Festivalul ,,În glas de toacă”, la Giroc

În Sfânta și Marea Zi de Marți din Săptămâna Dumnezeieștilor Pătimiri, Arhiepiscopia Timişoarei, în colaborare cu Primăria Giroc, a organizat a X-a ediție a Festivalului cultural-spiritual ,,În glas de toacă”.  Cu acest prilej, credincioșii și tinerii din Parohia Giroc, îmbrăcați în costume populare, l-au întâmpinat pe Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, în centrul localității, la biserica cu hramul „Sfântul Mucenic Dimitrie”.

Festivalul a debutat cu Slujba Deniei, oficiată de un sobor de preoți, format din părintele Zaharia Pereș, consilier cultural al Arhiepiscopiei Timișoarei, pr. asist. univ. Adrian Covan, de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara, pr. Traian Debucean de la Parohia Chișoda și pr. Daniel Marius Mateia de la parohia gazdă. La finalul slujbei, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a vorbit despre importanța duhovnicească a zilei, precum și a Săptămânii Patimilor. Spre finalul predicii narative, Chiriarhul a spus: „să ne silim câte zile mai sunt până la Înviere, să înseninăm fața și privirea lui Hristos ca să nu mai fie trist! Faceți-I o bucurie lui Hristos, printr-o sinceră mărturisire a păcatelor și printr-o lacrimă de milostenie îndreptată spre cei aflați în necazuri și dureri”!

În continuare, toți credincioșii prezenți au pornit, în alai și în sunetul toacei, spre grădina de vară a  căminului cultural din Giroc, unde primăria a pregătit un număr de 33 de toace, după anii Mântuitorului petrecuţi pe pământ. Manifestarea a fost deschisă de către Mitropolitul Banatului, care a reliefat importanța și semnificația toacei în spiritualitatea răsăriteană.

„Toaca a fost utilizată, mai întâi, în pustie, unde călugării, retrași prin peșteri, coborau la biserică la auzul sunetului ei. Cântul de toacă nu este altceva decât chemarea la Hristos. Așa cum clopotul ne cheamă la Sfânta Biserică, tot așa și pustnicii, auzind aceste bătăi de toacă, se îndreptau la miez de noapte la biserică. Mă bucur că astăzi, aici, copii foarte tineri învață să cânte la toacă. Noi nu batem în toacă, nici nu batem toaca, ci noi cântăm, în toacă, lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfinția Sa.

În continuare, a luat cuvântul și primarul comunei Giroc, Ionel Toma, care și-a exprimat bucuria de a-l avea prezent, pentru a doua oară la acest festival, pe Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan.

La ediția din acest an au participat grupuri de tineri, precum și monahii de la Mănăstirea Timișeni-Șag. Prin acest festival, organizatorii urmăresc continuarea tradiţiilor de Sfintele Paşti şi transmiterea lor, prin Biserică, generaţiilor viitoare de creștini. La final festivalului, Chiriarhul Banatului a vizitat șantierul noii biserici din localitate.

***

Toaca este un instrument muzical de percuție, din clasa idiofonelor, folosit în cultul Bisericii Ortodoxe.  Percuția se face în mod ritmic și, în funcție de locul în care placa de lemn sau metal este lovită, se pot obține sunete cu înălțimi diferite, creându-se astfel o linie melodică simplă.

Într-un text apocrif siriac din secolul al V-lea sau al VI-lea (Peștera comorilor), este prezentată o legendă ce explică apariția și folosirea toacei. După ce Noe a terminat de construit arca, Dumnezeu i-a poruncit să confecționeze o toacă din lemn de trei coți lungime și un cot și jumatate lățime și un ciocan din același lemn. În această toacă Noe trebuia să bată de trei ori pe zi, dimineața devreme, la prânz și seara, după apusul soarelui, pentru a-i aduna și informa pe oameni despre iminența potopului și a-i îndemna să se pocăiască și să se convertească.

Toaca este atestată documentar încă din secolele IV-V. Sfântul Ioan Casian (+435) spune că, în Galia, exista obiceiul de fi a chemaţi călugarii la rugăciune prin bătăi cu ciocanul în uşa chiliilor. Istoricul bisericesc, Paladie (364-425) confirmă acelaşi obicei în Bitinia. De la bătaia în ușa fiecărui creștin s-a ajuns, în chip firesc, la bătaia într-un lemn special lucrat, printre casele creștinilor sau din turla bisericii. Ca obiect liturgic, toaca cheamă credincioșii la rugăciune, marcând trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Și Sfântul Sofronie al Ierusalimului vorbește în sec. VII despre doua tipuri de toacă (de lemn și de fier), evidențiind semnificația ei simbolică, anume aceea „de trâmbiță a îngerilor”. În actele Sinodului VII Ecumenic se menționează obiceiul de chemare la Biserică prin lovire cu ciocanul într-o scândură, numită „Sfântul Lemn Sunător”. Între Joia Mare și noaptea Sfintei Învierii, bătaia clopotelor este înlocuită cu sunetul lin al toacei, amintind de cuiele care au fost bătute în mâinile și picioarele Mântuitorului Hristos la Răstiginirea Lui pe Golgota. Așadar, nu numai sunetul aduce aminte de Patimile lui Hristos, ci și simbolistica lemnului este legată de aceasta, amintind de lemnul Sfintei Cruci.

Comments are closed.