Conferințele Acta liturgica, historia et divinum verbum – 2022 au ajuns la final

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului și la inițiativa Ierom. Lect. Dr. Rafael Povîrnaru și Conf. Univ. Dr. Remus Feraru, perioada 16 octombrie – 24 noiembrie a.c. a marcat desfășurarea seriei de conferințe Acta liturgica, historia et divinum verbum, evenimente găzduite de Paraclisul Mitropolitan din Timișoara.

În contextul declarării anului în curs drept an al rugăciunii, manifestarea a vizat îmbinarea perfectă dintre actul liturgic și învățătura Bisericii, într-o fizionomie academică deosebită, asigurată de o serie importantă de cadre didactice cu notorietate în spațiul teologic ortodox, provenite atât de la facultăți de profil din țară, precum și de la Facultatea de Litere Istorie și Teologie din Timișoara.

Ultimele două conferințe au fost susținute de către inițiatorii acestui proiect, urmărind pe de-o parte reliefarea chipului mariologic în Bizanț, iar pe de altă parte, sacrul tainic pus în lumina rugăciunilor Sfântului Maslu.

Inițiativa s-a bucurat de un real interes din partea invitaților, precum și a credincioșilor prezenți, care gustând din taina Duhului și asimilând varietatea Cuvântului s-au arătat deplin interesați de temele abordate, fapt ce determină inițiatorii la proiecția unor evenimente similare în viitor.

Citeşte în continuare »
  • 28 Nov 2022
  • 161 vizualizari

Teologia din cadrul Universității de Vest din Timișoara, pe podiumul laureaţilor la Gala Premiilor UVT – 2022

Vineri, 25 noiembrie 2022, cu începere de la ora 18:00 s-a desfăşurat, în sala Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, ediția a VIII-a a Galei Premiilor Universității de Vest din Timișoara.

Gala Premiilor UVT reprezintă un moment de celebrare a excelenței, prin care întreaga comunitate academică îşi arată aprecierea față de unii dintre cei mai valoroși membri ai ei, recunoscând şi răsplătind eforturile depuse de-a lungul anului universitar. Prin această manifestare de prestigiu, Universitatea de Vest din Timișoara recunoaște excelenţa prin acordarea de premii persoanelor și instituţiilor care în anul precedent au contribuit în mod esenţial la dezvoltarea comunităţii academice și la realizarea misiunii Universităţii de Vest din Timişoara.

Premiile reflectă rezultatele deosebite obţinute de membrii comunităţii academice a UVT pe tărâmul știinţelor, artelor și sportului, precum și serviciile aduse universităţii de alte persoane sau instituţii. Se acordă: șase premii, în domeniile știinţelor, artelor și sportului; două premii pentru contribuţia la implementarea politicilor Universităţii de Vest din Timișoara și două premii pentru contribuţia la creșterea prestigiului UVT în plan naţional şi internaţional. Aceste premii poartă numele unor personalităţi care au marcat istoria universităţii, contribuind la dezvoltarea culturii academice în partea de vest a ţării. Astfel, acordarea lor este o dublă recunoaștere a meritelor – ale celor care dau numele premiilor, pe de o parte, și ale celor cărora li se decernează, pe de alta.

Acestea sunt: Premiul „Mircea Zăgănescu” pentru Științele Naturii; Premiul „Mihail Ghermănescu” pentru Matematică și Informatică; Premiul „Gabriela Colțescu” pentru Științele Sociale și Politice; Premiul „Dumitru Mareș” pentru Drept și Științe Economice; Premiul „Eugen Todoran” pentru Științe Umaniste; Premiul „Nicolae Boboc” pentru Arte și Sport; Premiul „Studentul Anului”; Premiul „Ioan Curea” pentru Activitatea desfășurată în UVT; Premiul „Sever Bocu” pentru Implicare Civică și Socială; Premiul „Alumnus”.Pentru Premiul „Eugen Todoran” – Științe Umaniste, comisia de evaluare a analizat dosarele a trei cadre didactice, din cadrul Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie: Prof. Univ. Dr. Cristina Chevereșan; Conf. Univ. Dr. Adina Chirilă și Pr. Lect Univ Dr. Alin Cristian Scridon.

În urma deliberărilor, Premiul „Eugen Todoran” din acest an fost decernat Pr. Lect. Univ. Dr. Alin Cristian Scridon.În cuvântul rostit în fața comunității academice timișorene, Pr. Lect. Univ. Dr. Alin Cristian Scridon a amintit: „Înțeleg că sunt primul preot care calcă pe această scenă, în această calitate. Cum ar putea, oare, ca această imagine să nu mă cinstească? Dar, mai cu seamă, cred că ea cinstește Biserica pe care eu o reprezint. Prin acest premiu, Universitatea de Vest din Timişoara recunoaște activitatea științifică de până acum, dar îmi oferă și o încurajare pentru o cercetare viitoare mai bogată. Cercetarea științifică, pe acest culoar Teologic, este prezentă în Universitatea de Vest din Timișoara.”

Gala Premiilor Universității de Vest din Timișoara, ediţia a VIII-a 2022 a fost un moment de sărbătoare pentru toţi cei implicaţi în programele de studii de Teologie Ortodoxă, din cadrul Facultăţii noastre de Litere, Istorie şi Teologie. Acest eveniment arată fără echivoc faptul că activitatea noastră ştiinţifică, implicarea în efortul de fiecare zi în cele ce ţin de bunul mers al lucrurilor şi asumarea unei vieţi duhovniceşti în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor sunt recunoscute şi apreciate în comunitatea academica timişoreana, din care Teologia este parte integrantă. Ne bucurăm că Pr. Lect. Univ. Dr. Alin Cristian Scridon s-a numărat printre laureații din acest an! Îl felicităm cu recunoştinţă şi cu nădejdea ca izbânda aceasta să fie tuturor ca un impuls de a merge înainte.

Citeşte în continuare »
  • 26 Nov 2022
  • 264 vizualizari

Simpozion internațional: Holiness, Prayer and Hesychast Spirituality in Orthodox Tradition, la Timișoara

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, în zilele de 18 și 19 noiembrie, anul curent, s-a desfășurat la Timișoara simpozionul internațional cu tema: Holiness, Prayer and Hesychast Spirituality in Orthodox Tradition. Acest eveniment de mare anvergură teologică s-a bucurat de prezența unor distinși părinți profesori și cercetători din marile centre universitare din Europa și Statele Unite ale Americii.

Amintim aici, în primul rând, prezența unor faimoși teologi din Europa, cum ar fi părintele profesor John McGuckin de la Universitatea din Oxford, părintele profesor Alexandros Chouliaras de la Universitatea din Atena, domnul profesor Pablo Argarate de la Universitatea din Graz. De asemenea, evenimentul s-a bucurat de participarea unor reputați cercetători în teologia răsăriteană, precum domnul profesor Torstein Theodor Tollefsen de la Universitatea din Oslo, Vladimir Cvetokvić de la Universitatea din Belgrad, Kyle Schenkewitz de la Universitatea Mount St. Joseph (Cincinatti, Ohi0), părintele profesor Andreas Andreapoulos și Sotiris Mitralexis de la Universitatea din Winchester (Marea Britanie), Georgiana Huian de la Universitatea din Berna, Dionysios Skliris de la Hellenic Open University, Spyridon P. Panagopoulos, cercetător independent în studii patristice și bizantine (Patras, Grecia), și domnul Cătălin Ștefan Popa din partea Academiei Române, Filiala București.

Din partea Departamentului de Teologie a Facultății de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, au participat domnul profesor Daniel Lemeni, părintele profesor Nichifor Tănase și părintele profesor Rafael Povîrnaru.

Evenimentul, desfășurat în mod integral în limba engleză, a stârnit un real interes în rândul studenților și a comunității academice din Timișoara. Invitații noștri au apreciat la unison calitatea științifică a prezentărilor, precum și nivelul intelectual extrem de ridicat al dezbaterilor din cadrul acestui simpozion, plasând acest eveniment în categoria întâlinirilor de top din România. De asemenea, participanții au fost extrem de entuziasmați de calitatea organizatorică a acestui eveniment, motiv pentru care și-au exprimat disponibilitatea de a participa în viitor și la alte manifestări de o asemenea anvergură academică.

Prin intermediul părintelui profesor Alexandros Chouliaras, respectiv a domnului profesor Pablo Argarate, simpozionul s-a bucurat de prezența on-line a studenților din cadrul Facultăților de Teologie din Atena și Graz.

Acest simpozion a fost organizat de domnul profesor Daniel Lemeni și părintele profesor Nichifor Tănase.

Citeşte în continuare »
  • 21 Nov 2022
  • 371 vizualizari

Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Chifăr a conferențiat la Paraclisul Mitropolitan din Timișoara

           Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, duminică 20 noiembrie a.c., la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, după încheierea Sfintei Liturghii a avut loc conferința cu tema Icoana, fereastra spre iluminarea duhovnicească,  susținută de către Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Chifăr, cadru didactic al Facultății de Teologie “Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu. 

Manifestarea se înscrie în seria de evenimente organizate de către Teologia timișoreană sub egida Acta liturgica, historia et divinum verbum.

Rugăciunea este modalitatea și starea noastră de a intra în comuniune de har și binecuvântarea cu cel căruia îi este închinată. De la începuturile ei, Biserica a însoțit rugăciunea credinciosului și cu forme vizibile de manifestare și concretizare a evlaviei lui. Una dintre aceste forme este și cinstirea Sfintelor icoane, Sfântul Vasile cel Mare învățând că „cinstirea adusă icoanei se îndreaptă spre cel zugrăvit/reprezentat în icoană”. De aceea, credinciosul închinându-se în fața icoanei, el aduce cinstire prototipului, adică celui reprezentat în icoană și astfel el intră în comuniune de rugăciune tainică cu prototipul ei. Creștinul ortodox închinându-se icoanei Mântuitorului Hristos intră în comuniune de har cu Dumnezeu, iar când cinstește icoanele Maicii Domnului și ale sfinților el intră în comuniune de binecuvântare mijlocită de prototipul lor către Dumnezeu. Cinstirea Sfintelor icoane este deci o mijlocire a comuniunii prin rugăciune cu cel reprezentat în icoană, căruia îi este adusă cinstirea și spre care este îndreptată rugăciunea noastră. 

Luni, 21 noiembrie va avea loc următoarea manifestare în prezența domnului Conf. Univ. Dr. Remus Feraru de la Teologia din Timișoara.

Citeşte în continuare »
  • 20 Nov 2022
  • 189 vizualizari

Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Nașterii Domnului 2022

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis pentru prima duminică din Postul Naşterii Domnului 2022 o scrisoare pastorală tuturor credincioşilor din Patriarhia Română.

Ierarhii au subliniat că Postul Nașterii Domnului, cunoscut și ca Postul Crăciunului, este, în primul rând, o perioadă „de pregătire, de rugăciune, de sfințire a sufletului și a trupului nostru prin Spovedanie și Împărtășanie, dar și prilej de întrajutorare și milostenie”.„Faptele milosteniei creștine sunt roade ale rugăciunii, pentru că rugăciunea este izvorul iubirii curate față de Dumnezeu, de cei dragi și de semeni. Rugăciunea este temelia vieții și creșterii spirituale a omului și izvorul care ne umple de prezența iubirii lui Dumnezeu Cel atotmilostiv”, au semnalat, în Pastorală, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.Ierarhii români îndeamnă credincioşii să rămână „uniți prin continuă rugăciune cu Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, să prețuiți și să cultivați rugăciunea în comunitatea eclesială, precum și în familie și în viața personală”.


Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2022, privind însemnătatea Anului omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii și a creștinului și a Anului comemorativ al Sfinţilor Isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamţ, în Patriarhia Română Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului clerși preaiubiţilor credincioși din Patriarhia Română,

Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi părintești binecuvântări!

Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți frați și surori în Domnul, Continuând o frumoasă tradiție începută în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022, în Patriarhia Română, ca Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț.

Rugăciunea este lucrarea cea dintâi a Bisericii și a credincioșilor ei. Forma cea mai înaltă a rugăciunii, în Biserică, este Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie euharistică, prin care aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru toate darurile create de El pentru noi, oamenii, și pentru dobândirea vieții veșnice în Împărăția Preasfintei Treimi.Urmând îndemnul apostolic: „Rugați-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17), din dorința practicării rugăciunii neîncetate, a apărut și s-a dezvoltat isihasmul, începând cu secolul al IV-lea, ca efort sau nevoință duhovnicească de pacificare a gândurilor și a simțurilor pătimașe sau egoiste, potrivit făgăduinței: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8).În strânsă legătură cu modelul de rugăciune oferit de către isihaști, s-a păs- trat și s-a transmis, în Biserică, rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, denumită și rugăciunea minții sau rugăciunea inimii, care este accesibilă fiecărui credincios pentru luminarea sufletului și sfințirea vieții.Dreptmăritori creștini,Fiind creat după chipul lui Dumnezeu (cf. Facere 1, 27), omul se poate desăvârși doar printr-o strânsă comuniune cu Creatorul său. Hristos-Domnul, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, este tainic prezent, prin har, în inima celor care se află în legătură de iubire cu El, potrivit făgăduinței Sale: „unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).Prin urmare, rugăciunea creștinului, chiar și atunci când este făcută în singură- tate, în casa sau în chilia lui, nu este o rugăciune solitară, ci una solidară, adică în comuniune cu întreaga Biserică aflată în rugăciune și luminată de harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh (cf. 2 Corinteni 13, 13).Credincioșii creștini sunt uniți prin har întreolaltă, iar suferința unuia este purtată de către întreaga comunitate eclesială, potrivit îndemnului apostolic: „Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2) și sfatului duhovnicesc: „Să vă rugați unul pentru altul” (Iacov 5, 16).În acest sens, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae amintește că rugăciunea „poate fi socotită și ca un mijloc de transcendere a oamenilor de la viața închisă în egoism și în lume la viața de comunicare în Dumnezeu, ca împărăție a Lui.

Rugăciunile indică o astfel de transcendere sau o ieșire a omului închis în egoism, spre Dumnezeul Cel în Treime sau al iubirii, chiar când se cer în rugăciuni bunuri necesare vieții pămân- tești, drept condiții de pregătire pentru împărăția lui Dumnezeu”1.Rugăciunea fierbinte și stăruitoare este mărturie a faptului că Sfântul Duh este lucrător în om, sprijinindu-l și întărindu-l întru buna lucrare spre dobândirea mântuirii, după cum învață Sfântul Apostol Pavel: „Și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26).Astfel, prin rugăciune, omul se unește cu Dumnezeu, făcându-se părtaș iubirii dumnezeiești, iar Dumnezeu, prin harul Său, luminează sufletul omului care se roagă, încât rugăciunea devine conlucrare a omului cu Dumnezeu.Fără rugăciune adresată lui Hristos nu este Biserică și nici viață creștină, pentru că numai Hristos, Fiul veșnic al Tatălui ceresc, prin harul Duhului Sfânt, dăruiește viață sfântă membrilor Bisericii Sale și îi ajută să rămână în comuniune cu Preasfânta Treime. De aceea, în Evanghelia după Ioan, Mântuitorul le spune apostolilor Săi: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. Dacă rămâneți întru Mine, și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă” (Ioan 15, 4-7).Sfânta Scriptură conține atât îndemnul de a ne ruga, cât și exemple concrete de rugăciuni și de oameni rugători. În Vechiul Testament, se menționează despre Enos, fiul lui Set, că este primul dintre oameni care a început „a chema numele Domnului Dumnezeu” (Facerea 4, 26).În cartea Ecclesiasticul, înțeleptul Isus, fiul lui Sirah, spune despre omul rugător că: „Inima sa, de dimineață, o înalță spre Domnul, Cel care l-a făcut pe el, și înaintea Celui Preaînalt se va ruga. Va deschide gura sa întru rugăciune și pentru păcatele sale se va ruga” (Ecclesiasticul 39, 6-7).În Noul Testament, Domnul Iisus Hristos ni Se face El Însuși pildă de rugăciune. Sfinții Evangheliști amintesc că Iisus a participat la slujbele din sinagogi (cf. Marcu 1, 21), dar au fost și momente când Iisus „Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga” (Luca 5, 16).Tot Domnul Iisus i-a învățat pe ucenicii Săi Rugăciunea Domnească sau Tatăl nostru, îndemnându-i să se roage cu multă stăruință (cf. Luca 18, 1-8). Același îndemn către rugăciune necontenită întâlnim și la Apostolul Neamurilor, care îi povățuiește pe tesaloniceni, zicând: „Rugați-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17). În ultimul capitol din cartea Apocalipsa, îngerul se adresează Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan cu îndemnul: „Lui Dumnezeu închină-te!” (Apocalipsa 22, 9). Prin rugăciune, mintea și inima creștinului sunt permanent îndreptate către Dumnezeu. Rugăciunea, ca prezență și lucrare a Sfântului Duh în omul evlavios, aduce mângâiere, pace și bucurie; ea ne unește cu Preasfânta Treime, izvorul bucuriei și al vieții veșnice, dar și cu Biserica lui Hristos din toate timpurile și din toate locurile. De aceea, când pierdem bucuria și pacea sufletului, este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie.Prin urmare, creștinul ortodox trebuie să se roage cât mai mult, fiindcă ru- găciunea aduce multă iubire sfântă în inimă, ne unește cu Dumnezeu Cel milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate și în fiecare frumusețe a creației un dar de la Dumnezeu.

Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutățile vieții și să pregustăm, încă din lumea aceasta, lumina și bucuria Învierii și a vieții veșnice. Nimic nu poate înlocui rugăciunea și nicio activitate nu este mai de preț ca aceasta, fiindcă rugăciunea ne dăruiește inspirație și putere de a rosti cuvântul frumos și de a săvârși fapta bună.În contextul restricțiilor sanitare din ultimii doi ani, cauzate de situația pandemică, și al problemelor create de conflictul militar din Ucraina, se constată că a sporit practica rugăciunii în viața Bisericii și a credincioșilor. Rugăciunea este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri, este respirația spirituală a sufletului.Dacă Îl chemăm stăruitor pe Domnul Iisus Hristos în rugăciune, rostind: „Doamne, mântuiește-ne!” sau „Doamne, scapă-ne!”, atunci El, prin harul Său, vine la noi în suflet, ne luminează și ne întărește. Toate faptele bune și toate gândurile curate sunt roadele rugăciunii credinciosului și ale celor care se roagă pentru el: preoți, părinți, rudenii, prieteni evlavioși.

BASILICA.RO

Flux de știri

 » Patriarhia Română » Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Nașterii Domnului 2022

Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Nașterii Domnului 2022

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis pentru prima duminică din Postul Naşterii Domnului 2022 o scrisoare pastorală tuturor credincioşilor din Patriarhia Română.

Ierarhii au subliniat că Postul Nașterii Domnului, cunoscut și ca Postul Crăciunuluieste, în primul rând, o perioadă „de pregătire, de rugăciune, de sfințire a sufletului și a trupului nostru prin Spovedanie și Împărtășanie, dar și prilej de întrajutorare și milostenie”.

„Faptele milosteniei creștine sunt roade ale rugăciunii, pentru că rugăciunea este izvorul iubirii curate față de Dumnezeu, de cei dragi și de semeni. Rugăciunea este temelia vieții și creșterii spirituale a omului și izvorul care ne umple de prezența iubirii lui Dumnezeu Cel atotmilostiv”, au semnalat, în Pastorală, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Ierarhii români îndeamnă credincioşii să rămână „uniți prin continuă rugăciune cu Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, să prețuiți și să cultivați rugăciunea în comunitatea eclesială, precum și în familie și în viața personală”.


Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2022, privind însemnătatea Anului omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii și a creștinului și a Anului comemorativ al Sfinţilor Isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamţ, în Patriarhia Română

Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicului cler

și preaiubiţilor credincioși
din Patriarhia Română, 

Har, bucurie și pace
de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,
iar de la noi părintești binecuvântări! 

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori în Domnul,

Continuând o frumoasă tradiție începută în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022, în Patriarhia Română, ca Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț.

Rugăciunea este lucrarea cea dintâi a Bisericii și a credincioșilor ei. Forma cea mai înaltă a rugăciunii, în Biserică, este Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie euharistică, prin care aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru toate darurile create de El pentru noi, oamenii, și pentru dobândirea vieții veșnice în Împărăția Preasfintei Treimi.

Urmând îndemnul apostolic: „Rugați-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17), din dorința practicării rugăciunii neîncetate, a apărut și s-a dezvoltat isihasmul, începând cu secolul al IV-lea, ca efort sau nevoință duhovnicească de pacificare a gândurilor și a simțurilor pătimașe sau egoiste, potrivit făgăduinței: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8).

În strânsă legătură cu modelul de rugăciune oferit de către isihaști, s-a păs- trat și s-a transmis, în Biserică, rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, denumită și rugăciunea minții sau rugăciunea inimiicare este accesibilă fiecărui credincios pentru luminarea sufletului și sfințirea vieții.

Dreptmăritori creștini,

Fiind creat după chipul lui Dumnezeu (cf. Facere 1, 27), omul se poate desăvârși doar printr-o strânsă comuniune cu Creatorul său. Hristos-Domnul, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, este tainic prezent, prin har, în inima celor care se află în legătură de iubire cu El, potrivit făgăduinței Sale: „unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).

Prin urmare, rugăciunea creștinului, chiar și atunci când este făcută în singură- tate, în casa sau în chilia lui, nu este o rugăciune solitară, ci una solidară, adică în comuniune cu întreaga Biserică aflată în rugăciune și luminată de harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh (cf. 2 Corinteni 13, 13).

Credincioșii creștini sunt uniți  prin  har  întreolaltă,  iar  suferința  unuia  este purtată de către întreaga comunitate eclesială, potrivit îndemnului apostolic: „Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2) și sfatului duhovnicesc: „Să vă rugați unul pentru altul” (Iacov 5, 16).

În acest sens, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae amintește că rugăciunea „poate fi socotită și ca un mijloc de transcendere a oamenilor de la viața închisă în egoism și în lume la viața de comunicare în Dumnezeu, ca împărăție a Lui. Rugăciunile indică o astfel de transcendere sau o ieșire a omului închis în egoism, spre Dumnezeul Cel în Treime sau al iubirii, chiar când se cer în rugăciuni bunuri necesare vieții pămân- tești, drept condiții de pregătire pentru împărăția lui Dumnezeu”1.

Rugăciunea fierbinte și stăruitoare este mărturie a faptului că Sfântul Duh este lucrător în om, sprijinindu-l și întărindu-l întru buna lucrare spre dobândirea mântuirii, după cum învață Sfântul Apostol Pavel: „Și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26).

Astfel, prin rugăciune, omul se unește cu Dumnezeu, făcându-se părtaș iubirii dum- nezeiești, iar Dumnezeu, prin harul Său, luminează sufletul omului care se roa- gă, încât rugăciunea devine conlucrare a omului cu Dumnezeu.

Fără rugăciune adresată lui Hristos nu este Biserică și nici viață creștină, pentru că numai Hristos, Fiul veșnic al Tatălui ceresc, prin harul Duhului Sfânt, dăruiește viață sfântă membrilor Bisericii Sale și îi ajută să rămână în comuniune cu Preasfânta Treime.

De aceea, în Evanghelia după Ioan, Mântuitorul le spune apostolilor Săi: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădi- ța și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. Dacă rămâneți întru Mine, și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă” (Ioan 15, 4-7).

Sfânta Scriptură conține atât îndemnul de a ne ruga, cât și exemple concrete de rugăciuni și de oameni rugători. În Vechiul Testament, se menționează despre Enos, fiul lui Set, că este primul dintre oameni care a început „chema numele Domnului Dumnezeu” (Facerea 4, 26).

În cartea Ecclesiasticul, înțeleptul Isus, fiul lui Sirah, spune despre omul rugător că: „Inima sa, de dimineață, o înalță spre Domnul, Cel care l-a făcut pe el, și înaintea Celui Preaînalt se va ruga. Va deschide gura sa întru rugăciune și pentru păcatele sale se va ruga” (Ecclesiasticul 39, 6-7).

În Noul Testament, Domnul Iisus Hristos ni Se face El Însuși pildă de rugăciune. Sfinții Evangheliști amintesc că Iisus a participat la slujbele din sinagogi (cf. Marcu 1, 21), dar au fost și momente când Iisus „Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga” (Luca 5, 16).

Tot Domnul Iisus i-a învățat pe ucenicii Săi Rugăciunea Domnească sau Tatăl nostru, îndemnându-i să se roage cu multă stăruință (cf. Luca 18, 1-8). Același îndemn către rugăciune necontenită întâlnim și la Apostolul Neamurilor, care îi povățuiește pe tesaloniceni, zicând: „Rugați-vă neîncetat!” (Tesaloniceni 5, 17). În ultimul capitol din cartea Apocalipsa, îngerul se adresează Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan cu îndemnul: „Lui Dumnezeu închină-te!” (Apocalipsa 22, 9).

Prin rugăciune, mintea și inima creștinului sunt permanent îndreptate către Dumnezeu. Rugăciunea, ca prezență și lucrare a Sfântului Duh în omul evlavios, aduce mângâiere, pace și bucurie; ea ne unește cu Preasfânta Treime, izvorul bucuriei și al vieții veșnice, dar și cu Biserica lui Hristos din toate timpurile și din toate locurile. De aceea, când pierdem bucuria și pacea sufletului, este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie.

Prin urmare, creștinul ortodox trebuie să se roage cât mai mult, fiindcă ru- găciunea aduce multă iubire sfântă în inimă, ne unește cu Dumnezeu Cel milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate și în fiecare frumusețe a creației un dar de la Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutățile vieții și să pregustăm, încă din lumea aceasta, lumina și bucuria Învierii și a vieții veșnice. Nimic nu poate înlocui rugăciunea și nicio activitate nu este mai de preț ca aceasta, fiindcă rugăciunea ne dăruiește inspirație și putere de a rosti cuvântul frumos și de a săvârși fapta bună.

În contextul restricțiilor sanitare din ultimii doi ani, cauzate de situația pandemică, și al problemelor create de conflictul militar din Ucraina, se constată că a sporit practica rugăciunii în viața Bisericii și a credincioșilor. Rugăciunea este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri, este respirația spirituală a sufletului.

Dacă Îl chemăm stăruitor pe Domnul Iisus Hristos în rugăciune, rostind: „Doamne, mântuiește-ne!” sau „Doamne, scapă-ne!”, atunci El, prin harul Său, vine la noi în suflet, ne luminează și ne întărește. Toate faptele bune și toate gândurile curate sunt roadele rugăciunii credinciosului și ale celor care se roagă pentru el: preoți, părinți, rudenii, prieteni evlavioși.

Iubiți credincioși,

În anul 2022 se împlinesc 1000 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Simeon Noul Teolog și 300 de ani de la nașterea Sfântului Paisie de la Neamț. Pentru a marca aceste momente solemne din punct de vedere duhovnicesc, dar și pentru a evidenția lucrarea rugăciunii în viața creștinului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022 Anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț. De numele acestor trei mari sfinți isihaști sunt legate trei perioade importante de înnoire spirituală, din istoria mileniului doi al Bisericii.

Sfântul Simeon Noul Teolog (949-1022) este cinstit de către credincioșii ortodocși, în fiecare an, în ziua de 12 martie. S-a născut și a trăit în Constantinopol și, din adolescență, a intrat în monahism, făcând parte din obștea Mănăstirii Studion, care a dat Bisericii mulți sfinți.

Aici l-a avut călăuzitor duhovnicesc pe Cuviosul Simeon Evlaviosul. La vârsta de doar 20 de ani, Sfântul Simeon Noul Teolog a avut prima experiență duhovnicească a vederii luminii necreate, mărturie a râvnei pe care acesta a avut-o pentru viața curată și practicarea rugăciunii.

A fost părinte duhovnicesc pentru mulți monahi și creștini laici, iar prin învățăturile și exemplul său de viață a contribuit la reînnoirea vieții duhovnicești a epocii. Personalitate puternică, Sfântul Simeon Noul Teolog ne învață despre importanța vederii luminii necreate a slavei dumnezeiești, ca lucrare a harului, a trezviei și a rugăciunii neîncetate în viața duhovnicească.

Receptarea oficială a isihasmului, în veacul al XIV-lea, ca mișcare de înnoire duhovnicească prin rugăciune neîncetată, se leagă de viața și lucrarea Sfântului Grigorie Palama (1296-1359), pe care Biserica îl pomenește de două ori în cursul anului bisericesc, în a doua Duminică din Postul Mare și în ziua de 14 noiembrie.

Încă din anii adolescenței, Sfântul Grigorie Palama și-a asumat o asceză aspră, în post și rugăciune. A petrecut mai mulți ani în Muntele Athos, acolo unde, sub conducerea unor virtuoși părinți duhovnicești, a fost călăuzit către deprinderea trezviei și a rugăciunii minții.

Potrivit biografilor săi, uneori, în timpul Sfintei Liturghii, fața îi strălucea mai presus de fire, transfigurată de focul Duhului Sfânt.

În legătură cu rugăciunea neîncetată, Sfântul Grigorie Palama menționează că „tot cel ce se numește de la Hristos (tot creștinul), în orice ceată ar fi el, trebuie să lucreze rugăciunea neîncetată, după îndemnul apostolesc «Rugați-vă neîncetat!» […]. Nu doar monahii cei din afara lumii, ci și bărbații, și femeile, și pruncii, și înțelepții, și necărturarii, și toți laolaltă aceasta s-o învețe asemenea, și spre lucrul acesta să-și aibă toată silința”2.

Pentru viața sa curată și pentru profunzimea învățăturilor sale, Sfântul Grigorie Palama a fost numit „teologul luminii dumnezeiești” sau „teologul harului”.

El a sintetizat învățăturile scripturistice și patristice referitoare la vederea luminii necreate, ca o mărturie durabilă pentru veacurile următoare, și a definit isihasmul ca fiind o învățătură fundamentală a Bisericii Ortodoxe.

Sfântul Paisie (Velicicovschi) de la Neamț (1722-1794) reprezintă cea de-a treia etapă a renașterii isihaste din istoria Bisericii Ortodoxe. Născut în veacul al XVIII-lea, în Ucraina, într-un context de criză a vieții spirituale, în care îndrumătorii duhovnicești lipseau, iar cărțile Sfinților Părinți erau uitate, Sfântul Paisie a ajuns în Țara Românească, unde a fost ucenicul Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. Apoi a viețuit 17 ani în Sfântul Munte Athos.

Alături de o obște de monahi athoniți a venit în Moldova, în anul 1763, întâi la Mănăstirea Dragomirna, apoi la Mănăstirile Secu și Neamț. Sfântul Paisie a desfășurat, împreună cu ucenicii săi, o amplă lucrare de traducere a operelor Sfinților Părinți și marilor asceți, din limba greacă în limbile română și slavonă.

Filocalia a fost tradusă de el în limba slavonă și publicată, în anul 1793, la Moscova. Ucenicii Sfântului Paisie au înființat mănăstiri în Țările Române, în Ucraina și în Rusia, în cadrul cărora au cultivat practica rugăciunii isihaste și au continuat lucrarea de traducere din operele Sfinților Părinți filocalici.

Sfântul Paisie de la Neamț vorbește astfel despre dobândirea foloaselor rugăciunii: „Sfințita rugăciune a minții, după puterea învățăturilor (scrierilor) purtătorilor de Dumnezeu Părinți, lucrată prin harul lui Dumnezeu, îl curăță pe om de toate patimile, îl îndeamnă spre cea mai sârguincioasă păzire a poruncilor lui Dumnezeu și îl păzește nevătămat de toate săgețile vrăjmașilor și de înșelări”3.

Iubiți frați și surori în Domnul,

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne aflăm la începutul Postului Nașterii Domnului, cunoscut și ca Postul Crăciunului. Această perioadă este, în primul rând, una de pregătire, de rugăciune, de sfințire a sufletului și a trupului nostru prin Spovedanie și Împărtășanie, dar și prilej de întrajutorare și milostenie.

Faptele milosteniei creștine sunt roade ale rugăciunii, pentru că rugăciunea este izvorul iubirii curate față de Dumnezeu, de cei dragi și de semeni. Rugăciunea este temelia vieții și creșterii spirituale a omului și izvorul care ne umple de prezența iubirii lui Dumnezeu Cel atotmilostiv.

De aceea, cu multă dragoste părintească, vă îndemnăm să rămâneți uniți prin continuă rugăciune cu Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, să prețuiți și să cultivați rugăciunea în comunitatea eclesială, precum și în familie și în viața personală.

În contextul crizei prin care trece lumea contemporană, înmulțirea rugăciunii este o necesitate. Ne rugăm pentru pacea între popoare, pentru încetarea războiului și pentru întărirea spirituală a celor ce suferă din cauza acestuia.

Totodată, să-i ajutăm în continuare pe cei aflați în nevoie, să devenim pentru ei mâinile iubirii milostive a lui Hristos, Cel Care îi ocrotește și le dăruiește putere, răbdare și nădejde tuturor oamenilor.

Astăzi, când în jurul nostru vedem semne ale morții fizice și spirituale: lăcomie și violență, suferință și nesiguranță, sărăcie și indiferență, să ne rugăm Domnului Iisus Hristos să ne întărească în lucrarea noastră de ajutorare a bolnavilor, bătrânilor, orfanilor, săracilor și a celor îndoliați și întristați.

Ne adresăm preoților și credincioșilor mireni ai Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a se organiza, la parohii, mănăstiri, protopopiate și la centrele eparhiale, colecte de alimente, haine și medicamente. Acestea vor fi distribuite celor aflați în suferință și în lipsuri, familiilor defavorizate sau cu mulți copii, bătrânilor și persoanelor singure, fără copii sau rude.

Având încredințarea că veți arăta și în acest an dărnicie creștină și veți răspunde cu dragoste chemării noastre părintești la această lucrare sfântă de binefacere și ajutorare, vă mulțumim pentru generozitatea arătată în anii precedenți și vă reamintim cuvintele Domnului Iisus Hristos: ,,Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți românii, din țară și din străinătate, dăruindu-le sănătate și mântuire, ocrotindu-i de tot răul și întărindu-i în tot lucrul bun, spre bucuria Bisericii noastre și a poporului român de pretutindeni.

Cu multă prețuire, vă îmbrățișăm părintește și vă împărtășim binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13, 13).

 Daniel

Arhiepiscopul Bucureștilor,
Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,
Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei și
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan,Arhiepiscopul Iașilor și
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
† Laurențiu,Arhiepiscopul Sibiului și
Mitropolitul Ardealului
† Andrei,Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului† Irineu,Arhiepiscopul Craiovei
și Mitropolitul Olteniei
† Ioan,Arhiepiscopul Timișoarei
și Mitropolitul Banatului
† Petru,Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei
și Exarhul Plaiurilor
† Iosif,Arhiepiscopul Ortodox Român
al Europei Occidentale și Mitropolitul Ortodox Român
al Europei Occidentale
și Meridionale
† Serafim,Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord
† Nicolae,Arhiepiscopul Ortodox Român
al Statelor Unite ale Americii
și Mitropolitul Ortodox Român
al celor două Americi
† Nifon,Arhiepiscopul Târgoviștei,
Mitropolit onorific
și Exarh Patriarhal
† Teodosie,Arhiepiscopul Tomisului† Calinic,Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților
† Irineu,Arhiepiscopul Alba Iuliei† Varsanufie,Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim,Arhiepiscopul Romanului și Bacăului† Calinic,Arhiepiscopul Argeșului
și Muscelului
† Ciprian,Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei† Casian,Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei,Arhiepiscopul Aradului† Ignatie,Episcopul Hușilor
† Lucian,Episcopul Caransebeșului† Sofronie,Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Iustin,Episcopul Ortodox Român
al Maramureșului și Sătmarului
† Nicodim,Episcopul Severinului și Strehaiei
† Antonie,Episcopul de Bălți† Veniamin,Episcopul Basarabiei de Sud
† Vincențiu,Episcopul Sloboziei și Călărașilor† Andrei,Episcopul Covasnei și Harghitei
† Galaction,Episcopul Alexandriei
și Teleormanului
† Ambrozie,Episcopul Giurgiului
† Sebastian,Episcopul Slatinei și Romanaților† Visarion,Episcopul Tulcii
† Petroniu,Episcopul Sălajului† Nestor,Episcopul Devei și Hunedoarei
† Ieronim,Episcopul Daciei Felix† Siluan,Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan,Episcopul Ortodox Român al Italiei† Timotei,Episcopul Ortodox Român
al Spaniei și Portugaliei
† Macarie,Episcopul Ortodox Român
al Europei de Nord
† Mihail,Episcopul Ortodox Român
al Australiei și Noii Zeelande
† Ioan Casian,Episcopul Ortodox Român
al Canadei
† Varlaam Ploieșteanul,Episcop-vicar patriarhal
† Timotei Prahoveanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Bucureștilor
† Nichifor Botoșăneanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Iașilor
† Ilarion Făgărășanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Sibiului
† Benedict Bistrițeanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului și Clujului
† Paisie Lugojeanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Timișoarei
† Marc Nemțeanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Sofian Brașoveanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului† Damaschin Dorneanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
† Emilian Crișanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Aradului
† Timotei Sătmăreanul,Arhiereu-vicar
al Episcopiei Ortodoxe Române
a Maramureșului și Sătmarului
† Atanasie de Bogdania,Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei† Teofil de Iberia,Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei

Note:

1 Pr.  Dumitru  Stăniloae,  Spiritualitate  și  comuniune  în  Liturghia  ortodoxă,  Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, p. 9.

2 Filothei al Constantinopolului, Encomion la Sfântul Grigorie Palama (Ἐγκόμιον εἰς ἅγιον Γρηγόριον Παλαμᾶν), în PG 151, col. 573CD.

3 Sf. Paisie de la Neamţ, Cuvinte și scrisori duhovnicești, selectate și traduse în limba română de Valentina Pelin, cu o prefață de Virgil Cândea, vol. II, Ed. Doxologia, Iași, 2010, p. 173.

sursa: basilica.ro

Citeşte în continuare »
  • 20 Nov 2022
  • 97 vizualizari

The 3rd International Symposium on Biblical Exegesis (Timișoara, November 10–12, 2022) – “Pray for the peace of Jerusalem!” Prayer, Thanksgiving, and Worship in Times of Peace and War

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan Selejan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, s-a desfășurat la Timișoara în zilele de 10–12 noiembrie 2022 Simpozionul Internațional de Exegeză Biblică, ediția a III-a, cu tema „Să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului! Rugăciune, mulțumire și slujire în vremuri de pace și de război” (https://litere.uvt.ro/cs-events/isbe2022/). Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara, cu spirijinul Mitropoliei Banatului.

Lucrările conferinței s-au desfășurat în mediul online cu o participare internațională remarcabilă din Europa, Asia și America de Nord. Deschiderea oficială a avut loc vineri, 10 noiembrie, de la ora 09:00. Alocuțiunile de bun-venit au fost adresate în limba engleză de către dl. Octavian Mădălin Bunoiu, prorector al Universității de Vest din Timișoara, dna. Valy Ceia, prodecanul Facultății de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara, și pr. Constantin Jinga, coordonatorul catedrei de Teologie Pastorală de la facultatea menționată. Din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, mesajul a fost adresat de către pr. Nichifor Tănase, consilier eparhial la Sectorul învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Timișoarei. Lucrările conferinței s-au desfășurat în cincisprezece sesiuni de prezentări și dezbateri, pe durata a trei zile.

În prima zi (joi, 10 noiembrie 2022) au susținut prelegeri: pr. Anthony Giambrone (École Biblique et Archéologique din Ierusalim, Israel), pr. Capodistrias Hämmerli (Universitatea din Fribourg, Elveția), Aleksandar Danilović (Universitatea din Heidelberg, Germania), Petros Vassiliadis (Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia), pr. Mihail Milea (Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” din Buzău), pr. Cătălin Vatamanu (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași), Pr. George Cosmin Piț (Mitropolia Ardealului, Sibiu), Mihai Handaric (Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad), pr. John Applegate (Universitatea din Manchester, Anglia, Regatul Unit), pr. Nichifor Tănase (Universitatea de Vest din Timișoara), pr. Olimpiu Nicolae Benea (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca), Kees den Biesen (Institutul Pontifical Oriental, Roma, Italia), Wojciech Kosek (Universitatea Pontificală Ioan Paul al II-lea din Cracovia, Polonia) și pr. Iosif Stancovici (Universitatea de Vest din Timișoara).

În a doua zi (vineri, 11 noiembrie 2022) au susținut prelegeri: pr. Stelian Pașca-Tușa și Ștefan Gabriel Solomon (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca), Traian Gheorghe Mocan (Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad), pr. Cătălin Veronel Varga și Irina Deftu (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași), Peter C. W. Ho (Colegiul Biblic din Singapore), pr. Ionuț Daniel Băncilă (Universitatea Humboldt din Berlin, Germania), Nenad Božović (Universitatea din Belgrad, Serbia), pr. Rafał Zarzeczny (Institutul Pontifical Oriental, Roma, Italia), pr. Stelian Tofană (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca), pr. Ion Sorin Bora (Universitatea din Craiova), pr. Adrian Ioan Murg (Universitatea „Aurel Vlaicu”), pr. Dragoș Andrei Giulea (Universitatea Concordia din Montréal, Québec, Canada), pr. Alexandru Atanase Barna (Universitatea din București) și pr. Ioan Mihoc (Universitatea de Vest din Timișoara).

În a treia zi (sâmbătă, 12 noiembrie 2022) au susținut prelegeri: pr. Stefano Cavalli (Studium Biblicum Franciscanum din Ierusalim, Israel), monahia Bartholomea Raithel (Mănăstirea Dionysios Trikkis & Stagon, Obernhof, Germania), Emilija Vuković (Universitatea din Belgrad, Serbia), Ovidiu Neacșu (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca), pr. Nagi Edelby (Universitatea Sfântul Iosif din Beirut, Liban), pr. Marian Vild (Universitatea din București), Daniel Mihoc (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu), pr. Ilie Melniciuc-Puică (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași), Eusebiu Borca (Universitatea de Nord din Baia Mare), Marek Iréneusz Baraniak (Universitatea din Varșovia, Polonia), pr. Srećko Koralija (Universitatea Liberă din Amsterdam, Țările de Jos), Il Akkad (Universitatea din Belgrad, Serbia), ieromonahul Iriney Pikovskiy (Academia Teologică din Moscova, Rusia), pr. Silviu Nicolae Bunta (Universitatea din Dayton, Ohio, Statele Unite) și Ljubica Jovanović (American Public University System, Charles Town, Virginia de Vest, Statele Unite).

Dezbaterile în cadrul ISBE 2022 s-au desfășurat la un nivel înalt, fiind urmărite de un public numeros la fiecare sesiune. Unul dintre scopurile simpozionului îl constituie promovarea exegezei biblice răsăritene în lume și a rugăciunii în contextul actual: „Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului și pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine. Să fie pace în întăriturile tale și îndestulare în turnurile tale” (Ps 122,6-7). Pe parcursul celor trei ediții (2020–2022), aproximativ șaptezeci de specialiști, cadre didactice, cercetători și studenți au participat la lucrările simpozionului, iar interesul pe plan mondial este în creștere. Lucrările ISBE au fost urmărite de studenți din România, Serbia, Grecia, Polonia, Rusia, America, Italia, Germania, Bosnia și Herțegovina etc.

De asemenea, organizatorii intenționează să publice două volume, unul în limba română, iar altul în limba engleză care vor reuni contribuțiile participanților la ISBE 2022. „La simpozionul din acest au participat invitați din șaisprezece țări. Întâlnirea ne-a apropiat și împreună ne-am bucurat de o atmosferă foarte frumoasă” – au afirmat organizatorii acestui eveniment.

Evenimentul a fost organizat de părinții profesori Ioan Mihoc (Noul Testament) și Iosif Stancovici (Vechiul Testament) de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara.

Citeşte în continuare »
  • 17 Nov 2022
  • 191 vizualizari

Pr. Lect. Dr. Daniel Enea a conferențiat la Paraclisul Mitropolitan din Timișoara

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, luni 14 noiembrie a.c., la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a avut loc conferința cu tema Sfântul Cuvios Paisie și paisianismul, susținută de către Pr. Lect. Univ. Dr. Daniel Enea, membru al colectivului Teologie de la Timișoara.

Manifestarea se înscrie în seria de evenimente organizate de către Teologia timișoreană sub egida Acta liturgica, historia et divinum verbum.

Schimbările aduse de curentul iluminist la debutul secolului al XVIII –lea au fost cunoscute și de viețuitorii mănăstirilor din Tările Române. Un rol hotărâtor în păstrarea valorilor ortodoxiei în general și ale isihiei în mod special l-a avut Sfântul Cuvios Paisie Velicicovski, socotit un adevărat reformator al monahismului răsăritean, cu adânci rădăcini, dar și ramuri pline de rod. Paisie Velicicovski a dedicat rugăciunii lui Iisus scrierea „Capitole despre rugăciunea minţii”, publicată în acelaşi volum cu „Introducerile” Sf. Vasile de la Poiana Mărului, cel care l-a îndrumat pe calea isihiei. În această scriere face expunerea învăţăturii despre rugăciunea minţii în şase capitole. Aşa cum aprecia istoricul său Cetfericov, învăţătura lui Paisie este înflorită din cea a părintelui său, stareţul Vasile. El a introdus scânteia harică a rugăciunii lui Iisus în marile comunităţi chinoviale după modelul lui Vasile, care a realizat acest lucru în micile schituri pe care le-a coordonat. S-a distins de stareţul Vasile şi prin numărul mare de călugări acceptaţi în obşte, care trecea frecvent  de 100 de suflete. Spre deosebire însă de părintele său duhovnicesc, Paisie pune un accent mare pe metoda psiho-somatică, pe care o descrie detaliat, socotind-o uşurătoare minţilor copilăreşti ale începătorilor, în consens cu Pseudo-Simeon, Nichifor din Singurătate şi Grigorie Sinaitul. Stareţul Paisie face referire la slava neasemănat de mare primită de Maica Domnului prin rugăciunea tăcută, isihastă, în Sfânta Sfintelor, despre care vorbește Sfântul Grigorie Palama.

Pe lângă activitatea culturală  de traducere,  de scrieri și apoi tipărituri, în mânăstiri funcţiona şi lucrarea de întrajutorare a “samarineanului milostiv” care privea slujirea semenilor şi îşi avea sorgintea în esenţa acestui curent de renaştere spirituală, izvorât din dorinţa de reînnoire a omului privit în întregul său, ca fiinţă spirituală şi materială, dar şi în tradiţia filantropică existentă în mănăstirile din Moldova. Paisianismul a înviorat întreaga viaţă mănăstirească în sec. al XVIII-lea, generând o şcoală de înduhovnicire.

            Fără paisianism nu este de conceput înfiinţarea în a doua jumatate a secolului al XlX-lea a Academiei române, a cărei bibliotecă a fost constituită majoritar tocmai din manuscrisele datorate mănăstirilor, conţinând literatura şi gândirea patristică, în special literatura filocalică. Acest fapt, cum afirma părintele profesor doctor și academician Dumitru Stăniloae, trebuie să ne determine a privi în mod cu totul diferit decât s-a făcut până acum rădăcinile culturii şi ale spiritualităţii româneşti. Paisianismul este o formă înaltă de organizare  a vieții mănăstirești, fiind cel mai înalt curent de înălțare a monahismului la noi. În ultimă instanţă, Sfântul Cuvios Paisie a elaborat un adevărat “model antropologic şi sociologic ortodox”, ca răspuns la modelele probate de umanismele apusene, ale cărui ecouri răzbat dincolo de veacul său şi dincolo de graniţele obştii sale. Mai ales în  zilele noastre este imperios nevoie ca lumea să nu se lege de împărăţiile trecătoare, ci să-şi lege inima sa de Lumina netrecătoare a Taborului, ce deschide perspectiva spre  Împărăţia lui Dumnezeu, lumină, pe care sfinţii isihaşti au trăit-o încă din lumea aceasta ca pe o pregustare a slavei cereşti.

Următoarea conferință va avea loc duminică, 20 noiembrie, începând cu ora 11.00, atunci când îl vom avea în mijlocul nostru pe părintele profesor Nicolae Chifăr, cadru didactic al Facultății de Teologie din Sibiu.

Citeşte în continuare »
  • 16 Nov 2022
  • 155 vizualizari

O pasăre cu aripile frânte

Duminică, 13 noiembrie 2022, după săvârșirea sfintei Liturghii, în biserica parohială „Nașterea Maicii Domnului” a avut loc o manifestare înălțătoare și de mare sensibilitate, care a stârnit emoții și sentimente greu de exprimat prin cuvinte, însoțite de lacrimi, în sufletul sutelor de credincioși prezenți.

Acest moment deosebit a fost prilejuit de prezentarea cărții de poezie O pasăre cu aripile frânte, de Theola (Teodora) Ioana Luțoiu, Ed. David Press Print Timișoara, 2021.

Impresionanta manifestare a fost deschisă de către preotul paroh Ionel Popescu, care a prezentat-o pe autoare, o tânără credincioasă, cu sufletul curat, încercată însă de o grea suferință. Dizabilitatea de care suferă, încă din copilărie, nu a împiedicat-o în căutările și zbaterile sale pe tărâm spiritual, ci dimpotrivă a determinat-o să cugete mai adânc la sensul vieții sale, păstrându-și intacte speranța și credința.Theola Ioana Luțoiu nu cedează în fața bolii și a suferinței, oferindu-ne tuturor o lecție de răbdare, de luptă cu neputințele trupului și de aplecare spre cultură, rugăciune și spiritualitate.Gândurile și trăirile sale se regăsesc, în parte, pe paginile cărții de față, alcătuită ca un ultim omagiu adus tatălui ei plecat la ceruri. Ea nu este, așadar, o pasăre cu aripile frânte de boală și suferință, ci, prin versurile minunate pe care le dăruiește, este o pasăre cu aripile deschise care zboară către cele înalte, încercând să înțeleagă că „misterul vieții umane stă nu doar în a rămâne în viață, ci a găsi ceva pentru care să trăiești” (F. Dostoyevsky).

Doamna conf.univ.dr. Florina Băcilă de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara, cu ochiul specialistului și al omului de suflet, ne-a ajutat să pătrundem în universul poeziilor create de Theola Ioana Luțoiu și să încercăm a înțelege mesajul inefabil pe care aceste minunate creații îl transmit. Domnia Sa a subliniat frumusețea și valoarea adevăratei iubiri și prietenii, virtuți atât de importante, dar tot mai puțin vizibile, în societatea din care facem parte și a menționat că Theola-Teodora trăiește o prietenie reală cu ideea de CUVÂNT. De aceea – spunea doamna conferențiar – „o încurajez să scrie în continuare, și sunt recunoscătoare pentru că am putut intra în lumea Theolei cu ajutorul poeziilor ei”.

Îndemnul de suflet, la care ne alăturăm, din toată inima și pe care Florina Băcilă l-a adresat tuturor este preluat din poezia inimitabilă a poetului creștin Traian Dorz: „Fă-ți timp să vezi durerea și lacrimile arzând!”.

Citeşte în continuare »
  • 15 Nov 2022
  • 470 vizualizari

Evenimente bisericești în Protopopiatul Lugoj

Parohia Criciova, din Protopopiatul Lugoj, a sărbătorit, în duminica a XXV-a după Rusalii, 130 de ani de la zidirea bisericii. Delegatul Părintelui Mitropolit Ioan la acest popas aniversar a fost Părintele Protopop Ionuț Furdean, fiu al satului care, împreună cu preotul paroh Claudiu-Vasile-Subescu și cu preoți din parohiile limitrofe au oficiat Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, în prezența credincioșilor parohiei.

La acest moment important au participat ca și invitați toți preoții care au slujit în parohia Criciova, din anul 1975 și până în prezent.

După Sfânta Liturghie a fost săvârșită slujba Parastasului pentru preoții parohi trecuți la Domnul, precum și pentru toți ctitorii, binefăcătorii și credincioșii parohiei plecați pe cărarea Împărăției Lui Dumnezeu. Răspunsurile liturgice au fost date de către corul parohiei Criciova.

Alocuțiunile rostite de către preotul paroh și de preoții invitați, în prezența reprezentanților autorităților locale, au adus în atenție momentele importante ale vieții bisericești din parohia Criciova, emoționante fiind și evocările foștilor preoți parohi.

Părintele paroh a mulțumit apoi, credincioșilor parohiei și tuturor binefăcătorilor care sprijină activitățile pastorale și administrativ-gospodărești.

Preacucernicia Sa a precizat că în ultima perioada au fost desfășurat ample lucrări de înfrumusețare și reabilitare a lăcașului de cult, totul culminând cu schimbarea în întregime a turlei bisericii și așezarea unor cruci noi, în cinstea aniversării a 130 de ani de la zidirea bisericii parohiale.

La finalul întâlnirii, părintele protopop a transmis binecuvântarea și cuvântul de aleasă mulțumire din partea Părintelui Mitropolit Ioan, adresat preotului paroh și tuturor credincioșilor parohiei.

Parohia Criciova numără în prezent 110 familii cu 350 de credincioși, prima atestare a satului datează din anul 1490, biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și din anul 1778 până în prezent se cunosc 20 de preoți care au slujit în această parohie.

Cruce nouă pe turla bisericii din Gavojdia

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, în seara zilei de duminica, 13 noiembrie, 2022 a fost sfințită crucea nouă a bisericii parohiale din Gavojdia.

Slujba de binecuvântare a fost oficiată de către Părintele Ionuț Furdean, protopopul Lugojului, preotul paroh Emanoil Vântu și de preoți din parohiile vecine. La acest moment de frumoasă rugăciune au participat foarte mulți credincioși ai parohiei, precum și reprezentanți ai autorităților locale.

Părintele Protopop a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat că prin Cruce „a venit mântuire la toată lumea”, Crucea fiind Altarul de Jertfă al Domnului nostru Iisus Hristos.

Părintele protopop a transmis tuturor binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate de Tatăl ceresc asupra parohiei Gavojdia.

Părintele paroh Emanoil Vântu a adresat mulțumiri credincioșilor care au ajutat la realizarea acestei sfinte cruci și la lucrările de refacere în totalitate a turlei bisericii. De asemenea, a menționat că ziua aceasta rămâne în istoria parohiei ca una deosebită, așa cum rămâne și în sufletul parohienilor care s-au închinat și au sărutat Crucea.  

Biserica din Gavojdia, construită în anul 1928, are hramul „Înălțarea Domnului”, parohia fiind formată din 310 familii cu 870 de credincioși.

Citeşte în continuare »
  • 15 Nov 2022
  • 409 vizualizari