Rugăciuni stăruitoare către Sfântul Ioan Botezătorul, la Mănăstirea Timișeni

Cu prilejul sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Mănăstirea Timișeni, una dintre cele mai reprezentative vetre monahale din cuprinsul Arhiepiscopiei Timișoarei, a îmbracat haine de sărbătoare, deschizându-și larg porțile, pentru a-i primi pe toți pelerinii care au vrut să înalțe rugăciuni către ocrotitorul spiritual al mănăstirii, Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul.

 Programul liturgic a debutat încă din ajunul sărbătorii, cu oficierea Vecerniei Mari, unită cu Litia de către un sobor de preoți de la Centrul eparhial, ieromonahi și preoți de la parohiile eparhiei. La finalul slujbei, părintele Ionel Popescu, vicar eparhial, a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre viața și activitatea Înaintemergătorului Domnului, evidențiind, totodată, curajul mărturisitor înaintea stăpânitorilor din timpul său.

„Ca de fiecare dată sute de credincioși și-au îndreptat pașii cu credință, cu nădejde și cu dragoste spre lavra Timișeniului, mănăstire închinată Sfântului Proroc Înamintemergătorul și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, a cărui tăiere a capului o cinstim. Sunt credincioși veniți din toate părțile Banatului, este un moment de bucurie duhovnicească, un popas deosebit de frumos, și pentru monahi și pentru monahii, precum și pentru toți credincioșii să ne aflăm iată, în rugăciune către Bunul Dumnezeu și către cel pe care îl cinstim astăzi, pe Sfântul Ioan Botezătorul. Tăierea capului este un moment trist pentru noi credincioșii, dar toți cei care mărturisim credința în Înviere, avem certitudinea că Sf. Ioan se află acum, așa cum îl vedem și în icoane, în stânga Mântuitorului nostru Iisus Hristos, acolo unde este împodobit cu aripi de înger, potrivit viziunii profetului Maleahiˮ, a spus pr. Ionel Popescu, vicar eparhial. De asemenea, părintele vicar a făcut o incursiune în istoria monahismului bănățean care a avut de suferit în perioada comunistă, dar care a înflorit după Revoluția din 1989.

Programul liturgic închinat Sfântului Prooroc Ioan a continuat în noapte cu Sfânta Taină a Maslului, Utrenia, Ceasurile și Sfânta Liturghie, iar în zorii sărbătorii s-a oficiat Slujba Aghiasmei Mici și Taina Sfântului Maslu. Serviciul religios din ziua hramului a fost încununat cu săvârșirea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură Părintele Mitropolit Ioan a vorbit despre jerfa Botezătorului și a evidențiat martiriul creștinilor din întrega lume pentru credința în Dumnezeu.

„Sărbătoarea de astăzi este scrisă în calendar, nu cu cerneală, ci cu sângele Sfântului Ioan Botezătorul. De la momentul tăierii capului Sfântului Ioan a început o epocă a martirilor. Prin Ortodoxie, prin creștinism curg și astăzi râuri de sânge. Noi am fost obișnuiți să vorbim despre epoca aceasta a martirilor doar în primele veacuri, însă s-a constatat că mai mult sânge s-a vărsat pentru credința în Preasfânta Treime Dumnezeu în secolul XX. Iată, că râurile de sânge curg și astăzi pe tot pământul, și ne punem întrebarea: Doamne, până când? – și l-aș ruga pe Dumnezeu, zicând: Doamne oprește curgerea sângelui!ˮ, a precizat Înaltpreasfințitul Părinte Ioan.  

Răspunsurile liturgice au fost date de către Grupul „Psaltisˮ al Mănăstirii Antim din București, care au fost invitați speciali ai hramului de la Mănăstirea Timișeni.

 

Mănăstirea Timișeni, mărturie de viață monahală în Banat

 

În plini ani de război, mitropolitul Vasile Lăzărescu gândea strategic, nu desfăşurările de forţe în ceea ce istoria recunoştea a fi cel de-al doilea război mondial, ci războiul cel nevăzut, despre care vorbea Sfântul Nicodim Aghioritul în scrierea omonimă, proiectând şi lucrând, de ce nu, vizionar, lucrarea şi mai ales viaţ duhovnicească a eparhiei ce îi era încredinţată spre păstorire.

           Pe lângă edificiul noii catedrale din Timișoara, emblemă, nu numai a arhitecturii, cât mai ales a simţirii româneşti ortodoxe, mitropolitul Vasile, la momentul cronologic la care ne referim, episcopul, a gândit şi mai apoi a hotărât înfiinţarea, sau mai degrabă reînfiinţarea, a trei vetre monahale, vremelnic desfiinţate de stăpâniri potrivnice neamului şi credinţei poporului român, creştin ortodox, aflate în cuprinsul Eparhiei Timişorii la anul 1944. Astfel că, prin hotărârea Consiliului Eparhial au fost redeschise mănăstirile de la Lipova, Partoş şi Cebza, vetre călugăreşti cu rezonanţă în conştiinţa bisericească şi spirituală a ortodocşilor bănăţeni. Registrele cu procesele verbale ale Mănăstirii de la Partoş – Timişeni, evidenţiază faptul că în primii ani de existenţa a aşezământului monahal de la Timişeni, acesta a avut statutul de metoc al Partosului. În scurt timp însă, acesta şi-a dobândit statutul de sine stătător, îndeosebi din pricina faptului că Mănăstirea de la Partoş se află în mijlocul satului, neavând spaţiile corespunzătoare pentru adăpostirea personalului monahal mai numeros.

           Mănăstirea Timişeni a avut o dezvoltare impresionantă încă din primii ani de existenţă, chiar şi ca metoc al Partosului. Pentru bună şi corespunzătoarea funcţionare a aşezământului, s-au ridicat în anul 1946 o clădire cu 18 încăperi pentru chilii şi ateliere, în 1947, o altă clădire ce adăpostea trapeza şi bucătăria, iar în 1950 alte clădiri pentru trebuinţele gospodăreşti. De asemenea, s-au primit spre folosinţă şi 2 hectare de teren, unde s-a amenajat grădina. Toate aceste eforturi de ctitorire s-au datorat inclusiv arhimandritului Iustinian Dalea, exarhul mănăstirilor din Eparhia Timişoarei, care a coordonat dezvoltarea atât patrimonială, precum şi cea spirituală, a metocului de la Timişeni – Sag. Dezvoltarea atât sub aspect gospodăresc, cât şi duhovnicesc a aşezământului monahal de la Timişeni, o confirmă procesele verbale ale Mănăstirii Partoş – Timişeni, care începând cu anul 1951 statornicesc şi confirmă un singur nume – Mănăstirea Timişeni.

          Astăzi, mănăstirea are 40 de viețuitoare, care mențin și duc mai departe flacăra credinței ortodoxe în partea de Vest a țării.

Comments are closed.