Praznicul Cincizecimii la Catedrala din Timișoara

La sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, un număr impresionant de creștini au venit la Catedrala mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi” din Timișoara, pentru a participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

În cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură, referitor la semnificația pnevmatologică, ecleziologică și soteriologică a acestui praznic împărătesc. Totodată, Mitropolitul Banatului a vorbit și despre diversitatea unitară a lucrării harismatice a celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi.

Potrivit tipicului Bisericii Ortodoxe, după Dumnezeiasca Slujbă, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a săvârșit Slujba Vecerniei speciale a Rusaliilor, numită și „Vecernia plecării genunchilor”, în cadrul căreia a citit cele 7 rugăciuni către Tronul Preasfintei Treimi, specifice praznicului Cincizecimii. Rugăciunile, având un conținut teologic bogat, invocă ajutorul Preasfintei Treimi, amintind, totodată, de cele şapte daruri ale Sfântului Duh, Cel S-a pogorât peste Sfinții Apostoli la 50 de zile după Învierea lui Hristos.

La ieşirea din sfântul locaş, credincioşii prezenţi au luat la casele lor, drept binecuvântare, ramuri verzi de tei, ca simbol atât al limbilor de foc, cât și al darurilor Sfântului Duh ce se revarsă permanent și în multe chipuri în Biserică, prin sfintele slujbe.

***

Pentru Sfinţii Părinţi, experienţa cincizecimică este reversul Turnului Babel, întrucât proiectul ei apostolic este ,,zidirea” Trupului lui Hristos (Cf. Efeseni 4, 12) (Ion Bria, ,,Unity and mission. From the Perspective of the Local Church: an Orthodox View”, în The Ecumenical Review, nr. 3, 1987, p. 267). La Cincizecime, Adevărul veşnic dat Bisericii devine înţeles în mai multe limbi şi la mai multe popoare. Evanghelia răspândită în mai multe limbi arată, pe de-o parte, că toate culturile au potenţialul de a primi şi de a exprima universalitatea Evangheliei, care este întotdeauna comunicată ca expresie locală a iubirii lui Dumnezeu pentru lume, iar pe de altă parte, că Evanghelia nu anulează particularităţile vreunei culturi (Anastasios Yannoulatos, ,,Culture and Gospel. Some observations from the Orthodox Tradition and Experience”, în International Review of Mission, nr. 294, 1985, pp. 185-198). Așadar, la Cincizecime s-a exprimat atât universalitatea Bisericii, prin înţelegerea de către toţi a limbii vorbite de Apostoli, cât şi etnicitatea, prin faptul că fiecare naţiune prezentă auzea propovăduirea Evangheliei în limba ei, consfinţită, prin aceasta, ca limbă sacră, ca limbă de cult.

Citeşte în continuare »
  • 4 Jun 2017
  • 602 vizualizari
Pagina 10 din 229« Prima...89101112...203040...Ultima »