Conferință pro vita pentru preoții din Timișoara

Miercuri, 20 martie, în biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” a Parohiei Timișoara-Iosefin s-a desfășurat o conferință dedicată vieții, nașterii de prunci și familiei susținută de medicul specialist în obstetrică și ginecologie Prof. univ. dr. Ionel Cioată de la Maternitatea Odobescu din Timișoara. Această întâlnire se înscrie în seria de conferințe, ce se desfășoară în Timișoara, Lugoj și Sânnicolau Mare și are ca scop final participarea unui număr cât mai mare de clerici și mireni la manifestarea Marșul pentru Viață.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului la conferință a participat și pr. Nichifor Tănase, consilier la sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul, părinții protopopi din protopopiatele Timișoara I și II, preoți și diaconi, precum și mulți credincioși.

În cadrul manifestării a participat și dr. Violeta Radoslav, medic de familie, care a evidențiat în cuvântul său importanța participării la acestă manifestare a vieții.

Manifestarea Marșul pentru viață va debuta sâmbătă 23 martie a.c., în ajunul praznicului Bunei Vestiri, sub motto-ul „Unic din prima secundă”, și va fi organizat la Timișoara, Lugoj și Sânnicolau Mare și militează pentru viață și sprijinirea femeilor aflate în criză de sarcină. Toți participanții se vor reuni pe espalanada catedralei mitropolitane din Timișoara, continuând pe traseul Bdul Mihai Viteazu – Bdul. Regele Ferdinand – Primăria Timișoara – Str. 20 Decembrie – Piața Unirii.

Citeşte în continuare »
  • 20 Mar 2019
  • 349 vizualizari

Anunț licitație

PAROHIA SÂNPETRU MARE, Arhiepiscopia Timișoarei, organizează  licitație pentru adjudecarea lucrărilor de pictură din nou în tehnica FRESCA, pentru pictori de categoria a III-a. 

Pictorii interesaţi vor prezenta parohiei, până cel târziu 27.03.2019, ofertele de execuţie însoţite de CV-ul şi portofoliul de lucrări, urmând a fi analizate în şedinţa Consiliului parohial din data de 28.03.2019, de la ora 16:00. 

Ofertele se vor trimite la adresa: PAROHIA ORTODOXĂ ROMĂNĂ SÂNPETRU MARE, loc. Sânpetru Mare, nr. 57, cod poștal 307385, jud. Timiș. Persoană de contact: preot Ștefan Dumitrescu, tel. 0729 563175.

Citeşte în continuare »
  • 20 Mar 2019
  • 54 vizualizari

Duminica Ortodoxiei la Mănăstirea Partoș

Duminica primă a Postului Mare sau Duminica Ortodoxiei a fost sărbătorită cu multă bucurie la Mănăstirea Sfântului Iosif de la Partoș. În cadrul Sfintei Liturghii a fost citit de către părintele diacon Ionel Csudor cuvântul pastoral al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la această zi de sărbătoare, iar la finalul Liturghiei părintele stareț Varlaam a îndemnat credincioșii să fie ei înșiși icoane vii ale Dumnezeului Celui viu. „Omul e o icoană nesfârsit mai frumoasă si mai prețioasă decât orice altă lucrare materială pentru că însăși mâna Domnului l-a plăsmuit atât de minunat și a așezat peste toate ale sale pecetea chipului Său. Nici căderea lui Adam, nici păcatele personale nu au reușit să distrugă ceea ce omul are mai de preț – chipul dumnezeiesc ființând în el. Hristos prin Întruparea a coborât în icoana Sa și a restaurat-o. Chemarea este ca toți prin nevoința Postului, să readucem icoana din noi la frumusețea cea dintâi!”, a spus părintele stareț Varlaam Almăjanu.

După otpustul dumnezeieștii Liturghii a urmat, așa cum se obișnuieste de mai mulți ani,  procesiunea cu icoanele în jurul bisericilor mănăstirești și apoi rânduiala sfințirii icoanelor, pe care credincioșii le-au adus cu ei în această zi. Vremea frumoasă de afară a sporit atmosfera de bucuria a acestei zile.

Citeşte în continuare »
  • 19 Mar 2019
  • 344 vizualizari

Duminica dreptei cinstiri a icoanelor, sărbătorită în capitala Banatului

În prima duminică din Postul Sfintelor Paşti, când în Biserica Ortodoxă este sărbătorită biruința Ortodoxiei asupra ereziilor, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, a săvârșit, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, la Catedrala mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi” din Timișoara, Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare.

Și în acest an, un număr mare de credincioși au participat la sinaxa euharistică, încununând, prin împărtășirea cu Sfintele Taine, nevoințele ascetice din prima săptămână a Postului Mare. În cadrul slujbei, Mitropolitul Banatului a hirotonit pe diaconul Valentin Benchea în treapta preoției,. După chinonic, pr. Ștefan Mezin a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei.

***

În Duminica Întâi din Postul Mare, Biserica Ortodoxă sărbătorește biruința dreptei credințe asupra iconoclasmului, dar și asupra tuturor ereziilor, fiind comemorate evenimentele de la Constantinopol, din 11 martie 843, când, printr-un sinod, a fost restabilit cultul sfintelor icoane și ratificate hotărârile dogmatice ale celor șapte Sinoade Ecumenice. Tot la acest sinod, ținut la Constantinopol sub patriarhul Metodie, s-a hotărât ca Duminica Întâi din Postul Sfintelor Paști să devină o zi aleasă de cinstire a tuturor celor care au apărat și au mărturisit dreapta credință. Prin urmare, ziua de 11 martie din 843 a rămas un reper istoric al învățăturii mântuitoare, în care se concentrează cele șapte sinoade ecumenice și în care Ortodoxia este definită prin formula Sfinților Părinți de la Sinodul al VII‑lea Ecumenic din 787: „Precum Profeții au vestit, Apostolii au învățat, Biserica a primit, dascălii (Bisericii) au dogmatizat, precum întreaga creștinătate a convenit, precum harul a strălucit, precum adevărul s-a arătat … așa grăim, așa proclamăm: Aceasta este credința Apostolilor, credința Părinților, credința ortodocșilor”! (Charles Joseph Hefele, Histoire des Conciles d’après les documents originaux, Nouvelle traduction française faite sur la deuxième edition allemande corrigée et augmentée de notes critiques et bibliographiques par Henri Leclercq, Tome III, deuxième partie, Letouzey et Ané Éditeurs, Paris, 1910, pp. 773, 775).

Comuniune inter-ortodoxă

După Sfânta Liturghie, la invitaţia Preasfinţitului Părinte Lukian Pantelić, Episcopul ortodox sârb al Ungariei şi administrator al Vicariatului ortodox sârb din Timişoara, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a participat la manifestările organizate de Episcopia Ortooxă Sârbă de Timișoara cu prilejul aniversării a 800 ani de la obţinerea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Sârbe. În cadrul evenimentului, cei doi ierarhi au vorbit despre perioada iconoclastă și despre biruința dreptei cinstiri a icoanelor. Credincioșii ortodocși români și sârbi au putut admira și Nomocanonul Sfântului Sava (în sârbă: Zakonopravilo sau Krmčija) – prima carte de legi din Serbia medievală. Cartea cuprinde hotărârile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice, completate cu comentariile celor mai buni canoniști greci medievali, precum și numeroase precepte ale Sfinților Părinți ai Bisericii și o serie de edicte imperiale aparținând lui Iustinian (sec. VI). Nomocanonul a fost întocmit pentru a servi la buna organizare a Regatului Serbiei și a Bisericii Ortodoxe Sârbe.

***

Autocefalia Bisericii Ortodoxe Sârbe este legată de înscăunarea, în 1219, a Sfântului Sava ca Arhiepiscop Primat al Bisericii Ortodoxe din Serbia, recunoașterea autocefaliei fiind dată de Patriarhul Ecumenic Manuel I Charitopoulos. În 1766, ea a fost însă pierdută pentru mai bine de 100 de ani. Abia după dobândirea independenţei naţionale din 1878, Patriarhul Ecumenic Ioachim al III-lea a oferit, la 4/16 mai 1879, actul de autocefalie Mitropolitului Mihail de Belgrad.

Citeşte în continuare »
  • 18 Mar 2019
  • 455 vizualizari

Cateheză despre importanța icoanelor în Ortodoxie, la Parohia Jdioara

       Parohia Jdioara, Protopopiatul Lugoj, a organizat în ajunul Duminicii Ortodoxiei, în biserica cu hramul „ Sfinții Apostoli Petru și Pavel ” o seară duhovnicească, în cadrul căreia credincioșii au vizionat două videoclipuri despre însemnătatea și importanța icoanei în Ortodoxie și pentru fiecare creștin. 

        „Primul Videoclip, realizat de Trinitas Tv, a vorbit pe înțelesul tuturor despre cinstirea sfintelor icoane și faptul că ele nu sunt idoli, ci reprezentări vii ale Dumnezeului Celui Întrupat și Veșnic. În al doilea videoclip am văzut una din cele mai însemnate icoane românești, chiar dacă ea nu este pe teritoriul țării, ci în Sfântul Munte Athos, la Schitul Românesc Prodromu, și anume Maica Domnului „Prodromița” sau înainte-mergătoarea. Am considerat de bine să arătăm credincioșilor această icoană, pentru că din mărturia pe care o avem, chipul Maicii Domnului și al Fiului ei, nu au fost zugrăvite de mână omenească, ci printr-o minune a lui Dumnezeu. Toate acestea au fost gândite pentru a înțelege credincioșii si tinerii care au fost de față, faptul că icoana este un mijloc de apropiere către Dumnezeu, nu un idol. În concluzii am încercat să subliniem cele mai importante aspecte ale cinstirii icoanelor. Sunt convins că, în seara aceasta, am întipărit în inima credincioșilor dorul de a cinsti sfintele icoane cu mai multă râvnă, a le apara în fața iconoclastilor zilelor noastre cu argumente plauzibile”, a spus părintele paroh Vali Ungar.

Citeşte în continuare »
  • 17 Mar 2019
  • 240 vizualizari

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2019

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Cinstiți slujitori ai Sfintelor Altare,
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Ne aflăm, din punct de vedere liturgic, într-o perioadă de o profundă şi uimitoare frumuseţe duhovnicească. Este vremea Postului Mare, în care ne străduim, fiecare după putinţa noastră, să recâștigăm ceea ce am pierdut prin acceptarea păcatului în viaţa noastră. Adică, starea de rai, de har şi de puritate a inimii, dobândite plenar şi real în Taina Sfântului Botez şi actualizate permanent prin celelalte Taine ale Bisericii Ortodoxe.

Rostul adânc al Postului Mare constă într-o călătorie ascetică, timp de patruzeci de zile, ca renunțare radicală la păcate prin Taina Spovedaniei, şi într-o cuminecare cât mai deasă şi conştientă cu Trupul şi Sângele Domnului, Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, Care a biruit păcatul, iadul și moartea şi ne-a făcut părtaşi luminii celei neînserate şi vieţii celei veşnice.



După o săptămână de post şi rugăciune intensă, Biserica ne oferă prilejul binecuvântat de a medita asupra semnificaţiilor pe care le cuprinde duminica de astăzi, numită a Ortodoxiei. Este duminica în care suntem chemaţi să conştientizăm, în chip smerit şi demn, identitatea, unitatea şi actualitatea credinţei noastre.

A fi ortodox nu înseamnă numai apartenența formală la o instituție religioasă, ci înseamnă mai ales un mod de viaţă întrupat în tradiţia dogmatică, liturgică și filantropică a Bisericii Ortodoxe. Înseamnă dreaptă credință, dreaptă viețuire și dreaptă făptuire. Ortodoxia este acea frumuseţe despre care vorbeşte unul dintre importanţii teologi ai veacului 20 în următoarele cuvinte: „Da, există o frumuseţe deosebită, spirituală, care, neputând fi prinsă în formule logice, este în acelaşi timp singura cale adevărată care ne permite să definim ce este şi ce nu este ortodox.

Cunoscătorii acestei frumuseţi sunt părinţii duhovniceşti, maeştrii în «arta artelor», cum numesc asceza Sfinţii Părinţi. Aceştia, ca să spunem aşa, «au căpătat îndemânare» în ceea ce priveşte discernerea valorii vieţii duhovniceşti. Gustul ortodox, forma ortodoxă se simt, dar nu pot fi supuse calculului aritmetic; Ortodoxia se vădeşte, nu se dovedeşte. Iată de ce pentru oricine doreşte să înţeleagă Ortodoxia, nu există decât o singură cale: experienţa ortodoxă directă”[1].

Ortodoxia este „sarea pământului” (Matei 5, 13), despre care ne vorbește Domnul Iisus Hristos în Evanghelie. Este plinătatea adevărului şi integritatea vieții omului. Ortodoxia este, în același timp, dreaptă credință și dreaptă viețuire. Ea este viața lui Hristos prezentă și lucrătoare în viața creștinului ortodox evlavios (cf. Galateni 2, 20, Coloseni 3, 3). Această trăire în duhul lui Hristos se vede mai ales în viețile sfinților.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Această frumuseţe a adevărului credinței și a sfințeniei vieții creștine o celebrăm în duminica de astăzi. Geneza acestei sărbători are în spatele ei lupta dogmatică şi duhovnicească de peste un secol (726-843) a cinstitorilor sfintelor icoane cu cei care denigrau şi dispreţuiau sfintele icoane, numiți iconoclaști.

Începând cu împăratul Leon al III-lea Isaurul (717-741), iconoclasmul a devenit politica religioasă oficială a curţii imperiale din Constantinopol, ceea ce a determinat reacţia apologetică foarte promptă şi articulată a Sfântului Ioan Damaschin (675-749), care redactează Trei tratate împotriva iconoclaştilor, fundamentând realitatea şi sensul icoanei pe adevărul dogmatic al Întrupării Fiului veșnic al lui Dumnezeu.

Astfel, Sfântul Ioan Damaschin afirmă că icoana este imaginea care reprezintă natura umanã văzută a Fiului lui Dumnezeu cel nevãzut: „Odinioară – spune el – Dumnezeu cel necorporal şi fără de formă nu era zugrăvit deloc. Acum, însă, prin faptul că «Dumnezeu S-a arătat în trup», fac icoana chipului văzut al lui Dumnezeu. Nu mă închin materiei, ci mă închin Creatorului materiei, Creatorului Care S-a făcut pentru mine materie şi a primit să locuiască în materie şi a săvârşit prin materie mântuirea mea. Nu voi înceta a cinsti materia prin care s-a săvârşit mântuirea mea (…). Nu defăimăm materia, căci nu este nevrednică de cinste”[2].

Sinodul al VII-lea Ecumenic din septembrie-octombrie 787 a pus capăt unui lung şir de persecuţii şi exiluri pentru cei care cinsteau icoanele. Artizanii acestui moment de restaurare a cinstirii icoanelor au fost împărăteasa Irina (752-802) şi patriarhul Tarasie al Constantinopolului.

Având drept temei tradiția biblică și patristică, prin definiția dogmatică a acestui Sinod s-a stabilit că, după cum este cinstită Sfânta Cruce, trebuie cinstite și Sfintele Icoane: „ca asemenea modelului cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, tot aşa să fie înălţate cinstitele şi sfintele icoane, fie din culori sau din mozaic sau din orice alt material potrivit, în sfintele lui Dumnezeu Biserici, pe sfintele vase, pe sfintele veşminte, pe ziduri şi pe lemn, în case şi lângă drumuri; şi anume icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Stăpânei noastre, Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cinstiţilor îngeri şi tuturor sfinţilor şi cuvioşilor bărbaţi”[3].

Liniștea ortodocșilor cinstitori ai sfintelor icoane nu a durat mult, deoarece a fost tulburată odată cu încoronarea împăratului iconoclast Leon Armeanul, care a împărățit între anii 813-820. Rezistența teologică împotriva iconoclaștilor din această perioadă a fost asumată de către Sfântul Teodor Studitul (759-826), care a lămurit temeiul hristologic al cinstirii icoanelor în cuvinte simple:

„Ştim că Fiul lui Dumnezeu, făcându-Se om cu adevărat, a fost asemenea nouă în toate. Şi fiindcă omul poate fi zugrăvit, asta înseamnă că şi Hristos poate fi zugrăvit. Iar icoana zugrăvită ne este lumină sfântă, amintire mântuitoare nouă celor ce Îl vedem născându-Se, botezându-Se, săvârşind minuni, răstignindu-Se, îngropându-Se, înviind şi înălţându-Se la cer, nerătăcind că acestea nu ar fi aşa, conlucrând cu privirea la contemplarea minţii şi susţinând prin amândouă credinţa în taina mântuirii”[4].

Victoria definitivă a cinstirii Sfintelor Icoane a fost stabilită după aproape treizeci de ani de prigoană și denigrare din partea iconoclaştilor faţă de acestea. Astfel, în prima duminică a Postului Mare, 11 martie 843, împărăteasa Teodora și de curând alesul patriarh al Constantinopolului, Metodie (843-847), susținuți de poporul ortodox, în urma unei întruniri teologice despre cinstirea icoanelor, care a avut loc cu câteva zile înainte, au mers împreună în procesiune triumfală de la Biserica Vlaherne la Catedrala Sfânta Sofia, proclamând, în mod oficial şi definitiv, cultul Sfintelor Icoane.

Astfel, începând cu anul 843, prima Duminică din Postul Mare a devenit pentru întreaga Biserică Ortodoxă ziua de amintire a victoriei credinţei ortodoxe asupra tuturor ereziilor, rostindu-se, în chip solemn, de pe soleea catedralei Sfintei Sofia, la sfârşitul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, Sinodiconul Ortodoxiei, care conţine aclamaţii la adresa apărătorilor dreptei credinţe şi anateme la adresa ereticilor.

Dreptcredincioşi creştini,

Duminica Ortodoxiei ne descoperă un adevăr esenţial al vieţii noastre creştine: Dumnezeu-Fiul Se face om din iubire desăvârşită faţă de noi, asumându-Şi firea noastră cu toate trăsăturile ei specifice, în afară de păcat. Astfel, Hristos, aşa cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, „ni Se dăruieşte pe Sine nouă, oamenilor, ca întipărire a virtuţii şi ca icoană vie a bunăvoirii şi iubirii faţă de El şi între noi, spre a-i îndupleca pe toţi pentru a răspunde la fel”[5].

Deci, înomenirea Fiului veșnic al lui Dumnezeu are ca scop unirea omului cu Dumnezeu pentru a dobândi viața veșnică. Prin urmare, ca și Sfânta Evanghelie, icoana ne dezvăluie iubirea lui Dumnezeu pentru toți oamenii. În acest sens, Sfântul Ioan Damaschinul spune: „Ceea ce este cartea pentru ştiutorii de carte, aceea este icoana pentru neştiutorii de carte. Şi ceea ce este cuvântul pentru auz, aceea este icoana pentru văz, căci cu ajutorul minţii ne unim cu icoana”[6].

Sfântul Apostol Pavel Îl numește pe Hristos „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut”(Coloseni 1, 15) pentru noi, cei care am fost creaţi „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” (Facere 1, 26), adică după prototipul nostru, Care este Hristos. El este icoana lui Dumnezeu cel nevăzut, iar noi suntem configuraţi duhovniceşte după această Icoană, adică după chipul lui Hristos.

În acest sens, Sfântul Teodor Studitul precizează că cinstirea icoanei lui Hristos se îndreaptă către Persoana lui Hristos, nu către materia icoanei Lui: „Icoana lui Hristos nu este altceva decât Hristos, evident afară de diferenţa de substanţă, cum s-a arătat deja de mai multe ori. De aceea şi închinarea ei este o închinare la Hristos, întrucât nu e închinat ceva din materia icoanei, ci numai Hristos Cel asemănat în ea. Iar cele ce au o singură asemănare au şi o singură închinare”[7].

Întrucât noi, oamenii, suntem creați după chipul lui Hristos, în tot ceea ce facem trebuie să fim în legătură cu prototipul nostru, adică să luăm aminte la Evanghelia lui Hristos şi la modul de viețuire al lui Hristos, să împlinim poruncile iubirii lui Hristos și să ne împărtășim cu Trupul şi Sângele Lui. Doar în felul acesta devenim icoane vii și sfințite ale lui Dumnezeu.

Din păcate, nu reuşim întotdeauna să respectăm pe semenii noştri ca fiind și ei „după chipul lui Dumnezeu”, adică sunt icoane vii ale lui Hristos. De ce? Pentru că suntem captivi, fără niciun simţ critic, civilizaţiei vizualului artificial, considerând că imaginea exprimă adevărul. Putem constata foarte uşor că trăim în era videocraţiei, când „cuvântul e detronat de imagine”[8].

Cu cât suntem astăzi invadaţi de mai multe imagini trecătoare, fugitive, cu atât sărăceşte conţinutul comunicării, al comuniunii dintre oameni. Totul devine imagine a materialului limitat și efemer, adică ne „informăm văzând”, fără să mai realizăm că „imaginile pot înşela mai mult decât cuvintele” şi că „pentru omul văzător (şi numai atât) nevăzutul nu există”[9].

De aceea, o imagine proprie, o fotografie a sinelui devine pentru mine un idol: o postez pe toate reţelele de socializare, aştept cu nerăbdare să fie cât mai distribuită şi mai apreciată, ceea ce coincide cu faptul de a mă afirma între ceilalți. Postez cât mai multe fotografii, deci exist. Important este să fiu văzut de către alţii, nu să fiu privit în mod personal de ochii celorlalţi. De aici începe să se nască idolatria[10]: îmi place să fiu adulat, apreciat în funcţie de imaginile pe care vreau eu să le selectez și să le livrez în spaţiul public şi care s-ar putea să nu exprime de fapt cine sunt eu cu adevărat dincolo de imaginea exterioară.

Într-un asemenea context, Duminica Ortodoxiei, a comuniunii icoanelor sfinte, este mai mult decât actuală, deoarece icoana sfântă trimite spre o persoană sfântă veșnic vie. Doar prin prisma icoanei sfinte, imaginea sau civilizaţia vizualului se poate elibera de autosuficiență, narcisism și materialism opac. Deoarece adevăratul rost al icoanei nu este ca să o vedem, transformând-o într-un obiect de contemplație estetică, ci să ne ajute ca să trăim în prezența lui Dumnezeu și a sfinților, noi dorim să fim văzuți, ascultați și iubiți de Dumnezeu cel veșnic şi de toți sfinții lui Dumnezeu, nu doar de oameni trecători și schimbători.

Pe de altă parte, când îl înțelegem pe omul de lângă noi ca fiind icoana sau chipul lui Dumnezeu, atunci nu ne mai permitem imaturitatea spirituală de a-l calomnia, de a-l dispreţui, de a-l înşela, de a-l discredita, de a-l judeca, ci îl iubim cu nădejdea vindecării lui sufleteşti, aşa cum Hristos ne-a iubit, în mod unic şi plenar, pe Cruce şi ne-a făcut părtaşi slavei Învierii Sale. Numai o asemenea perspectivă ne va ajuta să înţelegem că icoana „sfințește vremurile şi locurile; dintr-o locuinţă, ea face o biserică; din viaţa lăuntrică a unui credincios, o viaţă în permanentă stare de rugă, liturghie interiorizată şi neîntreruptă”[11].

Dreptmăritori creştini,

Aşa cum ştiţi, a devenit o tradiţie de împreună-ajutorare statornică, începând cu această primă duminică din Post, Duminica Ortodoxiei, organizarea unei colecte pentru Fondul Central Misionar în vederea susţinerii proiectelor pastorale, misionare şi social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române. De aceea, vă îndemnăm cu toată dragostea, ca fiecare „să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună” (2 Corinteni 9, 7), sprijinind, prin obolul dumneavoastră, lucrarea misionară a parohiilor izolate, în care locuiesc doar oameni în vârstă, a mănăstirilor sărace şi a eparhiilor din ţară şi din diaspora, cu posibilităţi financiare precare, care au nevoie de lăcaşe de cult în vederea păstrării identităţii de credinţă şi de neam, pentru ca, în felul acesta, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, „să putem să aducem mângâiere şi noi celor care se află în tot necazul” (2 Corinteni 1, 4).

Îi mulțumim Domnului pentru toate binefacerile Sale revărsate peste noi și ne rugăm să ne ajute să trăim Postul Sfintelor Paști ca un urcuș duhovnicesc spre unirea cu Hristos Cel răstignit și înviat. În încheiere, vă îndemnăm folosind cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, aduceți-vă mângâiere, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (2 Corinteni 13, 11-13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

† D a n i e l

Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan,Arhiepiscopul Iașilor și
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
† Laurențiu,Arhiepiscopul Sibiului și
Mitropolitul Ardealului
† Andrei,Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului† Irineu,Arhiepiscopul Craiovei și
Mitropolitul Olteniei
† Ioan,Arhiepiscopul Timișoarei și
Mitropolitul Banatului
† Petru,Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor
† Iosif,Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale și Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale† Serafim,Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord
† Nicolae,Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi† Nifon,Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh Patriarhal
† Teodosie,Arhiepiscopul Tomisului† Pimen,Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților
† Irineu,Arhiepiscopul Alba Iuliei† Varsanufie,Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim,Arhiepiscopul Romanului și Bacăului† Calinic,Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului
† Ciprian,Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei† Casian,Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei,Arhiepiscopul Aradului† Ignatie,Episcopul Hușilor
† Lucian,Episcopul Caransebeșului† Sofronie,Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Iustin,Episcopul Ortodox Român al Maramureșului și Sătmarului† Nicodim,Episcopul Severinului și Strehaiei
† Antonie,Episcopul de Bălți† Veniamin,Episcopul Basarabiei de Sud
† Vincențiu,Episcopul Sloboziei și Călărașilor† Andrei,Episcopul Covasnei și Harghitei
† Galaction,Episcopul Alexandriei și Teleormanului† Ambrozie,Episcopul Giurgiului
† Sebastian,Episcopul Slatinei și Romanaților† Visarion,Episcopul Tulcii
† Petroniu,Episcopul Sălajului† Gurie,Episcopul Devei și Hunedoarei
† Siluan,Episcopul Ortodox Român al Ungariei și Locțiitor al Episcopiei Daciei Felix† Siluan,Episcopul Ortodox Român al Italiei
† Timotei,Episcopul Ortodox Român
al Spaniei și Portugaliei
† Macarie,Episcopul Ortodox Român
al Europei de Nord
† Mihail,Episcopul Ortodox Român
al Australiei și Noii Zeelande
† Ioan Casian,Episcopul Ortodox Român al Canadei
† Varlaam Ploieșteanul,Episcop-vicar Patriarhal† Ieronim Sinaitul,Episcop-vicar Patriarhal
† Timotei Prahoveanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor† Calinic Botoșăneanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor
† Ilarion Făgărășeanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului† Vasile Someșeanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului
† Paisie Lugojeanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei† Marc Nemțeanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Sofian Brașoveanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului† Damaschin Dorneanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
† Emilian Crișanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului† Timotei Sătmăreanul,Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române Maramureșului și Sătmarului
† Atanasie de Bogdania,Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei† Teofil de Iberia,Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei

Note:

[1] Pavel Florenski, Stâlpul şi Temelia Adevărului. Încercare de teodicee ortodoxă în douăsprezece scrisori, în româneşte de Emil Iordache, pr. Iulian Friptu şi pr. Dimitrie Popescu, studiu introductiv de diac. Ioan I. Ică jr., Iaşi, Editura Polirom, 1999, p. 12.

[2] Sfântul Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor (I, 16), traducere din limba greacă veche, introducere şi note de Pr. Dumitru Fecioru, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 2016, pp. 65-66.

[3] Pr. Sorin Şelaru (coordonator), Hotărârile dogmatice ale celor şapte Sinoade Ecumenice, Bucureşti, Editura Basilica, 2018, p. 553.

[4] Sfântul Teodor Studitul, Refutatio peom. Iconom., P.G. 99, col. 456, apud Pr. Dumitru Stăniloae, Hristologie şi iconologie în disputa din secolele VIII-IX, în Învăţătura despre Sfintele Icoane, reflectată în teologia ortodoxă românească. Studii şi articole (I), Bucureşti, Editura Basilica, 2017, p. 244.

[5] Sfântul Maxim Mărturisitorul, A aceluiaşi către Ioan Cubicularul. Scrisoare de recomandare (44), în Scrieri şi epistole hristologice şi duhovniceşti, traducere din limba greacă veche, introducere şi note de Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Bucureşti, Editura Institului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 2012, p. 261.

[6] Sfântul Ioan Damaschin, op.cit. (I, 17), p. 68.

[7] Teodor Studitul, În apărarea sfintelor icoane. Dosarul unei rezistenţe teologice, Antireticul III (14), studiu introductiv şi traducere de diac. Ioan I. Ică jr, Sibiu, Editura Deisis, p. 291.

[8] Giovanni Sartori, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea, traducere din italiană de Mihai Elin, Bucureşti, Editura Humanitas, 2005, p. 11.

[9] Ibidem, pp. 25, 54, 66.

[10] Sorin Dumitrescu, Noi şi Icoana (I). 31+1 iconologii pentru învăţarea icoanei, Bucureşti, Editura Fundaţia Anastasia, 2010, p. 59: „O icoană a cărei asemănare nu trimite la prototip, ci la ea însăşi, este idol, iar cinstirea acestuia devine automat blasfem”.

[11] Paul Evdokimov, Arta icoanei – o teologie a frumuseţii (colecţia „Artă şi Religie” 1), traducere de Grigore Moga şi Petru Moga, Bucureşti, Editura Meridiane, 1993, p. 155.

sursa: basilica.ro

Citeşte în continuare »
  • 15 Mar 2019
  • 196 vizualizari

SIMPOZION NAȚIONAL DE TEOLOGIE – ISIHASM ȘI SPIRITUALITATE FILOCALICĂ ÎN TRADIȚIA TEOLOGICĂ ROMÂNEASCĂ

În data de 23 mai anul curent se va desfășura la Mănăstirea Timișeni-Șag, simpozionul național de teologie cu tema Isihasm și spiritualitate filocalică în tradiția teologică românească, organizat de Facultatea de Litere, Istorie și Teologie (Departamentul de Teologie), în colaborare cu Mitropolia Banatului.

Scopul major al simpozionului constă în explorarea dimensiunii isihaste și a spiritualității filocalice în spațiul teologiei românești. În acest sens, două coordonate majore definesc specificul spiritualității noastre carpatine: în primul rând, contribuția monahală la revigorarea vieții duhovnicești prin spiritualitatea isihastă inițiată de starețul Vasile de la Poiana Mărului și versiunea slavonă a Filocaliei (Dobrotoliubie) realizată de Sf. Paisie de la Neamț (Velicikovski), precum și prin renașterea filocalică exemplară a stareților Gheorghe și Calinic de la Cernica. În acest context accentuăm faptul că pleiada de mari duhovnici români din secolul XX (Părintele Ilie Cleopa, Părintele Paisie Olaru, Părintele Dionisie Ignat, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Petroniu Tănase și Părintele Teofil Părăian) fac parte din această remarcabilă tradiție duhovnicească din secolul XVIII, o tradiție care și-a pus amprenta asupra spiritualității românești.

În al doilea rând, trebuie amintită contribuția decisivă a Părintelui Dumitru Stăniloae la revigorarea teologiei românești prin traducerea Filocaliei în limba română, precum și prin recuperarea duhului viu al Sfinților Părinți în scrierile sale dogmatice, liturgice și ascetice. Prin vasta sa teologie neo-patristică, Părintele Dumitru Stăniloae ne lasă moștenire un program de mare anvergură teologică și duhovnicească. Reactualizarea continuă a marilor figuri și texte filocalice din spațiul nostru românesc e o formă esențială de rememorare duhovnicească prin care se realizează predania vie a Ortodoxiei.

Explorarea tuturor acestor dimensiuni ale isihasmului și spiritualității filocalice românești din diverse perspective (dogmatice, liturgice, duhovnicești și istorice) e mai mult decât binevenită.

Propunerile de lucrări trebuie să conțină numele și prenumele autorului, titlul academic, afilierea instituțională (dacă este cazul), numărul de telefon, adresa de email, precum și un scurt abstract (150-200 de cuvinte). Toate aceste date sunt necesare pentru alcătuirea broșurii consacrate simpozionului. Titlurile comunicărilor trebuie trimise până la data de 18. 05. 2019 la următoarea adresă de email: daniel.lemeni@e-uvt.ro

Lucrările simpozionului se vor desfășura la Mănăstirea Timișeni-Șag, lucrări care vor fi publicate la o editură acreditată CNCS. Cazarea și masa vor fi asigurate de organizatori.

Programul simpozionului va putea fi consultat, în timp util, pe site-ul Mitropoliei Banatului: http://mitropolia-banatului.ro/

Pentru alte detalii, vă rog să ne contactați la următorul număr de telefon: 0726159707.

Asigurându-vă de întreaga noastră prețuire, vă așteptăm cu drag!

Citeşte în continuare »
  • 14 Mar 2019
  • 355 vizualizari

Prima parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, la Catedrala din Timișoara

În prima zi din postul Sfintelor Paști, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi de la Catedrala mitropolitană din Timişoara, a săvârșit slujba Pavecerniţei Mari, unită cu prima parte a Canonului de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul. Și în acest an, la slujbă, au participat un număr mare de credincioși timișoreni

La finalul Pavecerniței, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură, referitor la însemnătatea acestei perioade liturgice ce precede marele praznic al Învierii Domnului.

Canonul cel Mare se citeşte fragmentar în primele patru zile ale Postului Sfintelor Paşti, iar intergal doar în ziua de miercuri din săptămâna a V-a a Postului Mare.  Acest imn liturgic mai este cunoscut şi sub denumirea de „Canonul Mare“, nu doar pentru numărul mare de stihiri, ci şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice. Bogăţia şi frumuseţea canonului reprezintă pentru credincioşi un îndemn la pocăinţă şi la meditaţie biblică.

Citeşte în continuare »
  • 11 Mar 2019
  • 613 vizualizari

Nou număr al revistei eparhiale Învierea

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan al Banatului, la tipografia Partoș din Timișoara a apărut numărul 12/2018 al revistei Învierea a Arhiepiscopiei Timișoarei, însumând 48 de pagini.

Poate fi achiziționat de la pangarul catedralei mitropolitane din Timișoara și de la bisericile parohiale din eparhie.

Revistaeparhială Învierea poate fi consultată și on line pe adresa:

Citeşte în continuare »
  • 10 Mar 2019
  • 142 vizualizari

Pomenirea deținuților politici anticomuniști

La sărbătorea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei, la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoți, a oficiat slujba de pomenire pentru deținuții politici anticomuniști, pentru eroii, ostașii și luptătorii români, care au avut credința de a-L mărturisi pe Hristos Domnul, în perioada ateismului militant din anii 1944-1989, apărând credința strămoșească și demnitatea poporului român,. Între cei pomeniți se numără ierarhi, profesori de teologie, studenți, monahi, intelectuali creștini și peste 1800 de preoți ortodocși, care au fost anchetați și arestați, aruncați în închisori, trimiși să lucreze la Canalul Dunăre-Marea Neagră, câțiva chiar deportați în Siberia pentru acuzații total nefondate, dar socotiți periculoși pentru noul regim politic de stat.

Au participat la slujbă foști deținuți politici, urmași ai unora dintre aceștia, membri ai Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan, clerici timișoreni și un număr mare de credincioși timișoreni. Comemorarea deținuților politici anticomuniști din perioada 1944-1989 în Ziua Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei a fost fixată de Parlamentul României în 2011, prin legea 247/05.12.2011.

Citeşte în continuare »
  • 9 Mar 2019
  • 298 vizualizari