Instalare de preot la parohia Balint

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan, în Duminica a doua după Sfintele Paști, a fost instalat noul preot paroh de la parohia Balint, protopopiatul Lugoj, în persoana preotului Pavel Emanuel-Ioan.

După oficierea Sfintei Liturghii, părintele protopop l-a prezentat credincioșilor pe noul lor pastor sufletesc, bucuria credincioșilor fiind deplină și primirea a fost una pe măsură.

Din soborul care a slujit Sfânta Liturghie au făcut parte protopopul Lugojului, Ionuț Furdean, părintele Ioan Șandru, preot pensionar și fost paroh la parohia Balint, părintele Vasile Darabantu, preot pensionar, în prezent suplinitor al parohiei Fădimac și noul părinte paroh de la Balint, Pavel Emanuel-Ioan.

La acest frumos eveniment din viața parohiei Balint au participat și autoritățile locale, primarul Danut Crașovan a urat bun venit noului preot, în numele comunității pe care o conduce.

Au avut loc alocuțiuni, părintele protopop transmițând tuturor binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, totodată mulțumind fostului părinte paroh Ioan Șandru pentru frumoasa și îndelungata activitate de 26 de ani în mijlocul parohiei Balint.

Noul părinte paroh, Pavel Emanuel-Ioan este absolvent al Facultății de Teologie din Sibiu, promoția 2013.

În cuvântul rostit, preotul paroh a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan pentru frumoasa slujire încredințată, părintelui protopop pentru cuvintele de încurajare, fostului preot paroh, Ioan Șandru, familiei și tuturor profesorilor care i-au îndrumat pașii pe parcursul studiilor și tuturor credincioșilor prezenți, care vizibil emoționați și-au primit păstorul cu mare bucurie.

Parohia Balint are în componența 86 de familii cu 173 de credincioși, biserica parohială fiind construită în anul 1890, având hramul „Învierea Domului”.

Păstorire rodnică și cu folos duhovnicesc pentru credincioșii din Parohia Balint îi urăm părintelui Pavel Emanuel-Ioan!

Citeşte în continuare »
  • 13 May 2021
  • 389 vizualizari

Preotul Florin Matyaș de la parohia Beba Veche a trecut la Domnul

Fulgerătoare și prematură a fost trecerea din această lume la cele veșnice a părintelui Florin Matyaș, de la parohia Beba Veche, din protopopiatul Sânnicolau Mare.

Astfel, sâmbătă, 8 mai, în biserica parohiei a fost oficiată Sfânta Liturghie, având în mijlocul bisericii sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui Florin, iar mai apoi, în curtea bisericii, Părintele Mitropolit Ioan al Banatului, alături de protopopul locului, părintele Marius Podereu și părintele Marius Sfercoci, inspector eparhial, dimpreună cu un sobor de preoți din cadrul protopopiatului, a oficiat slujba de prohodire după rânduiala din Săptămâna Luminată, în prezența familiei și a unui număr mare de credincioși.

Părintele Florin Matyaș s-a născut la data de 14 aprilie 1976, în orașul Lugoj din părinții Gheorghe Matyaș, inginer de profesie și mama, Violeta Matyaș, profesor. Formarea intelectuală a părinților lui s-a regăsit în formarea de mai târziu a tânărului Florin și a surorii acestuia Otilia.

A urmat cursurile claselor I – VIII în cadrul Școlii gimnaziale nr. 1 din Lugoj, iar cursurile liceale le-a absolvit în cadrul Liceului economic din localitate, fiind totodată și membru al Ligii Tinerilor Ortodocși din Lugoj, luând parte la nenumărate activități ale acesteia.

În anul 1995, în urma examenului de admitere este declarat admis la Facultatea de Teologie Pastorală, din cadrul Universității de Vest din Timișoara.

După absolvirea facultății în anul 1999, a susținerii examenului de licență și de capacitate preoțească, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei îl numește preot pe seama parohiei Beba Veche din protopopiatul Sânnicolau Mare. Hirotonia întru preot a fost făcută de către Înaltpreasfințitul Părinte Timotei al Aradului, la mănăstirea Hodoș-Bodrog, din Arhiepiscopia Aradului.

Timp de 22 ani, cu timp și fără timp, cu dăruire și conștinciozitate, părintele Florin i-a slujit lui Dumnezeu și credincioșilor în cea mai vestică parohie a Arhiepiscopiei, singura așezare din România care are graniță atât cu Serbia cât și cu Ungaria.

La căpătâiul scriului părintelui, soția Mariana și copiii Luciana și Alexis îngenuncheați de durere au găsit cu greu puterea de a-și șterge lacrimile, rugându-se, deopotrivă, cu preoții slujitori ca sufletul părintelui să fie primit în Împărăția lui Dumnezeu.

În cuvântul de învățătură rostit, Părintele Mitropolit Ioan i-a îmbărbătat pe membrii familiei și pe mulțimea credincioșilor prezenți, îndemnându-i să se roage pentru sufletul părintelui Florin, slujitorul lor de atâta vreme, așa cum părintele a făcut-o de-a lungul slujirii sale pentru cei încredințați lui.

De asemenea, primarul localității, domnul ing. Ioan Bohancan, prezent fiind la slujba de înmormântare, în cuvântul rostit a apreciat relația îndelungată și deosebită de colaborarea pe care a avut-o cu slujitorul altarului bisericii.

Din curtea bisericii, cortegiul funerar s-a îndreptat spre cimitirul de la marginea comunei, acolo unde trupul neînsuflețit al părintelui a fost înhumat.

Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam !

Citeşte în continuare »
  • 8 May 2021
  • 3,451 vizualizari

Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, la Mănăstirea Româneşti

În Vinerea Luminată, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, Mănăstirea Româneşti din jud. Timiș și-a sărbătorit cel de-al doilea hram. Sfânta Liturghie a fost oficiată în paraclisul mănăstirii de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoți. După slujbă, Mitropolitul Banatului a adresat un cuvânt de învățătură despre istoria acestei sărbători.

În continuare, la bazinul cu apă termală din incinta mănăstirii, a fost oficiată, după rânduiala din Vinerea Luminată, slujba Aghiasmei mici.

Mănăstirea Româneşti se află la poalele Munţilor Poiana Ruscă, la un kilometru de drumul ce leagă localităţile Româneşti şi Tomeşti. Mănăstirea mai este numită de credincioşii bănăţeni şi „Balta Caldă”, deoarece în incinta ei se află un izvor cu apă semitermală, cu o temperatură constantă de 18°C, dar şi „Izvorul lui Miron”, după numele Patriarhului Miron Cristea. În anul 1910, Patriarhul Miron Cristea, pe atunci Episcop al Caransebeşului, a făcut o vizită canonică în parohiile din aceste locuri şi, uimit de frumuseţea peisajului, a hotărât zidirea unei mănăstiri. 

Citeşte în continuare »
  • 7 May 2021
  • 928 vizualizari

Praznicul Învierii Domnului

Anul acesta, la cea mai importantă sărbătoare creștină, mii de timişoreni au venit la Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi” din capitala Banatului, pentru a participa la Slujba de Înviere, oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Potrivit rânduielii liturgice, slujba a debutat cu invitația de a lua lumină, continuând, apoi, cu tradiţionala procesiune de înconjurare a sfântului locaş.

Şi în acest an, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mai multe eparhii din ţară au primit Lumina Sfântă, adusă de la biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, de o delegaţie a Patriarhiei Române. De la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București, Lumina Sfântă de la Ierusalim a fost preluată și de delegația Arhiepiscopiei Timișoarei, fiind adusă și în Banat. De la Aeroportul Internațional „Traian Vuia” din Timișoara, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, a adus Sfânta Lumină la Catedrala mitropolitană de unde a fost distribuită în parohiile eparhiei.

Referitor la Sfânta Lumină, Mitropolitul Banatului a spus: „Iubiți frați și surori în Domnul, și anul acesta, cerul s-a milostivit de noi, creștinii ortodocși, trimițându-ne semnul veșniciei, semnul luminii din casa veșniciei, Sfânta Lumină, pe care o aveți fiecare în mâinile, sufletele și în inimile frățiilor voastre în momentul acesta. După câte ați văzut și din mass-media a fost adusă tocmai de la Ierusalim, din mormântul Domnului. Binecuvântat să fie Dumnezeu, ca tocmai de la Ierusalim până aici, în binecuvântatul Banat, a ajuns raza luminii Învierii lui Hristos”! Cerând binecuvântarea lui Dumnezeu pentru oamenii de știință, Înaltpreasfinția Sa s-a rugat ca „Dumnezeu să îi întărească pe toți oamenii de știință, care de un an de zile stau de veghe în laboratoarele lor pentru a aduce mângâiere lumii”.

La finalul Utreniei Învierii, potrivit obiceiului îndătinat, credincioșii au primit „Paştile”, adică pâinea şi vinul binecuvântate cu apă sfințită, ca expresie a Jertfei și Învierii Domnului.

Sfânta Liturghie a praznicului Învierii Domnului a fost săvârşită dimineaţa, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a numeroşi credincioşi. La finalul acesteia, Înaltpreasfinţia sa a vorbit despre iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru făptura umană. „Iubirea este lacrima lui Dumnezeu care a căzut peste om; este sângele vărsat de Hristos pentru noi. Iubirea este fecioara care își caută Mirele Care S-a răstignit pentru ea. Pe Cruce, Hristos a murit moartea. Noi L-am pus pe Cruce, iar El ne-a pus atunci pe aripile veșniciei. Cum știe Dumnezeu să răsplătească omului: omul Îi dă Crucea, iar Dumnezeu, veșnicia! Crucea n-a putut opri iubirea lui Dumnezeu, iubirea trece dincolo de Cruce. Dumnezeu, chiar și atunci când este întristat, iubește”, a evidențiat Chiriarhul Banatului.

Citeşte în continuare »
  • 2 May 2021
  • 2,027 vizualizari

Pastorală la Învierea Domnului – 2021

† IOAN, Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului

Iubitului nostru cler, cinului monahal

şi drept-credincioşilor creştini, har, milă

şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,

părintească binecuvântare.

„…întristarea voastră se va preface

în bucurie.” (Ioan 16, 20)

Hristos a înviat!

Iubiți frați și surori în Domnul,

Să dăm slavă Bunului Dumnezeu Care, prin sfintele slujbe, ne-a învrednicit să fim lângă Fiul Său Cel iubit, când Și-a desăvârșit drama prin care a mântuit lumea. Aceste ultime zile din viața Lui pământească au pricinuit întristare Maicii Sale Preacurate, Sfinților Apostoli și ucenicilor, dar și îngerilor. Am putea spune: Întristatu-s-au cerul și pământul. Cutremuratu-s-a iadul întru adâncul său. Omul asistă neputincios la desfășurarea acestei drame unice în conținut și una pe scena creației. Păcatul l-a dus pe om în robia întunericului.

Hristos n-a așteptat pe Cruce să fie salvat de ucenici. Fiul lui Dumnezeu știa că a venit să-i salveze pe ei și pe noi, cei de azi, dar și pe cei de mâine. Hristos n-a strigat pe Cruce: Salvați-Mă!, ci: Vă iert șiMă voi sui în Cer să vă împac pe toți cu Tatăl.

În Ghetsimani, Hristos le spune Apostolilor, înainte de marea Sa rugăciune: „Întristat este sufletul meu până la moarte” (Matei 26, 38). Iată ce a făcut omul căzut în păcat: L-a întristat pe Dumnezeu! Oare până când Îl vom mai întrista pe Dumnezeu cu păcatele noastre?! Ne înșelăm, fraților, crezând că pe Dumnezeu Îl putem condamna pe veci la întristare. Oare nu mai este iubire, nu mai este lacrimă de pocăință?

Iubirea este lacrima lui Dumnezeu care a căzut peste om; este sângele vărsat de Hristos pentru noi.

Iubirea este fecioara care își caută Mirele Care S-a răstignit pentru ea.

Pe Cruce, Hristos a murit moartea.

Noi L-am pus pe Cruce, iar El ne-a pus atunci pe aripile veșniciei. Cum știe Dumnezeu să răsplătească omului: omul Îi dă Crucea, iar Dumnezeu, veșnicia!

Crucea n-a putut opri iubirea lui Dumnezeu, iubirea trece dincolo de Cruce. Dumnezeu, chiar și atunci când este întristat, iubește. Eu, când sunt întristat, urăsc, hulesc și judec.

Doamne, mai varsă o lacrimă peste ale noastre inimi să se umple de iubire!

Iubiți fii duhovnicești,

Întristată este lumea azi, dar prin credință „întristarea voastră se va preface în bucurie” (Ioan 16, 20), așa le grăia Hristos Apostolilor Săi. Cred că acest cuvânt ni l-ar da și nouă azi, mai ales celor din ale căror familii au plecat mamă, tată, frați, prieteni.

Dumnezeu să preschimbe întristarea din inimile frățiilor voastre, așa cum a preschimbat întristarea care a fost în inima Maicii Domnului, a Sfinților Apostoli și a ucenicilor, după Cruce, piroane și cununa de spini.

Iubiților, sfânta lumină pe care o primiți este parte din bucuria pe care au primit-o femeile mironosițe când s-au dus la Mormânt să-L caute și să-I ducă mir lui Hristos, Mirelui Ceresc: „Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă!” (Matei 28, 9)

În taina sfintei lumini se ascunde iubirea lui Hristos. Dumnezeu ne întâmpină și la acest Praznic mare cu lumină, întru care sălășluiește iubirea Lui față de om, coroana creației Sale.

Omul este nu numai rodul înțelepciunii lui Dumnezeu, dar și al iubirii Sale. Iubirea lui Dumnezeu iartă inima împovărată și smerită și transcende chiar și moartea. Să nu-ți fie teamă de iubire și de moarte.

Iubește și iartă, iar moartea nu te va atinge.

Există în Cer o casă în care domnește iubirea. În acea casă este așteptat să vină omul care, în această lume, caută o singură comoară: pe Hristos.

Iubiți mei frați, în existența noastră pământească nu putem pune în paranteză sufletul. La sfârșitul vieții, unii frați creștini zic: Ce a fost aceasta? Înseamnă că au trăit ca o nonprezență pe acest pământ, neștiind că mormântul este casa vremelnicei veșnicii.

Fraților, noi, românii, nu ne-am extins în istorie pe orizontală, ci în Sus și nu am încercat să ne înveșnicim în piramide, ci în biserici și în mănăstiri. Biserica este semnul că neamul nostru se află pe aripile veșniciei, iar nu pe cele ale morții și că am fost zidiți la rândul nostru spre nemurire. Chiar și atunci când am fost trași pe roată în istorie, ca neam, Hristos a sfărâmat roata și ne-a ajutat să ne ducem crucea neamului până la Golgota cea de Sus.

Hristos, pe Cruce, Horea, pe roată.

Hristos, pe Golgota, Horea, în Apuseni.

Prin Jertfa lui Hristos vom dobândi Împărăția bucuriei lui Dumnezeu.

Prin suferință vom păstra Carpații, casa vremelniciei noastre pe acest pământ.

Iubiți frați și surori,

Hristos, după moartea pe Cruce, a trecut prin marea noapte spre Înviere. După ultimele Sale cuvinte, S-a lăsat marea tăcere. Constantin Brâncuși, pe malul Jiului, a dăltuit în piatră tăcerea și apoi în tăcere s-a întâlnit cu Infinitul.

Așa cum te părăsește umbra în noapte, așa L-au părăsit pe Hristos ucenicii Săi.

Iubiților, Hristos nu a fost răstignit între doi sfinți, ci între doi tâlhari, vrând să ne arate că a venit și pentru ei pe acest pământ; și pe tâlhari îi așteaptă la poarta Cerului. Unul dintre tâlhari Îl apără pe Hristos, arătându-I nevinovăția.

O, de cât har s-a învrednicit acest tâlhar pe cruce! Atemporal, am putea spune că, în momentul când acest tâlhar Îl apăra pe Hristos, el atunci a înviat. Hristos, lăsându-l pe cruce, a coborât la iad și apoi, împreună cu tâlharul, au pășit pe poarta Raiului. Tâlharul rămâne și pentru noi un reazem de nădejde pentru iertarea și iubirea lui Dumnezeu.

Iubite frate, chiar dacă, până în această noapte a Învierii, ai tâlhărit, scoală-te și vino la Cruce, încă mai este Hristos pe ea. Și pentru tine a curs o picătură de sânge din coasta Lui. Înainte de a coborî la iad, Hristos a coborât în inima tâlharului. Și azi, din Potir, Hristos poate să coboare în inima ta. El așteaptă de la tine un semn de pocăință și să verși o lacrimă.

Lacrima este rostirea sufletului, este strigătul din adânc către Dumnezeu.

Adânc, Doamne, adânc, căci în adânc de păcate am căzut!

Doamne, chiar dacă suntem mai în adânc decât iadul, află-ne cu lumina Învierii Tale!

Cine Îl apără azi pe Hristos? Poate vei zice că nu mai e pe Cruce. Dar, dacă iei bine seama, vei vedea că azi, mai mult ca oricând, se bat mii de piroane în Trupul tainic al lui Hristos, în Biserica Sa. Nu ai vrea să iei și tu chipul tâlharului care, pironit fiind pe cruce, Îl apăra pe Hristos?! Tâlharul era în piroane pe cruce, tu, liber. Ridică-ți fruntea și mărturisește că: „Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu (…). Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut Om” (Simbolul Credinței). Tu ești mai bun decât un tâlhar, îndrăznește și mărturisește-L pe Cel Care S-a luptat în locul tău pe Cruce, murind moartea. Cu doi tâlhari a fost Hristos răstignit, dar numai pe unul l-a luat cu Sine și a intrat în Rai.

Iubiților, să nu nesocotim bunătatea, răbdarea și iubirea lui Dumnezeu, dar nici dreptatea Lui. Hristos spune despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Adică să nu-L nesocotim pe Cel Care este Dreptatea în Sine și Iubirea desăvârșită.

Hristos iartă și binecuvântează pocăința tâlharului și socotește răstignirea lui pe cruce, lângă Mântuitorul, ca pe o jertfă adusă lui Dumnezeu pentru păcatele sale.

De ce mare har s-a învrednicit acest tâlhar! Cei doi tâlhari au avut aceeași chemare, pe amândoi i-a luat Hristos de mână cu Sine pe cruce, dar, când au ajuns la poarta Raiului, unul a zis: Eu vreau să rămân cu tâlharii. Lumina Raiului mă orbește, lăsați-mă în adâncul întunericului. Și lăsat a fost.

Iubite mame, v-am văzut de multe ori venind la sfânta biserică ținându-vă copilașii de mână. Aveți grijă de ei și să vă ajute Bunul Dumnezeu să intrați cu toții de mână în Rai, așa cum a intrat și Hristos cu tâlharul.

După Înviere, cu toții avem aceeași chemare a lui Hristos, să intrăm în Împărăția luminii: „Cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceasta este porunca marii chemări a iubirii lui Dumnezeu.

Hristos a împărțit Raiul cu un tâlhar, ai nădejde că vrea să-l împartă și cu tine.

Iubite frate, poate că nu ai aici nicio palmă de pământ; vino la Hristos și îți va da o parte de Cer. N-ai pământ, ai cer și vei fi cel mai bogat om.

Iubiților, Hristos Cel Înviat, prin Jertfa Sa pe Cruce ne-a redat bucuria vieții și arvuna dobândirii fericirii veșnice. De astăzi avem moștenire cerească, de vom dori-o de aici, de pe pământ, de vom crede, de vom iubi și de ne vom smeri ca tâlharul de pe cruce: „Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos Care, după mare mila Sa, prin Învierea lui Iisus Hristos din morți, ne-a născut din nou spre nădejde vie, spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi” (I Petru 1, 3-4).

Bucuria Învierii să-i cuprindă și pe frații noștri care sunt în suferință, Hristos a suferit și pentru ei!

Doamne, mângâie și depărtează suferința acestui neam greu încercat acum!

Iubiți frați și surori, la acest Praznic vă doresc să aveți parte de bucuria femeilor mironosițe.

Fraților, e primăvară!

A înflorit Trandafirul pe Golgota:

Hristos a înviat!

Citeşte în continuare »
  • 1 May 2021
  • 403 vizualizari

Denia Prohodului Domnului, la Catedrala din Timișoara

Potrivit tradiției liturgice, în Sfânta și Marea Vineri, când se reactualizează pătimirile moartea și îngroparea Mântuitorului Hristos, sute de timişoreni au participat, la orele serii, la Slujba Deniei Prohodului Domnului. Sfânta slujbă a fost oficiată în Catedrala Mitropolitană din urbea de pe Bega de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.

Credincioșii au înălţat rugăciuni şi au cântat antifonic Prohodul Domnului în jurul Sfântului Epitaf, împreună cu întreg soborul slujitorilor, închipuind, tainic, pe cei care, cu evlavie, L-au coborât pe Mântuitorul Hristos de pe Cruce şi L-au aşezat în mormânt. La sfârşitul Doxologiei a avut loc tradiţionala procesiune în jurul Catedralei Mitropolitane, ce simbolizează cortegiul care a însoțit Trupul Mântuitorului spre mormânt. După procesiune, toţi credincioşii prezenţi au intrat în sfântul locaș, trecând pe sub Sfântul Epitaf.

La finalul denidei, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a adresat un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a reliefat contextul evenimentelor prin care a trecut Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru răscumpărarea neamului omenesc, în cea mai tulburătoare zi din istoria umanității. Totodată, Înaltpreasfinția Sa a vorbit și despre nemăsurata iubire de oameni a Fiului lui Dumnezeu: „Noi L-am pus pe Hristos între doi tâlhari, El, în schimb, ne-a pus între îngeri; noi L-am pus în pământ (mormânt), El ne-a dus, prin jertfa Sa, în cer. Să-I aducem Domnului Hristos lacrima noastră de pocăință și, prin glas de rugăciune, să fim alături de Preacurata Sa Maică în durerea ei pentru răstignirea fiului său”!

Citeşte în continuare »
  • 30 Apr 2021
  • 902 vizualizari

Activități catehetice-misionare la Biserica Studenților din Timișoara

Biserica Studenților din Timișoara se află în campusul Universității de Vest din Timișoara și desfășoară o activitate intens misioară în rândurile studenților din mediul universitar timișorean. În decursul timpului, la această biserică au fost botezați foarte mulți tineri din tara si din străinatate. Impresionați de atmosfera duhovnicească si de frumusețea slujbelor, mulți ei au revenit cu drag aici ori de câte ori pașii i-au purtat prin acest oraș al florilor.

În ziua de 29 aprilie 2021, în Joia Mare după Sfânta Liturghie, la Biserica Studenților din Timișoara părintele Marius Ioana a oficiat Taina Botezului unei tinere, Adela Diana T., din județul Alba. Nașii de botez au fost doamna Marcela Tudor și fiul acesteia Dănuț și soția Carmen Tudor. Artizanul acestui botez a fost doamna Marcela, fost administrator la căminele studențești din campusul universitar timișorean. Domnișoara Adela Diana este cel de-al șaselea fin al doamnei Marcela provenit dintre studenții, care au trecut prin Biserica Studenților și nu primiseră Taina Botezului până atunci.

Ca fiică duhovnicească a părintelui Marius Ioana, doamna Marcela Tudor a desfășurat o activitate misionară deosebită în rândul studenților pe care i-a ajutat moral și material, cu timp și fără timp, motiv pentru care aceștiau au prețuit-o și au numit-o „mama Marcela”. Pentru sute de studenți dumneaei a fost un puternic sprijin sufletesc, îndrumându-i și mângâindu-i atunci când erau departe de casă și de familie, oferindu-le chiar hrană și haine, aduse de acasă, pentru a-i ajuta pe unii dintre ei să depășească momentele grele din viață. Acum fosta studenta Adela Diana P. desfășoară o activitate speciala în mijlocul a optzeci de copii suferinzi de autism.

Biserica Studenților din Timișoara își deschide în continuare porțile pentru toți tinerii și credincioșii dornici de spiritualitate sau cu nevoi sufletești speciale și îi așteaptă pe studenții râvnitori să găsească o cale echilibrată, înțeleaptă și frumoasă de a trăi anii de studenție în prezența binefăcătoare a unei comunități angajate pe drumul care duce către Împărăția lui Dumnezeu.

Citeşte în continuare »
  • 29 Apr 2021
  • 589 vizualizari

Cinstirea Zilei Veteranilor de Război – 29 aprilie

Ca semn de înaltă cinstire și recunoștință pentru faptele de arme săvârșite de Veteranii de război, în perioada 27-29 aprilie, militarii Brigăzii 18 Cercetare Supraveghere ,, DECEBAL” împreună cu Centrul Militar Zonal Timiș ,,GENERAL DE DIVIZIE VIRGIL ECONOMU” au distribuit pachete cadou cu ocazia Sărbătorilor de Paște pentru veteranii de război din județul Timiș, participând astfel la campania ,,Alături de Veterani” organizată de Ministerul Apărării Naţionale în parteneriat cu Asociaţia „Alături de eroi”, împreună cu reprezentanţi ai mediului de afaceri şi ai societăţii civile.

           Veteranii de război ne-au întâmpinat cu emoție, lacrimi în ochi și dorința de a povesti despre faptele de eroism trăite pe câmpurile de luptă. Poveștile veteranilor nu trebuie uitate niciodată.

  Cinste și onoare Veteranilor de Război.

Citeşte în continuare »
  • 29 Apr 2021
  • 90 vizualizari

Ajutorarea semenilor la parohia Timișoara Viile Fabric

          An de an și de ani buni, parohia timișoreană Viile Fabric din Calea Lipovei acordă constant, cu ajutorul comunității parohiale, pachete consistente de alimente neperisabile și bani familiilor aflate în dificultate și greu încercate din punct de vedere social și financiar. În general, timpul marilor sărbători ale creștinătății sensibilizează inima credincioșilor și devin solidari cu semenii lor, mângâind, astfel, prin faptele milei trupești, pe cei se află în diferite tipuri de nevoi.

          Femeile din Comitetul parohial sub coordonarea preotului paroh Marius Sfercoci, luni 26 aprilie a.c., au pregătit și distribuit 65 de pachete de alimente neperisabile și, totodată, au împărțit suma de 12.000 lei familiilor nevoiașe aflate în evidențele parohiale.

          Parohia în cauză, de peste 8 ani de zile, sprijină lunar Secția de recuperare pediatrică din cadrul Spitalului ”Louis Țurcanu” din Timișoara, cu materiale igenico-sanitare de îngrijire a copiilor, medicamente și alte produse și echipamente ce sunt necesare bunei desfășurări a activității medicale și administrative.

          De asemnea, de peste 4 ani de zile, cu ajutorul SC GENESA SRL, din localitatea Dumbrăvița, reprezentată de bunii creștini Adrian și Voica Bircea, parohia oferă o masă caldă zilnic pentru 50 de persoane.

Acestea sunt rodul firesc al iubirii și solidarității parohiale față oamenii vârstnici și săraci și față de familiile cu mulți copii, care suferă datorită situației sociale deosebite în care se află și nu reușesc prin veniturile lunare să se suțină pentru a duce o viață normală.

Citeşte în continuare »
  • 26 Apr 2021
  • 250 vizualizari

Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, sărbătorit în cetatea Timișoarei

Credincioșii timișoreni au comemorat, în Duminica a VI-a din postul Sfintelor Paști, marele praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, numit în popor și Floriile. La Catedrala mitropolitană din capitala Banatului, programul liturgic a debutat în ajunul sărbătorii, cu săvârșirea Slujbei Vecerniei Mari și a Litiei, oficiate de Întâistătătorul Mitropoliei Banatului, împreună cu preoții și diaconii catedralei. Prin rugăciuni și cântări liturgice, cu un pronunțat caracter doxologic și anamnetic, credincioșii au actualizat evenimentul din istoria mântuirii, când Mântuitorul Hristos a intrat cu ovații, înainte de sărbătoarea Paștilor, în cetatea Iersusalimului.

În ziua praznicului, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul slujbei, diac. Emanuel Ioan Pavel a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Balinț, Protopopiatul Lugoj. După otpustul sinaxei euharistice, Chiriarhul Banatului a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a creionat contextul în care a avut loc intrarea triumfală a Domnului în cetatea Ierusalimului, înainte de Pătimirile Sale.

La finalul slujbei, credincioșii au luat la casele lor ramuri de salcie binecuvântate, care amintesc de stâlpările verzi de finic cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea Sa în Ierusalim. Ramurile de salcie, pe lângă faptul că imită gestul de plecare smerită în fața Creatorului lumii, sunt, la fel ca și ramurile de finic sau măslin, un simbol al biruinței asupra morții, pe care Iisus Hristos a învins-o atât prin învierea lui Lazăr din morţi, cât mai ales prin Învierea Sa.

Citeşte în continuare »
  • 25 Apr 2021
  • 628 vizualizari