Hramul Mănăstirii Morisena

Mănăstirea Morisena din Comuna Cenad, Județul Timiș, a îmbrăcat astăzi, 24 iunie, straie de sărbătoare, cinstindu-și ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul.

Slujbele religioase închinate Înaintemergătorului Domnului au început în ajun, când a avut loc privegherea de toată noaptea, fiind oficiată slujba Vecerniei unită cu Litia şi Utrenia. În ziua sărbătorii, în mijlocul obștii monahale și a pelerinilor veniți din satele și orașele aflate în proximitatea mănăstirii, a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului. Chiriarhul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi din Mitropolia Banatului, a săvârșit, în paraclisul de vară al mănăstirii, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. La final, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a evidențiat rolul deosebit al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, „făclia” Legii Vechi, în lucrarea soteriologică a Mântuitorului Iisus Hristos.

Răspunsurile liturgice au fost date antifonic de către Grupul psaltic „Sfântul Ioan Damaschin” al studenţilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad și Corul Parohiei Saravale.

Solstițiul de vară și Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Nu întâmplător nașterea Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, coincide cu momentul solstițiului de vară, cea mai lungă zi din an (longitudinea astronomică a Soarelui este de 90° sau, cu alte cuvinte, când Soarele se ridică deasupra orizontului la unghiul maxim, iar intervalul diurn are durata maximă), el fiind considerat simbolul luminii pline a lui Hristos [vezi Diac. Dr. Ioan Caraza, Sfântul Ioan Botezătorul – Înainte-Mergătorul Domnului. Botezul cu Duh Sfânt în Hristos, Editura Episcopiei Sloboziei și Calărașilor, 2000, p. 13]. Însuși Hristos are cuvinte de laudă la persoana și lucrarea Sfântului Ioan, spunând despre el: „Acela era făclia care arde și luminează și voi ați voit să vă veseliți o clipă în lumina lui” (Ioan 5, 35), iar Apostolul Petru îi numește pe prooroci „făclii” care luminează, ajutând la aflarea „Luminii” lui Dumnezeu: „Și avem cuvântul cel proorocesc mai întărit, la care bine faceți că luați aminte, ca la o făclie ce strălucește în loc întunecos, până când va străluci ziua și luceafărul va răsări în inimile voastre” (II Petru 1, 19).

Începând cu această zi, când Soarele a ajuns la apogeul vitalității sale, ziua începe să se micșoreze, lăsând loc unei altfel de Zile (Soarelui Hristos, adevărata Lumină a lumii). Astfel, în mod simbolic, ni se revelează faptul că, Sfântul Ioan, Îngerul și Înaintemergătorul Domnului (Maleahi 3, 1), cel care s-a născut pentru a vesti taina Dumnezeului înomenit și a Împărăției cerurilor, trebuie să se micșoreze, iar Hristos, Dumnezeul-Om, să crească, după cum însuși menționează (Ioan 3, 30). Prin acestea, ni se sugerează că Împărăția lui Dumnezeu, împărăția harului, aidoma luminii dimineții care crește, începe să fie cunoscută și luată cu asalt, iar, în timp ce lumina acestei Împărății veșnice crește, cea a stelelor (a Legii) se micșorează.

Cenadul, un vechi topos al spiritualității răsăritene

În lucrarea hagiografică „Legenda Sfântului Gerard” [vezi I. D. Suciu și R. Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, vol. I, Timișoara, 1980, pp. 28-30.], cel mai important izvor istoric scris, reiese că monahul benedictin italian Gerardo (n. aprox. 980 – d. 1046, ajuns episcop de Cenad 1030-1046) venind în cetatea de pe Mureș – Morisena (Cenadul de astăzi) – găsește în mănăstirea cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, ridicată îndată după anul 1000 de principele bănățean Ahtum (Ohtum) [despre Ahtum și teritoriul său, vezi Acad. Ioan Aurel Pop, Ducatul lui Ahtum, în Revista trimestrială de istorie „Morisena”, nr. 1, 2016, pp. 3-6], care a fost rudă și urmaș al voievodului Glad [E. Glück, Contribuții cu privire la istoria părților arădene în epoca ducatului lui Ahtum, în „Ziridava”, VI, 1976, pp. 89-93], călugări „greci”, recte de religie ortodoxă. Iată ce scrie Pr. Gheorghe Cotoşman în monografia istorică „Din trecutul Bănatului – Comuna şi bisericile din Giridava-Morisena-Cenad”, 1933: „Puternicul şi înţeleptul duce sau principe al Banatului, Optum (Ahtum, n.n.), vrând să dea mai multă strălucire oraşului Mureşana (Morisena, Cenadul de astăzi, n.n.), capitala principatului său, se hotărî să zidească o biserică catedrală pe seama episcopatului ortodox-român ce rezida în acel oraş şi, alături de biserică, o mănăstire pentru călugări, cu gândul frumos, de a intensifica viaţa bisericească şi monahală în Banatul Timişan. În acest scop el aduce din Grecia meşteri cari ridică, pe ruinele basilicei antice, o biserică cu dimensiuni mărite, în stilul roman-bizantin, şi alături de ea o mănăstire, ambele închinate în cinstea Sf. Ioan Botezătorul”.

În acele vremuri, o treime din populația cetății Morisenei slujea la această mănăstire a lui Ahtum. Tot din izvoare reiese: 1. că centrul ecclesiastic era Morisena, locul unde funcționa mănăstirea călugărilor basiliți, închinată Sfântului Ioan Botezătorul; și 2. că, în privința organizării bisericești, atât în Cenad, cândva capitală a unui voievodat, cât și în întreg ducatul lui Ahtum, confesiunea creștină de rit răsăritean era dominantă, având în vedere că însuși ducele era botezat în ritul ortodox. Este indubitabil faptul că la această mănăstire și pe teritoriul Cenadului se foloseau, pe atunci, cele trei limbi de cultură, cele trei idiomuri „sacre” ale Europei anului 1000: greaca, slava şi latina.

Mănăstirea Morisena, arc peste timp

La o mie de ani după ce Ahtum ridica la Cenad mănăstirea cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul, la iniţiativa protopopului Gheorghe Sutac din Sânnicolau Mare, a preotului ortodox român de la Cenad, Gheorghe Covaci, şi cu sprijinul unui comitet de iniţiativă din localitate, format din cetăţeni de frunte ai comunei, în anul 2003, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, se va pune piatra de temelie a unei mănăstiri ortodoxe, care va purta tot hramul Sfântului Ioan Botezătorul. Noul lăcaş de cult a fost târnosit la 24 iunie 2005 de Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, pe atunci Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. În prezent, obştea mănăstirii numără 12 vieţuitoare, stareţă fiind monahia Ştefania Fronea, iar duhovnic ieromonahul Matei Hădărig.

Text: Răzvan Fibișan

 

Comments are closed.