Timișorenii au sărbătorit Învierea Domnului

Anul acesta, la cea mai importantă sărbătoare creștină, mii de timişoreni au venit la Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi” din capitala Banatului, pentru a participa la Slujba de Înviere, oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Potrivit rânduielii liturgice, slujba a debutat cu invitația de a lua lumină, continuând, apoi, cu tradiţionala procesiune de înconjurare a sfântului locaş.

Şi în acest an, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mai multe eparhii din ţară s-au împărtăşit de Lumina Sfântă adusă de la biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, de o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. De la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București, Lumina Sfântă de la Ierusalim a fost dusă în Transilvania, Banat, Moldova și Bucovina. Pe Aeroportul Internațional „Traian Vuia” din Timișoara, Sfânta Lumină a fost întâmpinată de Preasfințitul Părinte Paisie, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, care a oferit-o reprezentanților eparhiilor din Mitropolia Banatului, reprezentanților protopopiatelor din Arhiepiscopia Timișoarei, precum și preoților români din Ungaria și Serbia.

La încheierea pelerinajului de pe esplanada catedralei, Mitropolitul Banatului, vorbind în cuvântul pastoral despre biruința vieții asupra morții, a evidențiat importanța Învierii lui Hristos pentru făptura umană; Învierea lui Hristos constituind nădejdea și chezășia învierii noastre.

La finalul Utreniei Învierii, potrivit obiceiului îndătinat, credincioșii au primit „Paştile”, adică pâinea şi vinul binecuvântate cu apă sfințită, ca expresie a Jertfei și Învierii Domnului.

Sfânta Liturghie a praznicului Învierii Domnului a fost săvârşită dimineaţa, de la ora 10:00, de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a numeroşi credincioşi. În cadrul acesteia, Înaltpreasfinţia sa a dat citire cuvântului pastoral la Învierea Domnului.

Seara, la slujba Vecerniei, numită și slujba „Celei de a Doua Învieri”, Catedrala Mitropolitană a fost gazda tradiţionalului concert de Sfintele Paşti, susţinut de corul catedral, condus de pr. Dan Dragomir.

Citeşte în continuare »
  • 8 Apr 2018
  • 721 vizualizari

Denia Prohodului Domnului

Potrivit tradiției liturgice, în Sfânta și Marea Vineri, când se reactualizează pătimirile, moartea și îngroparea Mântuitorului Hristos, sute de timişoreni au participat, la orele serii, la Slujba Deniei Prohodului Domnului. Sfânta slujbă a fost oficiată în Catedrala Mitropolitană din urbea de pe Bega de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.

Credincioșii bănățeni au înălţat rugăciuni şi au cântat antifonic Prohodul Domnului în jurul Sfântului Epitaf, împreună cu întreg soborul slujitorilor, închipuind, tainic, pe cei care, cu evlavie, L-au coborât pe Mântuitorul Hristos de pe Cruce şi L-au aşezat în mormânt. La sfârşitul Doxologiei, a avut loc tradiţionala procesiune în jurul Catedralei Mitropolitane, ce simbolizează cortegiul care a însoțit Trupul Mântuitorului spre mormânt. După procesiune, toţi credincioşii prezenţi au intrat în sfântul locaș, trecând pe sub Sfântul Epitaf.

La finalul deniei, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a adresat un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a reliefat contextul evenimentelor prin care a trecut Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru răscumpărarea neamului omenesc, în cea mai tulburătoare zi din istoria umanității.

 

Prohodului Domnului, o profundă meditație teologică exprimată în mod poetic

Cântarea Prohodului Domnului simbolizează tânguirea întregii creaţii lângă mormântul Mântuitorului Iisus Hristos. Textul slujbei îmbină profunzimea teologică şi frumuseţea poetică şi prezintă, într-o formă concentrată, învăţătura Bisericii despre Răstignirea şi Moartea Mântuitorului Iisus Histos, ce îşi găsesc desăvârşirea în Învierea Sa cea de a treia zi. La această denie este meditată și preamărită legătura dintre taina Crucii și taina Învierii, deoarece numai mormântul gol reprezintă confirmarea biruinței săvârșite prin Cruce (Pr. John Behr, Taina lui Hristos, viața în moarte, traducere din limba engleză de Gheorghe Fedorovici, Editura Sophia, București, 2006, p. 33).

Semnificații duhovnicești

În simbolistica spiritualităţii răsăritene, Postul Mare reprezintă, prin analogie, timpul de la creaţie şi până la Înviere. Aceasta se observă şi din faptul că Postul Mare începe cu Duminica Izgonirii lui Adam din grădina Raiului şi se termină, într-un fel, la capătul Săptămânii Mari, când Hristos a fost răstignit pe locul numit Golgota și pus în mormânt, tot într-o grădină. În acest sens, Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că: ,,în grădina Raiului s-a întâmplat căderea şi în grădină s-a întâmplat mântuirea. De la lemnul pomului cunoştinţei binelui şi răului a pornit păcatul şi până la lemnul crucii a dăinuit. La amiază, pe când mergea prin Rai Domnul, Adam şi Eva s-au ascuns (Facere 3, 8), tot la amiază tâlharul este dus în Rai de Domnul” (Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XIII, 19). Se observă, aşadar, că Adam şi Eva sunt scoşi din Rai, în duminica în care începe Postul, iar, în Vinerea Mare, Mântuitorul Iisus Hristos îi spune tâlharului răstignit lângă El: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Luca 23, 43). Aşadar, se începe cu izgonirea omului din grădina Raiului, din Eden, şi se termină tot într-o grădină, în grădina de la poalele Golgotei, unde a fost înmormântat Mântuitorul Hristos şi de unde a irumpt viața veșnică. Sfântul Chiril al Alexandriei, explicând cuvintele evanghelistului Ioan că mormântul Mântuitorului era într-o grădină nouă (Ioan 19, 40-41), spune că prin aceasta se arată, în chip, că moartea Fiului lui Dumnezeu s-a făcut pricinuitoare şi început al intrării oamenilor în Rai, El intrând acolo ca un Înaintemergător pentru noi. Puterea morţii, ce îi ţinea pe oameni în stăpânirea ei, datorită păcatului lui Adam (Romani 5, 14), a fost transformată de moartea Fiului lui Dumnezeu făcut Om. El a răscumpărat, prin moartea Sa, viaţa tuturor şi a desfiinţat stăpânirea stricăciunii (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sf. Ioan, XII).

Din paralelismul celor două evenimente, adică cel din grădina Edenului şi cel din grădina Golgotei, se desluşesc o mulţime de corelări. Dacă în grădina Edenului a fost Eva, în grădina de la poalele Golgotei a fost Maria; în Eden a fost pomul cunoștinței binelui și al răului, pe Golgota a fost pomul vieții, Crucea; dacă Raiul a fost locul morţii lui Adam, Golgota este locul morții noului Adam, Hristos. Dacă diavolul, prin pom, l-a biruit pe Adam, Hristos, prin Cruce l-a biruit pe diavol: unul a trimis în iad, iar celălalt a chemat din iad pe cei plecaţi acolo; unul a ascuns gol pe cel făcut rob, iar celălalt a arătat tuturor gol pe Biruitor, din înălţimea Crucii; o moarte a osândit pe cei de după Adam, iar cealaltă a înviat pe cei ce muriseră înainte de moartea lui Hristos (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Crucea Domnului, II).

Text și imagini: Răzvan Fibișan

Citeşte în continuare »
  • 7 Apr 2018
  • 552 vizualizari

VREMEA BUCURIEI, ediția a IX-a 17-18 aprilie 2018 Timișoara

La 100 de ani de la Marea Unire, Vremea Bucuriei, manifestare organizată sub patronajul spiritual al Părintelui Teofil Părăian, se află la a IX-a ediție și se va desfăşura în perioada 17-18 aprilie 2018 la Timișoara. Tematica din acest an va fi „Viața, între rațiune și credință”. 

Citeşte în continuare »
  • 6 Apr 2018
  • 230 vizualizari

Sfânta și Marea Zi de Joi – Denia celor 12 Evanghelii

În toate Bisericile Ortodoxe s-a săvârșit, joi seara, slujba Deniei din Sfânta și MareaVineri, numită și Denia celor 12 Evanghelii. Și la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, sute de credincioși timișoreni au participat la slujba Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri, oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Un element specific al slujbei îl constituie momentul antifonului al XV-lea, când are loc scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii, reprezentând universalitatea mântuirii adusă de către Hristos, Dumnezeul înomenit. Cele 12 pericope evanghelice ale deniei alcătuiesc un tablou complet al suferințelor Mântuitorului, culminând cu răstignirea și moartea Sa pe Cruce.

La finalul deniei, Mitropolitul Banatului a rostit un cuvânt de învățătură, în care a reliefat contextul evenimentelor mântuitoare, petrecute cu Hristos, la Ierusalim, în Marea Zi de Joi.

***

În teologia ortodoxă, scoaterea Crucii în mijlocul bisericii are o semnificație profundă. Conform Sfântului Maxim Mărturisitorul, biserica este ,,chip şi icoană a cosmosului” (Mystagogia, II), iar scoaterea Crucii, în procesiune, şi aducerea ei în centrul bisericii înseamnă, de fapt, descoperirea sensului teofanic al crucii din centrul creației, mai ales că timpul şi spaţiul apar ordonate de semnul Crucii: ,,Întru amiază (mijlocul zilei) răstignindu-Te în mijlocul pământului de bunăvoie, ai smuls marginile lumii, Îndurate, din mijlocul gâtlejului balaurului” (Tricântarea de la cântarea a VIII-a, Miercuri, săptămâna a IV-a din Postul Mare). Această idee a Crucii în centrul lumii apare şi la Sfântul Chiril al Ierusalimului, care, pornind de la cuvintele Scripturii: ,,ai făcut mântuire în mijlocul Pământului” (Psalmul 73, 13), spune că Hristos ,,şi-a întins mâinile pe Cruce ca să cuprindă marginile lumii”. Prin urmare, locul Golgotei, reprezentat acum de centrul bisericii, este înțeles ca fiind mijlocul lumii (Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, XIII, 28). De fapt, Crucea însăși este legată de constituţia cosmosului, întrucât ea este axa de susţinere a cosmosului. În Cruce, avem întâlnirea dintre verticală şi orizontală; în Cruce există o convergenţă a tuturor dimensiunilor creaţiei, deci o axă de structurare a cosmosului. Sfântul Ioan Damaschin afirmă în acest sens că, prin Cruce, ni se arată că întreaga creaţie văzută şi nevăzută este ţinută de puterea lui Dumnezeu: ,,după cum cele patru braţe ale Crucii se ţin şi se strâng prin încheietura de la mijloc, tot astfel se ţin, prin puterea lui Dumnezeu, înălţimea, adâncimea, lungimea şi lăţimea, adică toată creaţia văzută şi nevăzută” (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Cartea a IV-a, XI). Se observă limpede simbolismul cosmologic şi duhovnicesc al Crucii, sădită în mijlocul pământului / în centrul bisericii, ,,în punctul în care, ca într-un cerc, extensiunea totală a virtualităţilor spaţiului îşi găseşte obârşia şi sinteza” (Makarios Simonipetritul, Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, Ediţia a II-a, traducere de Diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 347).

Crucea a restabilit atât unitatea cosmosului, cât şi unirea oamenilor, separaţi din pricina căderii în păcat. În altă ordine de idei, Crucea a adus unirea oamenilor la unitatea centrului: ,,Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule, pe Cruce Ţi-ai întins preacuratele Tale mâini, adunând toate neamurile…” (Tropar, glas 2 de la Ceasul al VI-lea, din Postul Mare),  arătând, prin aceasta, ,,firea cea creată ca una, de la o extremitate la alta a părţilor ei, unificată în ea însăşi”. Aşadar, Crucea ne revelează acea unitate neamestecată a raţiunilor individuale ale firii din întreaga natură, căci ,,toate razele unei circumferinţe sunt concentrate într-o singură unitate, în centru, iar punctul acesta conţine toate liniile drepte, adunate în el şi unificate între dânsele, într-un punct de plecare de unde au început” (Dionisie Areopagitul, Despre numele divine, V, 6).

Prin urmare, prezenţa Crucii în mijlocul bisericii evocă adunarea tuturor lucrurilor în Hristos, ca în centrul lor, şi arată că, în actualizarea ascetică a patimilor, simbolismul centrului este transpus duhovniceşte. Isihia, concentrarea gândurilor şi stăpânirea de sine, ce favorizează rugăciunea şi urcuşul spre Dumnezeu, nu pot fi dobândite decât graţie ostenelilor ascetice, nefiind decât consecinţa împăcării universale realizate de Cruce. Hristos a murit cu mâinile întinse, pentru a dezlega ,,păcatul mâinii celei neînfrânate”,  unind pe cei dezbinaţi de păcat. Prin aceasta se arată că El este centrul existenţei noastre, pe de o parte, iar pe de alta, că numai prin răstignirea tentaţiilor autarhice, a egoismului şi a patimilor, răsturnăm drama existenţială a făpturii umane. Precum într-un cerc, centrul e punctul plecând de la care îşi schimbă direcţia raza, tot aşa acum, din centrul bisericii și în timpul postului, Crucea evidenţiază dimensiunea pascală a pocăinţei, răsturnând, pe de-o parte, modul de existenţă păcătos, iar pe de altă parte, îndemnând spre înfrânarea plăcerii distrugătoare.

Text și Imagini: Răzvan Fibișan

Citeşte în continuare »
  • 5 Apr 2018
  • 417 vizualizari

Militarii lugojeni implicați în acțiuni sociale

Militarii Batalionului 183 Artilerie Mixtă General ,,Ion Dragalina” Lugoj au luat parte zilele acestea la o serie de acțiuni social-filantropice. Miercuri, aceștia au deschis ușa Complexului Pentru Persoane Vârstnice ,,Sfântul Nicolae”, unde au dăruit fiecărui bătrân în parte câte un cadou, constând în alimente neperisabile și dulciuri. De asemenea, fiecare persoană prezentă a primit în dar și câte o iconiță. Un al doilea popas s-a concretizat prin vizitarea  Căminului de Bătrâni ,,Anita Heim”, unde în colaborare cu reprezentantele Clubului Lions „Ana Lugojana” au fost distribuite alimente necesare bucătăriei instituției. Aici, actiunea a fost încununată și de un moment artistic, susținut de copiii de la Ansamblul folcloric „Voinicelul” din orașul de pe Timiș.

,,Acțiunea noastră, pornită în preajma unei sărbători atât de importante pentru lumea creștin ortodoxă, vizează atragerea atenției asupra celor ce ne-au dat viață și ne-au crescut. Am dorit să aducem un licăr de lumină și pe chipurile acestor bătrâni minunați”,  a spus Părintele Emanuel Gafița, preotul militar al Garnizoanei Lugoj.

Activitatea desfășurată de ostașii lugojeni s-a încheiat prin discuțiile purtate de aceștia cu seniorii vizitați.

Citeşte în continuare »
  • 5 Apr 2018
  • 332 vizualizari

Pastorala de Sfintele Paști 2018

† IOAN,

Din mila lui Dumnezeu,

Arhiepiscop al Timișoarei și

Mitropolit al Banatului

 

Iubitului nostru cler, cinului monahal

şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace

de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,

părintească binecuvântare.

Citeşte în continuare »
  • 4 Apr 2018
  • 641 vizualizari

Festival de toacă în localitatea Giroc

Conform unei frumoase tradiții, în Sfânta și Marea Zi de Marți din Săptămâna Dumnezeieștilor Pătimiri, Arhiepiscopia Timişoarei, în colaborare cu Primăria Giroc, a organizat Festivalul cultural-spiritual ,,În glas de toacă”, ajuns la a XI-a ediție. Festivalul a debutat, în biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, cu Slujba Deniei, oficiată de un sobor de preoți, format din părintele Zaharia Pereș, consilier cultural al Arhiepiscopiei Timișoarei, pr. asist. univ. Adrian Covan, de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara, și pr. Daniel Marius Mateia de la parohia gazdă. La finalul slujbei, părintele Zaharia Pereș a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a vorbit despre importanța duhovnicească a primelor trei zile din Săptămâna Patimilor.

În continuare, credincioșii și tinerii din Parohia Giroc, îmbrăcați în costume populare, au pornit, în alai și în sunetul toacei, spre grădina de vară a  căminului cultural din Giroc, unde primăria a pregătit un număr de 33 de toace, după anii Mântuitorului petrecuţi pe pământ. Manifestarea a fost deschisă de către primarul comunei Giroc, Ionel Toma, care a vorbit despre importanța organizării unui astfel de festival. În continuare, părintele consilier Zaharia Pereș a vorbit despre importanța și semnificația toacei în spiritualitatea răsăriteană, iar, la finalul cuvântului, a transmis binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului.

La ediția din acest an au participat grupuri de tineri, precum și membrii Ansamblului Ghiocelul din Giroc. Prin acest festival, organizatorii urmăresc continuarea tradiţiilor de Sfintele Paşti şi transmiterea lor, prin Biserică, generaţiilor viitoare de creștini.

***

Toaca este un instrument muzical de percuție, din clasa idiofonelor, folosit în cultul Bisericii Ortodoxe.  Percuția se face în mod ritmic și, în funcție de locul în care placa de lemn sau metal este lovită, se pot obține sunete cu înălțimi diferite, creându-se astfel o linie melodică simplă.

Într-un text apocrif siriac din secolul al V-lea sau al VI-lea (Peștera comorilor), este prezentată o legendă ce explică apariția și folosirea toacei. După ce Noe a terminat de construit arca, Dumnezeu i-a poruncit să confecționeze o toacă din lemn de trei coți lungime și un cot și jumatate lățime și un ciocan din același lemn. În această toacă Noe trebuia să bată de trei ori pe zi, dimineața devreme, la prânz și seara, după apusul soarelui, pentru a-i aduna și informa pe oameni despre iminența potopului și a-i îndemna să se pocăiască și să se convertească.

Toaca este atestată documentar încă din secolele IV-V. Sfântul Ioan Casian (+435) spune că, în Galia, exista obiceiul de fi a chemaţi călugarii la rugăciune prin bătai cu ciocanul în uşa chiliilor. Istoricul bisericesc, Paladie (364-425) confirmă acelaşi obicei în Bitinia. De la bătaia în usa fiecărui creștin s-a ajuns, în chip firesc, la bătaia într-un lemn special lucrat, printre casele creștinilor sau din turla bisericii. Ca obiect liturgic, toaca cheamă credincioșii la rugăciune, marcând trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Și Sfântul Sofronie al Ierusalimului vorbește în sec. VII despre doua tipuri de toacă (de lemn și de fier), evidențiind semnificația ei simbolică, anume aceea „de trâmbită a îngerilor”. În actele Sinodului VII Ecumenic se mentionează obiceiul de chemare la Biserică prin lovire cu ciocanul într-o scândură, numită „Sfântul Lemn Sunător”. Între Joia Mare si noaptea Sfintei Învierii, bataia clopotelor este înlocuită cu sunetul lin al toacei, amintind de cuiele care au fost batute in mainile si picioarele Mantuitorului Hristos la Rastiginirea Lui pe Golgota. Așadar, nu numai sunetul aduce aminte de Patimile lui Hristos, ci si simbolistica lemnului este legată de aceasta, amintind de lemnul Sfintei Cruci.

Citeşte în continuare »
  • 3 Apr 2018
  • 325 vizualizari

Biserica din Remetea Mare, refăcută după furtuna devastatoare din toamna anului 2017

În urma furtunii violente din toamna anului trecut, cu rafale de vânt puternice ce au atins pe alocuri viteza de peste 100 km/h, turla bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea timișeană Remetea Mare a suferit imense pagube materiale, fiind complet deteriorată. După 7 luni de la acel eveniment fulminant, timp în care preotul paroh Vasile Ciotău, împreună cu întreaga comunitate, dar și cu autoritățile locale, a trudit la refacerea și redarea strălucirii de odinioară a acestui edificiu sacrosanct ce datează din 1911, a venit și ziua încununării eforturilor considerabile ale tuturor binefăcătorilor, care s-au raliat pentru renașterea speranței și împlinirea unui imperios ideal.

Astăzi, în Sfânta și Marea Zi de Marți din Postul Sfintelor Paști, la bucuria credincioșilor din Remetea Mare s-a alăturat și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, care, împreună cu părintele paroh și reprezentanții autorităților locale, a asistat atât la ridicarea și punerea noii turle pe lăcașul de cult, cât și la fixarea Sfintei Cruci în punctul cel mai înalt al bisericii.

În urma tuturor lucrărilor realizate prin împreună-lucrarea credincioșilor, biserica din Remetea Mare devine, astfel, nu numai un rod al faptelor de credință, ci și o expresie a unității de credință și, nu în ultimul rând, un simbol al împlinirii unui deziderat.

dav

dav

dav

 

Citeşte în continuare »
  • 3 Apr 2018
  • 486 vizualizari

„Şcoala altfel” alături de Biserică

bdr

În perioada 26-30 martie 2018, în cadrul programului şcolar „Şcoala altfel”, desfășurat în cadrul Liceului Teoretic William Shakespeare din Timişoara, au avut loc o serie de activităţi în colaborare cu Parohia Sf. Ilie Tesviteanul Timişoara – Fabric. În spiritul bunei colaborări de care se bucură cele două instituţii, o parte din manifestări au avut loc în biserica parohială, dar şi în şcoală şi în afara ei.

În afara şcolii, cea mi importantă activitate a fost un pelerinaj de suflet pe la mănăstirile din cadrul Arhiepiscopiei Timişoarei. Acesta a avut loc în ziua de 26 martie, prima zi din programul „Şcoala altfel” şi a fost o pregătire şi primenire duhovnicească pentru tinerii elevi. Au participat copii din clasele I-IV, însoțiți de doamnele învăţătoare şi conduşi de doamna Luminiţa Văcariu, profesor de vocaţie al disciplinei şcolare Religie. Au fost prezenţi şi doi slujitori ai Sfântului Altar, preotul Gabriel Marineasa din parohia Bogda si diaconul Dorin Cătinean, de la Parohia Timişoara Fabric. Pelerinajul s-a făcut în zona Făgetului, la mănăstirile de la Româneşti şi Fârdea.

După o scurtă şi frumoasă întâlnire cu elevi şi dascăli ai Liceului Teoretic „Traian Vuia” din Făget, grupul de pelerini s-a îndreptat spre Mănăstirea cu hramurile Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul şi Izvorul Tămăduirii de la Româneşti, unde copii au fost primiţi cu căldură şi dragoste frăţească de măicuţe. Impresionaţi de frumuseţea locului şi de cuvintele alese de mângâiere rostite de către măicuţa Cristina, care a vorbit despre istoricul lăcaş monahal, ctitorie a primului Patriarh al României Miron Cristea, micii pelerini s-au închinat în paraclisul mănăstirii cu sinceră bucurie duhovnicească.

După o scurtă oprire în trapeza mănăstirii, unde măicuţele au astâmpărat din foamea şi setea călătorilor, pelerinajul a continuat pe drumul spre lacul Surduc, la o altă frumoasă mănăstire, aflată la Fârdea. Odată ajunşi la această mănăstire, grupul a fost întâmpinat cu drag de măicuţe şi condus în incinta bisericii, unde de-asemenea s-au înălţat rugăciuni lui Dumnezeu. Copiii s-au arătat deosebit de interesaţi de frumuseţile din incinta mănăstirii şi de frumosul peisaj care o înconjoară. Reîntoarcerea spre Timişoara a fost un drum mult mai uşor şi liniştit, trăit sub impresia celor văzute şi trăite.

În fiecare dintre următoarele zile din cadrul săptămânii, elevii şi dascălii lor s-au reîntâlnit cu Sfintele Taine în biserica din Fabric. Înainte de a se împărtăşi, au fost spovediţi de către preoţii parohiei. Au participat la Sfânta Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite, le-au fost prezentate învăţături morale şi de credinţă, sub forma unor scurte cateheze care să-i ajute la înţelegerea semnificaţiei Postului Mare şi a Praznicului Învierii Domnului.

bty

bty

bty

Citeşte în continuare »
  • 2 Apr 2018
  • 200 vizualizari

Slujbă de pomenire pentru pr. prof. dr. Liviu Stan, marele canonist român

La cimitirul istoric din urbea lugojană a avut loc, Duminică, 1 aprilie, slujba de pomenire a ilustrului profesor de teologie, Liviu Stan. Slujba a fost oficiată de către părintele Ioan Cerbu, protopopul Lugojului, împreună cu părintele Emanuel Gafița, preot militar al Garnizoanei Lugoj.

„Am considerat de cuviință că anul acesta, la împlinirea a 45 de ani de la trecerea la Domnul a marelui teolog Liviu Stan, să-i aducem omagiul și recunoștința noastră pentru aportul său considerabil la dezvoltarea dreptului canonic ortodox, aducând astfel un omagiu deosebit celui ce și-a închinat viața slujirii Bisericii și neamului românesc”, a spus părintele Emanuel Gafița.

 

Sinteză biografică

Părintele Liviu Stan s-a născut la 11 iulie 1910, în localitatea Socet din județul Hunedoara, într-o familie preoțească, crescând în duhul Bisericii și al tradițiilor creștine românești. Între anii 1916-1920 urmează primele trei clase ale școlii primare în Hunedoara (în limba maghiară), iar ultima în Deva. Tot aici urmează, între anii 1920-1922, două clase la Liceul ,,Decebal”, iar între anii 1922-1928 șase clase la Liceul ,,Coriolan Brediceanu” din Lugoj, unde își ia și bacalaureatul. Între anii 1928-1932 a studiat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuți, unde s-a bucurat de prezența unor renumiți dascăli. În paralel urmează și Facultatea de Drept din Cernăuți pe care însă nu a finalizat-o.

Reîntors pe plaiurile natale este remarcat de către Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan ce îi oferă sprijin pentru studii în străinătate, astfel că urmează, între anii 1932-1934, cursuri la Facultatea de Teologie și Drept din Atena, iar, între anii 1934-1935, urmează cursurile Facultății de Drept, Teologie și Litere din Varșovia. Continuă între anii 1935-1937 studiile în teologie, drept și filosofie la Universitatea Gregoriană din Roma și la Universitatea din München. Însoțit de alesele cunoștințe dobândite prin perindarea pe la marile școli ale vremi, tânărul bursier finalizează binecunoscuta sa lucrare de doctorat intitulată ,,Mirenii în biserică.

La 15 mai 1937, Liviu Stan s-a căsătorit cu Adriana Danciu, fiică de învățători din Cernăuți, care îi va dărui doi copii, Corneliu și Ileana (stabiliți actualmente în Germania). Începând cu anul 1937, tânărul Liviu Stan este numit profesor universitar la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, unde a suplinit teologia fundamentală, iar din 1941 a predat titular dreptul bisericesc.

Într-un context istoric zbuciumat și tulbure, în anul 1949, Pr. Prof. Liviu Stan se transferă la Facultatea de Teologie din București. Aici și-a continuat activitatea profesională de profesor, îndrumător de doctorat și a publicat majoritatea studiilor sale. Este binecunoscut faptul că studiile sale prezentau un înalt nivel academic și datorită cunoștințelor sale lingvistice, întrucât cunoștea multe limbi străine: franceza, germana, italiana, greaca modernă, poloneza, sârba, ceha, bulgara, maghiara și rusa. Avea, de asemenea, tangențe și cu numeroși profesori din străinătate, ținând prelegeri și conferințe în mai multe țări: Italia, Grecia, Germania și Polonia, fiind delegatul Bisericii Române la mai multe conferințe internaționale. Ca o recunoaștere și răsplată a contribuțiilor în domeniul dreptului canonic, în anul 1968 i s-a conferit titlul de doctor honoris causa al Facultății din Tesalonic, titlul care a încununat activitatea sa academică și bisericească.

Din nefericire, Pr. Prof. Liviu Stan a plecat prematur din această lume. La 1 aprilie 1973, la numai 63 de ani, s-a mutat la Domnul, fiind înmormântat la Lugoj, în ținuturile natale, dar opera și contribuția sa vor rămâne mereu vii.

Trebuie amintit că până la Pr. Prof. Liviu Stan, literatura canonică românească era foarte săracă, de aceea distinsul profesor a fost nevoit să abordeze temele de drept canonic într-un mod enciclopedic și să deschidă căi noi spre cercetare, aprofundare și nuanțare. Din nefericire dispariția sa a lăsat un gol atât în inimile oamenilor, cât și în studiul dreptului canonic.

Opera teologică

Opera Pr. Prof. Liviu Stan este pe cât de  importantă, pe atât de complexă pentru studiul dreptului bisericesc. Dintre lucrările sale amintim: Mirenii în Biserică. Studiu canonic-istoric, Sibiu, 1939; 0 novelă necunoscută a împăratului bizantin Andronic II Paleologul cel Bătrân.  Text, traducere şi comentar, în Anuarul XV al Academiei Andreian, Sibiu, 1939; Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae al Ardealului şi principiul autonomiei bisericeşti, Sibiu, 1940; Rasă şi religiune, Sibiu, 1942; Ontologia juris, în Anuarul XIX (1) al Academiei teologice Andreian, Sibiu, 1943; Dreptul în gândirea românească, Braşov, 1943; Sfinţii români, Sibiu, 1945; Statutul Bisericii Ortodoxe Române, în Studii Teologice, an. I, 1949, nr. 7-8;  Adevărul asupra unirii religioase de la 1700, în Ortodoxia, an. I, 1949, nr. 4; Despre canonizarea sfinţilor în Biserica Ortodoxă, în Ortodoxia, an. II, 1950, nr. 2; Diaspora ortodoxă, în Biserica Ortodoxă Română, an.  LXVIII, 1950, nr. 11-12 precum și multe altele de o importanță aparte.

Liviu Stan se alătură marilor profesori de teologie care au ridicat învățământul teologic românesc la cel mai înalt nivel, pe plan național și internațional, în cea mai grea perioadă a Bisericii noastre, perioada comunistă.

Citeşte în continuare »
  • 2 Apr 2018
  • 382 vizualizari