeș, iar după mai puțin de un an, a fost hirotonit preot.

Prima sa parohie a fost în localitatea Iersig, județul Caraș-Severin, unde a slujit timp de doi ani, din 1944 până în 1946. Aici a acoperit biserica monument istoric, cu șindrilă nouă. A două parohie a fost Surduc, tot din județul Caraș-Severin. Aici, de asemenea, a acoperit cu șindrilă biserica monument istoric.

După mai bine de șapte ani, în 1953, a părăsit Surducul și a plecat la Nădrag, județul Timiș. Aici nu era casă parohială, așa încât părintele a început de îndată lucrări la noua casă parohială, la care s-a lucrat timp de cinci ani, din 1953 până în 1958. La Nădrag a păstorit timp de 21 de ani, din 1953 până în 1974.

În 1974 a fost numit paroh la Giarmata Vii, județul Timiș, unde a păstorit 10 ani. La împlinirea vâtstei de 65 de ani a ieșit la pensie, în anul 1984.

Ca pensionar a locuit o vreme la mănăstirea Dealu, jud. Dâmbovița, slujind acolo din 1986 până în 1989. În 1989 a plecat într-un pelerinaj la Ierusalim, unde a slujit pe la mai multe biserici, inclusiv la Mormântul Mântuitorului.

După 1990 a fost îmbisericit de mitropolitul Nicolae Corneanu la catedrala mitropolitană.

Slujba înmormântării a avut loc sâmbătă 26 ianuarie, în cimitirul de pe strada Cosminului din Timișoara, fiind săvârșită de slujitorii parohiei Timișoara Viile Fabric, pe raza căreia a domiciliat adormitul în Domnul. P.On. Părinte Marius Sfercoci, inspector eparhial a transmis un mesaj de condoleanțe din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan al Banatului.

Bunul Dumnezeu să îi facă parte de odihnă veșnică, împreună cu toți drepții Săi!

Citeşte în continuare »
  • 27 Jan 2019
  • 389 vizualizari

Ceremonial religios-militar la Lugoj

La 25 ianuarie, în urbea lugojeană, a avut loc un ceremonial religios-militar, prilejuit de sărbătorirea a 100 de ani de la înființarea Regimentului 90 Infanterie (25 ianuarie 1919 – 25 ianauarie 2019), primul regiment românesc înființat după Primul Război Mondial în Transilvania.

După intonarea Imnului de Stat al României a urmat cuvântul de bun venit, adresat de Col. Ion Teca, comandant al Batalionului 183 Artilerie Mixtă General ,,Ion Dragalina” – continuatorul tradițiilor ostășești în orașul de pe Timiș. Domnul General în retragere, Conf. Univ. Dr. Mircea Mândru (ultimul comandant al Regimentului 90 Infanterie Lugoj) a vorbit despre istoricul Regimentului 90 Infanterie, despre importanța acestei zile și despre monumentul ridicat în anul 1994 și reabilitat anul acesta ce are menirea de a reamintii sorgintea primei structuri militare din Transilvania-Banat.

Slujba religioasă a fost oficiată de părintele Emanuel Gafița, preotul militar al Garnizoanei Lugojului și de părintele Traian Birăescu, de la Parohia Dealul Viilor. La manifestarea au mai fost prezenți și Excelența Sa Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic de Lugoj, monseniorul Angelo Narcis Pop, vicar al Episcopiei de Lugoj și Prea Onoratul părinte Ioan Cerbu, protopopul ortodox al Lugojului.

Acțiunea a  continuat cu câteva alocuțiuni susținute de invitați, printre care domnul consilier al Ministrului Apărării Naționale, Narcis Bălășoiu, generalul Nicolae Lupulescu, desemnat ca reprezentant al Statului Major al Apărării, colonelul în rezervă Mircea Cosma, reprezentant al Uniunii ASTRA Sibiu și domnul primar, Francisc Boldea. Activitatea a luat sfârșit cu depunerile de coroane și cu defilarea militarilor lugojeni în aplauzele celor prezenți.

Manifestarea lugojeană s-a mai bucurat de prezența: D-nului General Dan Ionescu, Comandantul Brigăzii 18 Cercetare și Supraveghere ,,Decebal” Timișoara, D-nului General (Rez.) Gheorghe Feraru, D-nului General (Rez.) Ciungu Mihai, D-nului General (Rez.) Paul Vasile, D-nului General (Rez.) Țenu Costică, dar și alte cadre militare active, în rezervă și retragere, precum și de numeroși lugojeni.

Acțiunea s-a dorit a fi o sinceră evocare adusă eroilor acestui regiment românesc, căzuți pe câmpurile de bătălie pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești.

***

În timpul dominației austriece până la 1 decembrie 1918, Austria avea dislocate în Transilvania și Banat zeci de structure militare în aproape toate orașele regiunii. În acest context, orașul Sibiu a devenit cel mai puternic centru militar al Austriei în Transilvania și Banat, fiind clasificat ca a doua garnizoană militară, după capitala imperiului, Viena. 

După 1 decembrie 1918, moment istoric în viața poporului roman prin făurirea României Mari și înfrângerea armatelor imperiale în Primul Război Mondial, autoritățile austriece și-au retras structurile militare din Transilvania, Banat și Bucovina iar acestea au fost confiscate de Consiliul Dirigent în care au fost dislocate unitățile și marile unități românești în vederea apărării istoricului act al unirii, aflat din primele momente sub amenințarea vecinilor. În acest context de măsuri s-a înscris și înființarea Regimentului 90 Infanterie, dislocat în fosta cazarmă de pe suprafața bastionului Soldisch din Sibiu. Regimentul a luat ființă prin Decretul – Lege nr. 345 din 25 ianuarie 1919, semnat de Maiestatea Sa Regele Ferdinand I, urmat de Decizia Ministerială nr. 40 din 26 ianuarie 1919.

La puțin timp după înființare, respectiv la 12 aprilie 1919, regimentul a fost deplasat pe granița de vest a țării, unde a dus lupte de apărare și unde a respins ofensiva armatei ungare, devotată guvernatorului comunist/bolșevic al cărui președinte era Bela Khun ce urmărea ca prin forță să anuleze actul istoric de la 1 decembrie 1918.

La începutul lunii august 1919 trupele române au declanșat contraofensiva, respingând până la sfârșitul lunii armata maghiară până la capitularea acesteia, guvernul autodizolvându-se, iar Bela Khun refugiindu-se la Moscova.

Regimentul 90 Infanterie a participat și la cel de-al Doilea Război Mondial, începând cu 24 septembrie 1941 până la 9 mai 1945. El a luat parte la ocuparea fortificațiilor din zona Odessa, după care regimentul a înaintat spre Stepa Calmucă. În urma contraofensivei sovietice și a pierderilor foarte mari suferite, regimentul rupe lupta și se retrage în dezordine, de altfel ca întreaga armată română și germană.

În urma luptelor duse pe câmpurile de luptă împotriva trupelor germano-hortiste, Regimentul 90 Infanterie a avut aproximativ 3200 de morți și dispăruți, din care 400 ofițeri și subofițeri. De asemenea s-au înregistrat și 7450 de răniți, din care 300 ofițeri și subofițeri. După terminarea războiului Regimentul a venit în țară, schimbând succesiv mai multe garnizoane. În prima decadă a anilor 50 a fost amplasat în raionul fortificat din Banat în zona localităților Becicherecul Mic și Jebel. Ulterior a venit în Lugoj, unde după aniversarea a 75 de ani de la înființare, în primăvara anului 1994, s-a desființat, transformându-se prin contopire cu Centrul de Instrucție Tancuri Buziaș, în Brigada 80 Infanterie.

Este important de consemnat un fapt unic în Armata Română și anume că Regimentul 90 Infanterie a fost singura unitate din Armata Română care, în luptele purtate pe fronturile de est și de vest, a pierdut 3 comandanți de regiment. Un alt fapt semnificativ în istoria modernă a Armatei Române este și acela că Regimentul 90 Infanterie a dat un număr de 17 generali. Este demn de menționat că în istoria modernă a orașului și ulterior a municipiului Lugoj, mai mult de un sfert de veac Regimentul 90 Mecanizat a reprezentat o prezență activă și onorabilă.

Citeşte în continuare »
  • 26 Jan 2019
  • 333 vizualizari

Activități culturale la Cercul militar Lugoj

Zilele acestea a avut loc, la Cercul Militar Lugoj, o serie de activități culturale, menite a celebra Ziua Culturii Naționale, dar și a evoca personalitatea și geniul literar al inegalabilului poet național Mihai Eminescu. Ziua de naştere a lui Mihai Eminescu, 15 ianuarie 1850, este declarată, din 2011, Ziua Culturii Na­ţio­na­le. În acest an, sărbătorim 169 de ani de la naşterea marelui poet.

Acțiunea ,,Seară Culturală – Muzică și Poezie: DOR DE EMINESCU”, pusă sub aura contemplativă a frumosului, gingășiei și iubirii, a avut ca inițiator Batalionul 183 Artilerie Mixtă General ,,Ion Dragalina” Lugoj. Amfitrionul serii, domnul comandant, Col. Ion Teca a adresat în deschiderea evenimentului un cuvânt de bun venit invitaților și a vorbit despre importanța deosebită a acestui eveniment.

Au urmat luări de cuvânt, recitaluri de muzică instrumentală, dar și recitări de poezii din lirica eminesciană, toate moderate de neobosita doamnă Henrieta Szabo, directoarea Bibliotecii Municipale. De asemenea, a avut loc și o lansare de carte a timişoreanului Dumitru Buţoi, preşedintele Asociaţiei Culturale ,,Luceafărul de Vest”.

Partenerii acțiunii culturale au fost: Școala de Muzică ,,Filaret Barbu” Lugoj; Biblioteca Municipală Lugoj; Teatrul Municipal ,,Traian Grozăvescu” Lugoj; Școala de Arte ,,Remus Tașcău” Lugoj; Asociația Cultural-Umanitară ,,Luceafărul de Vest” Timișoara; Clubul Lions ,,Ana Lugojana” Lugoj; Colegiul Național ,,Coriolan Brediceanu” și Colegiul Național ,,Iulia Heșdeu”, ambele din Lugoj.

Publicul participant a fost unul foarte numeros, fiind format din elevi, dascăli, cadre militare active, în rezervă și retragere, dar și numeroși îndrăgitori ai creației eminesciene și iubitori ai frumosului din urbea de pe Timiș și nu numai, chiar invitați veniți din Timișoara, Oravița, Mehadia, dar și din alte locuri.

Citeşte în continuare »
  • 18 Jan 2019
  • 232 vizualizari

Ziua Culturii Naționale

Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, Academia Română- Filiala Timișoara și Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” au organizat joi, 17 ianuarie, în Aula filialei, manifestarea științifică „Cultură și spiritualitate în Banatul Istoric”. La eveniment a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului.

Evenimentul a debutat cu un cuvânt de deschidere, adresat de Acad. Dan Dubină, Preşedintele Filialei din Timișoara a Academiei Române. În continuare, Prof. univ. dr. Mircea Martin, membru corespondent al Academiei Române, a susținut un referat, intitulat: „Pentru o comunitate a memoriei”, iar Prof. univ. dr. Ion Simuț, Universitatea din Oradea, a susținut tema „Banatul literar într-o enciclopedie… bănățeană”. Sesiunile științifice au fost intercalate cu momente artistice, susținute de Grupul „Flores”, Palatul Copiilor din Timișoara, coordonator prof. Nicolae Pușcașu.

Totodată, Excelența Sa József-Csaba Pál, Episcop Romano-Catolic de Timişoara, a susținut referatul intitulat „Sfânta Treime, model peren al conviețuirii ieri și astăzi”. La eveniment a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, care a vorbit despre „Manifestările culturale de masă în Banatul istoric, la începutul secolului XX”.

Istoria culturală din Banat

În cuvântul său, Părintele Mitropolit Ioan a reliefat că Banatul este leagănul unei culturi multimilenare: „Banatul este o provincie, a cărei cultură și civilizație se pierd în negura istoriei. A fost, mereu, sub influența marilor culturi din spațiul de interferență a acestora. Multiculturalitatea din Banat va crea, în timp, un climat de stabilitate și conviețuire pașnică în acestă regine. În Banat nu s-a semănat doar cultură din exterior, ca pe un teren arid, ci, aici, a fost leagănul unei culturi străvechi, multimilenare. Banatul a asimilat și a sintetizat tot ceea ce a venit din spațiul extracultural bănățean. Banatul a primit, dar a și dat din tezaurul culturii sale. Provincie imperială, a avut acces la cultura vest-europeană, dar au existat și momente de stagnare, cum a fost în timpul ocupției otomane. Însă, Banatul a rămas creștin și ancorat în valorile creștine și europene”.

Vorbind despre multiplele manifestări culturale de masă din satele bănățene ce au adus la o emancipare culturală, Înaltpreasfinția Sa a menționat: „Așezarea numeroaselor etnii a făcut posibilă dezvoltarea unei culturi, unde fiecare etnie și-a adus contribuția sa. Această contribuție a generat un caracter pluricultural. În Banat s-a format și dezvoltat o importantă cultură de masa, marcată de existența școlilor confesionale, teatrelor de amatori, a corurilor sătești și orășenești, precum și a unui important număr de biblioteci publice. În nicio provincie românească nu găsim un număr așa de însemnat de scriitori și publiciști țărani, de reviste sătești, care vor deveni izvoare importante pentru cunoașterea istoriei Banatului. În perioada interbelică, în Banat, apăreau aprox. 380 de publicații periodice, tipărite în mai multe limbi: românește, germane, maghiară, sârbă, bulgară, cehă, slovacă, ucrainiană. Multe dintre publicații erau bilingve su trilingve. Cunoașterea unei limbi străine, chiar și către cei de la sate au facilitat accesul tinerilor români la studii superioare, în Viena, Budapesta sau alte centre europene. Acest fenomen cultural de masă a făcut posibilă apariția unei generații de tineri intelectuali români în Banat, care au avut un rol important în Revoluția de la 1848 și în cea de la 1918. Tinerii români erau duși în slujbă, la împărat, iar, acolo, în cătănie, învățau limba oficială și astfel erau fii de țărani care citeau presa în mai multe limbi. Putem spune că, satul bănățean avea un nivel de cultură în masă mult mai ridicat decât în alte comunități românești, iar numărul neștiutorilor de carte, de aici, era mult mai redus, decât în alte părți ale țării. Banatul a dat un număr important de oameni care au ridicat nivelul de cultură de masă din sat. Elitele provenite din rândul etniilor conlocuitoare din Banat s-au format la Viena, Buda, Paris, Timișoara și Karlowitz. Existau comunități și familii mixte, ce au adus la o emancipare culturală a Banatului. De asemenea, în școlile din Banat se învățau limbile: română, sârbă, germane și maghiară. Ca atare, în Banat avem o geografie lingvistică foarte variată”. La final, Mitropolitul Banatului a concluzionat: „Cultura este pâinea minții și aici, în Banat, la această pâine au avut acces și țăranii”.

Citeşte în continuare »
  • 18 Jan 2019
  • 172 vizualizari

Ziua Culturii Naționale la Academia Română – filiala Timișoara

Academia Română filiala Timișoara și Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” a organizat ca în fiecare an, Ziua Culturii Naţionale sub genericul: Cultură și Spiritualitate în Banatul istoric.

Evenimentul a avut loc joi, 17 ianuarie  ora 11,00, în Aula Filialei Timişoara a Academiei Române. După Cuvântul de deschidere rostit de Acad. Dan Dubină, Preşedintele Filialei din Timișoara a Academiei Române, au susţinut lucrări relevante la obiect: Prof. univ. dr. Mircea MARTIN, membru corespondent al Academiei Române care a militat Pentru o comunitate a memoriei,Prof. univ. dr. Ion SIMUȚ, de la Universitatea din Oradea, evocând Banatul literar într-o enciclopedie bănățeană. 

Excelența Sa József-Csaba Pál, Episcop Romano-Catolic de Timişoara a vorbit despre Sfânta Treime, model peren al conviețuirii ieri și astăzi şi Î.P.S. Ioan SELEJAN, Mitropolitul Banatului a prezentat referatul Manifestări culturale de masă în Banatul istoric la începutul secolului XX.

Cuvantul IPS Ioan

Pe parcurs au avut loc minunate momente artistice susținute de solişti ai Grupului FLORES, de la Palatul Copiilor din Timișoara, coordonator prof. Nicolae Pușcașu.

Moderatorul întregului eveniment a fost Conf. univ. dr. Claudiu T. Arieșan, de la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest din Timișoara.

Citeşte în continuare »
  • 17 Jan 2019
  • 313 vizualizari

Noi numere ale revistei eparhiale Învierea

La tipografia Partoș din Timișoara au apărut două noi numere – octombrie și noiembrie 2018 –  ale revistei Învierea a Arhiepiscopiei Timișoarei – însumând fiecare 48 de pagini.

Pot fi achiziționate de la pangarul catedralei mitropolitane din Timișoara și de la bisericile parohiale din eparhie.

Revista eparhială Învierea poate fi consultată și on line pe adresa: http://mitropolia-banatului.ro/publicatia-invierea/

Citeşte în continuare »
  • 16 Jan 2019
  • 171 vizualizari

Patriarhul Daniel de Ziua Culturii Naţionale: Biserica a plămădit şi promovat cultura poporului român

Cu prilejul Zilei Culturii Naţionale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la manifestările organizate la Ateneul Român şi a adresat în plen cuvântul intitulat: Biserica a plămădit şi promovat cultura poporului român.

Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că „Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție majoră la formarea şi promovarea culturii neamului românesc” şi a prezentat punctual modalităţile prin care a fost realizat acest lucru.

Părintele Patriarh Daniel a reiterat faptul că primele tipografii de pe teritoriul ţării noastre au apărut „în incinta unor mănăstiri sau centre episcopale”, iar „primii meșteri tipografi au făcut parte din cler”.

De asemenea, a oferit exemple de ierarhi şi monahi care au contribuit la dezvoltarea culturii naționale şi a reamintit că primele instituţii de învăţământ „au luat ființă în incinta mânăstirilor, apoi a bisericilor de mir”.


Text integral: 

Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție majoră la formarea şi promovarea culturii neamului românesc. Odată cu primele încercări de organizare statală, rolul Bisericii în dezvoltarea culturii şi civilizației românești a urmat modelul bizantin; o seamă de personalități eclesiale: episcopi, preoţi sau călugări, dintre care vom menționa doar câteva nume, au îndrumat principala activitate culturală din epocă.

Mihai Eminescu, cunoscând rolul Bisericii și al credinței creștine în dezvoltarea culturii și a limbii române ca veșmânt viu al învățăturilor de credință și al cultului liturgic, a numit Biserica Ortodoxă Română „maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii și unitatea etnică a poporului”[1].

1. Primele tipografii din spațiul românesc au apărut la mai puțin de o jumătate de veac de la invenția lui Gutenberg (1455), funcționând, în incinta unor mănăstiri sau centre episcopale, la Târgoviște, București, Iași, Buzău, Snagov, Râmnic, ori Neamț, iar primii meșteri tipografi au făcut parte din clerieromonahul Macariediaconul Coresiieromonahul MitrofanSf. Antim Ivireanul, viitorul mitropolit și alții. Unele tipărituri au fost premiere internaționale, precum Liturghierul de la Târgoviște, tipărit în 1508 în slavonă, fiind primul Liturghier ortodox din lume.

2.  Pleiade întregi de episcopi sau mitropoliți au fost scriitori, poeți, traducători sau creatori de cultură, artă şi civilizație românească. În Ţara Românească, au promovat cultura mitropoliții: Teofil (†1648), Ştefan I(†1668) Varlaam (†1679) şi Teodosie I (†1708), aceștia din urmă fiind sprijinitori al activității cultural-artistice sub domnitorii Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, una din realizările culturale fiind Biblia de la București,din anul 1688. În Moldova, au sprijinit cultura poporului român mitropoliții: Teoctist II (†1528), Teofan I (†1530) și Grigorie Roșca (†1570), ultimii doi au contribuit la împodobirea Mănăstirii Voroneț cu celebrele fresce interioare și exterioare, iar mitropolitul Anastasie Crimca (†1629) a fost ultimul mare miniaturist moldovean. Sfântul Mitropolit Varlaam (†1657) a tipărit Cartea românească de învățătură (1643), iar Sfântul Mitropolit Dosoftei (†1686) a fost primul mare poet român (Psaltirea în versuri, 1673) şi traducător al Liturghierului (1679) şi Molitfelnicului (1681) în limba română. În Transilvania, ierarhul erudit şi patriot statornic Andrei Șaguna (†1873) a unit în mod pilduitor mărturisirea credinței ortodoxe cu dezvoltarea culturală şi socială a românilor. A înființat o tipografie eparhială la Sibiu (1850), existentă și azi, în care a tipărit pe lângă toate cărțile de slujbă, manuale didactice, lucrări istorice și de alt gen, ziarul Telegraful Român, care apare fără întrerupere din 1853 până azi. În 1861 Andrei Șaguna s-a numărat printre cei care au înființat Asociația transilvanăpentru cultură și literatura poporului român din Transilvania (Astra), fiind primul ei președinte.

3. Între monahii erudiți, care au contribuit la dezvoltarea culturii naționale, se află Sf. Cuv. Ioan Casian (sec. 5), considerat unul dintre cei mai de seamă promotori ai monahismului în Occident, scriitor şi traducător din limbile greacă şi latină, Sf. Cuv. Dionisie Exiguul (sec. 6), teolog, astronom, matematician, a inițiat „cronologia erei creștine, împărțind istoria în două perioade – „înainte de Hristos” şi „după Hristos”, Sf. Niceta de Remesiana (†414), a compus imnul Te Deum laudamus, iar mai târziu Sf. Cuvios isihast ucrainean Paisie de la Neamţ(†1794), a tradus Filocalia în limba slavonă (Dobrotoliubie), fiind ajutat de ucenici români, buni eleniști, ca Sf. Ierarh Grigorie Dascălu (†1834).

4. Reprezentative pentru cultura şi arta românească sunt o mulțime de biserici şi mănăstiri ortodoxe, adevărate cărți de identitate prin care ne putem prezenta geniul creator în fața altor popoare: Voroneț, Neamţ, Putna, Cozia, Curtea de Argeș, Sfinții Trei Ierarhi – Iași, Hurezi, SecuDragomirnaVăratecAgapiaLainiciAntimStavropoleos ş.a. În toate aceste mânăstiri s-a desfășurat o intensăactivitate cultural-artistică, au fost scrise primele Letopisețe și Cronici ale istoriei românilor.

5. Primele școli primare, cu predare în slavonă sau română, au luat ființă în incinta mânăstirilor, apoi a bisericilor de mir: ColțeaSfântul Gheorghe VechiAntim sau biserica Domnița Bălașa, în Bucureşti, bisericaBarnovschiSfânta Vineri și Sfântul Nicolae, în Iași. Primele școli medii şi primele școli superioare au fost înființate, de asemenea, cu sprijinul Bisericii: Colegiul de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, Academia de la Mănăstirea Sfântul Sava din București.

6. În toate mănăstirile mari s-au desfășurat însemnate activități artistice. Astăzi, majoritatea colecțiilor muzeale din țară, care expun Artă Veche Românească, sunt constituite în cea mai mare parte din obiecte de cult, provenite de la mănăstirile şi bisericile ortodoxe românești. Icoane, fragmente de frescă, broderii, manuscrise, tipărituri, argintărie, sculptură în lemn sau piatră, toate ilustrează modul în care, Biserica, fidelă artei bizantine, dar receptivă la influenţele artei occidentale, ori tradiționale, a creat o artă proprie, originală. Prin toată această activitate culturală a Bisericii a fost cultivată şi sprijinită însăși aspirația poporului pentru cultura proprie, pentru păstrarea identității naționale şi pentru dobândirea independenții naționale.

Crearea statului român modern a deschis o epocă nouă, iar Biserica Ortodoxă Română a rămas pe mai departe sprijinitoarea fidelă a idealurilor naționale, contribuind la promovarea învățământului și culturii românești.

7. După anul 1944, odată cu instaurarea regimului comunist ateu, Biserica Ortodoxă Română a fost înlăturată treptat din viața socială şi culturală. În 1948 a fost eliminat învățământul religios din școli, au fost interzise slujbele religioase în spitale, azile și cazărmi, au fost suprimate publicații bisericești ale eparhiilor, au fost desființate multe școli de teologie şi a fost oprită catehizarea tineretului. Peste o mie de preoți ortodocși (la care se adaugă și mulţi romano-catolici, greco-catolici și protestanți) au fost arestați, aruncați în închisori, supuși la muncă silnică sau deportați. Între cei aruncați în închisori, se numără și teologi, oameni de cultură de mare prestigiu, precum: Nichifor Crainic, Ioan Savin, Dumitru Stăniloae, Liviu G. Munteanu, Ilarion Felea, Ion V. Georgescu (deportat în Siberia) și mulți alții.

În anii ΄80, sub dictatura comunistă au fost demolate peste 20 de lăcașuri de închinare, monumente de arhitectură bisericească din București (ca de pildă: mănăstirile CotroceniVăcăreștiPantelimon, bisericile Sfânta VineriSfântul Spiridon – VechiAlba-PostăvariEneiSpirea NouăIzvorSfânta Treime – Dudești etc.).

8. După căderea comunismului, consecventă tradiției multiseculare de a fi „maica spirituală a poporului român” – cum o numea Mihai Eminescu, Biserica Ortodoxă Română continuă să fie protectoare și promotoare a valorilor culturale românești. În anii care au urmat după 1990, au fost restabilite raporturile firești tradiționale dintre Biserica Ortodoxă Română și mediul cultural şi academic din România. Astfel, în anul 1990, Academia Română a reabilitat memoria ierarhilor, preoților și teologilor ortodocși excluși din Academie în anul 1948 de către regimul totalitar, iar, în anii care au urmat, noi slujitori ai Bisericii au fost primiți în cel mai important for al excelenței științifice și culturale românești, precum Părintele Dumitru Stăniloae sau Părintele Mircea Păcurariu.

De asemenea, Academia Română şi Patriarhia Română au inițiat mai multe programe comune, dintre care, cel mai important este elaborarea Istoriei monahismului românesc în trei tomuri masive și valoroase, iar bunele relații, cultivate cu respect reciproc de ambele instituții, ne îndreptățesc să sperăm la o permanentă cooperare fructuoasă pentru binele poporului român.

Adresăm mulțumiri Domnului Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române, pentru invitația de a participa la această sesiune științifică dedicată Zilei Culturii Naționale, felicităm și binecuvântăm pe toți cei care contribuie prin multiplele lor eforturi ca această Zi a Culturii Naționale să devină o sărbătoare a afirmării tuturor valorilor culturale şi spirituale ale poporului român.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[1] Timpul, 14 august 1882, în: Mihai Eminescu, Opere, vol. 13, Bucureşti, Ed. Academiei, 1989, pp. 168-169.

Sursa: basilica.ro

Citeşte în continuare »
  • 15 Jan 2019
  • 126 vizualizari