Inspectoratul Școlar Județean Timiș a inițiat, în parteneriat cu Arhiepiscopia Timișoarei, proiectul „Credință și unitate națională”, o serie de activități menite să marcheze Centenarul Patriarhiei Române.

Acesta se desfășoară pe parcursul lunii februarie 2025 în mai multe unități de învățământ din județ.„Educația religioasă are un rol esențial în formarea tinerilor, iar acest proiect este o oportunitate de a le prezenta elevilor semnificația Centenarului Patriarhiei Române și impactul acesteia asupra istoriei noastre naționale”, a declarat prof. Daniela Buzatu, inspector pentru disciplina religie.

Activitățile incluse în program au fost organizate la mai multe unități de învățământ. Astfel, la Colegiul Economic “Francesco Severio Nitti” Timișoara (3 februarie) elevii au participat la lecția interdisciplinară “Uniți în credință, nădejde și dragoste”, susținută de profesorii Simona Perian și Bugarschi Milivoi, urmată de o expoziție de desene și fotografii cu biserici și mănăstiri din Patriarhia Română.

În cadrul Colegiului Național Pedagogic „Carmen Sylva” Timișoara (4 februarie), elevii din clasa a X-a A1, vocațional învățători – educatori, au realizat prezentări PowerPoint despre Centenarul Patriarhiei, sub coordonarea doamnei profesoare de religie Adriana Pașalău. Activitatea s-a încheiat cu realizarea a 100 de stegulețe purtând simbolul centenarului, care au fost oferite cadrelor didactice și elevilor din clasa a IV-a, coordonați de profesoara Delia Tomescu. Acestea au fost distribuite fiecărei clase pentru a fi păstrate pe tot parcursul anului 2025. La această acțiune au participat doamna director, prof. Oana Miclău, doamna prof. Corina Crișan, diriginta clasei a X-a și doamna inspector de religie.

La Colegiul Tehnic „Emanuil Ungurianu” Timișoara (5 februarie) a fost organizată o dezbatere despre istoria Bisericii Ortodoxe Române, moderată de prof. Arjoca Raluca.

În municipiul Sânnicolau Mare, la Școala Gimnazială Nr. 1 „T. Bucurescu”(3-28 februarie), elevii vor participa la un cerc de pictură în cadrul căruia realizează icoane ale sfinților canonizați.

Ultimele două unități de învățământ, incluse în proiect, pentru luna februarie, sunt Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul” Timișoara și Școala Gimnazială Nr. 7 „Sfânta Maria” Timișoara (3-28 februarie), unde elevii vor crea lucrări tematice dedicate anului omagial.

„Aceste activități reprezintă o ocazie de a consolida identitatea națională și credința elevilor prin intermediul educației religioase”, a subliniat prof. Daniela Buzatu.

Proiectul continuă pe tot parcursul anului 2025, promovând valorile spirituale și culturale ale Bisericii Ortodoxe Române.

Duminică, 5 ianuarie – Ajunul Botezului Domnului

08:00 Utrenia

10:00 Sfânta Liturghie arhierească

17:00 Vecernia cu Litia

Luni, 6 ianuarie – Botezul Domnului (Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare)

07:45 Utrenia

9:30 Sfânta Liturghie arhierească urmată de Slujba Sfințirii Mari a apei (Agheasma Mare)

17:00 Vecernia și Litia

Marți, 7 ianuarie – Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului

8:00 Utrenia

10:00 Sfânta Liturghie

17:00 Vecernia

Pornind de la lucrarea lui Alexis Carrel, L’homme, cet inconnu, în care regăsește o anume dimensiune a „apofatismului antropologic”, Părintele Dumitru Stăniloae afirma imperativ faptul că „medicina trebuie să își revină din ateismul ei”. El remarca o anumită formă de „criză a medicinii” care provine și din faptul că omul este considerat numai ca trup material, iar boala, ca stând într-un organ, singurul cu care are de-a face medicul, punând între el și bolnav doar niște simple instrumente medicale.

Ca remediu, teologul român preconiza „considerarea omului ca ființă care are și suflet” și cerea ca medicul să se apropie de omul întreg, adică de persoana acestuia cu persoana proprie, așezându-se, astfel, „într-un raport personal, de la suflet la suflet, cu omul întreg”.[1] De aceea, sublinia el, în propria analiză a raportului dintre medicină și credință,  „slujba preotului, ca și a medicului, este întemeiată pe conștiința unei ‘misiuni a omului față de om’” și, de asemenea, „creștinismul, ca și medicina, are la bază aceeași ‘milă’ față de omul ajuns în suferință și în neputință”. Pentru creștinism, sensul bolii nu se aplică numai suferinței trupului, ci se raportează și la insuficiențele și anomaliile spirituale, o perturbare a legăturii adânci cu izvorul vieții spirituale, cu Dumnezeu. Vindecarea spirituală produce și o vindecare exterioară și, în acest fel, „Preotul este colaboratorul esențial al medicului la vindecarea bolnavilor”.[2] Preotul este cel care face totul ca, prin credința ce i-o aprinde și prin dragostea cu care îl învăluie, semenul bolnav să se mobilizeze din adâncul său sufletesc.

În boală, care nu mai trebuie considerată doar un „concept natural”, se amestecă cauzalități morale și, în decursul ei, angajează sufletul. Astfel, de la modul în care medicina considera vindecarea prin mijlocea pur materiale și prin legi pur mecanice, azi, aceasta se îndreaptă spre o viziunea holistică, în care medicina este o abordare a „întregii persoane”. Prin tratarea întregii persoane, mai degrabă decât doar simptomele, medicina să se apropie de omul întreg, ființă care are trup și suflet. În cadrul experienței bolii grave, cercetările empirice dezvăluie o legătură de neșters între medicină și spiritualitate – definită în linii mari ca felul în care persoanele caută să își exprime sensul suferinței, prin care își experimentează conexiunea cu sine, cu ceilalți, cu spiritualitatea. Prin conștientizarea acestei relații de reciprocitate, neglijarea spiritualității de către medicină reprezintă azi o etapă depășită, conlucrând pentru oferirea unui răspuns comun la experiența suferinței omului contemporan.

Rolul de coeziune socială, pe care Mitropolia Banatului, polul spiritual și Academia Română, polul științific, îl au în inima Banatului, în orașul Timișoara, se manifestă și de această dată, în cadrul organizării unei Conferințe internaționale, cu titlul „Medicină și Spiritualitate”, care își propune să unească intelectuali creștini, cercetători din cadrul celor patru mari universități din orașul de pe Bega.

În acest sens, cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale, Ioan, Mitropolitul Banatului, în perioada 7-9 noiembrie 2024, la Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara, va avea loc prima ediției a acestei manifestări științifice, dedicată „Anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor”, la care și-au dat deja acordul profesori universitari din cadrul Universității de Vest Timișoara, Universității Politehnica Timișoara, Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara și, nu în ultimul rând, Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara, cea care va oferi locația și suportul logistic în vederea desfășurării evenimentului.

TOPICS:

1. Suferința minții (nous) și creierul uman

• Dialogul dintre științele cognitive, neurobiologia moralității și Etica în inteligența artificială
• Algoritmi și Virtuți – codificarea moralității într-un sistem de Inteligență Artificială (Agenți Morali Artificiali Autonomi)
• “Mintea și procesele ei” în Filosofia minții – (relația minte-suflet-trup)
• suferința psihică și tulburările de sănătate mintală
• asceza minții, rugăciunea isihastă și metoda psihosomatică a coborârii minții în inimă
• Transumanismul – revoluția antropologică, perspectivă critică
• Regândirea conștiinței umane (transferarea cibernetică a conștiinței, „mind-uploading” și Human Brain Project)
• Pacea minții: Lupta cu gândurile (rolul terapeutic al avvei), vindecarea tristeții (akedia) și a fricii (φόβος și αἰδέομαι – „să simtă frică”; angoasă, grijă – souci; Sorge)

2. Suferința inimii și „Doctorul sufletelor și al trupurilor”

• De la miocard (mușchiul inimii) la kardia (spiritualitatea inimii)
• Străpungerea inimii (componctio cordis) și darul lacrimilor
• Boala și suferința umană, vindecarea holistică a persoanei
• suferința între practica medicală și actul moral
• medicina și afecțiunile secolului XXI
• Boala, suferința, tămăduirea – o abordare teologico-medicală
• Relația dintre medicină și religie în decursul istoriei
• Minunile din actul medical. Medicii ca mâini ale lui Dumnezeu
• Vindecările din Vechiul și Noul Testament – Dumnezeu, „Doctorul sufletelor și al trupurilor”, Medicul prin excelență
• Bioetica, patimile și transmiterea bolilor spirituale (patologia dorinței și a plăcerii)
• Embrionul, trup și suflet (medicină și spiritualitate)

3. Patologii ale cuvântului – comunicării

• Educație pentru sănătate
• “Gândire critică și fakenews”
• Homoconecticus & Idea Design – dialog între știință, artă și tehnologie
• Teologia Cuvântului în dialog cu Filosofia lingvistică
• Dialogul catehetic și social-media
• Comunicarea în procesul de consiliere educațională și intervenție în orientarea școlară şi vocațională
• Polisul contemporan și canalele de comunicare (context cultural, social și psihologic)
• Logos – cu dublul sens de „cuvânt” și „rațiune”. Limbajul icoanei versus limbajul digital
• Folosirea corectă a limbajului (adevăr și logică) și educația „ascultării”
• Cuvintele – semn lingvistic, sens (noima), semnificație și simbol
• Etica comunicării (noțiunile de realitate, adevăr și credință) sau de ce este important adevărul pentru o societate „Post-adevăr”
• Adevăr și interpretare consensual-retorică – despre instrumentalizarea și reificarea adevărului

4. Ecoteologia

• Mediul, natura și creația
• Omul și cosmosul în gândirea patristică (Liturghia cosmică)
• Ecologie – frumusețea lumii vizibile și sensul ei
• Problemele de mediu, un răspuns interdisciplinar
• Stăpânii sau preoții creației?
• Tema mediului înconjurător ca problemă existențială (mediu și securitate – criza și provocările secolului 21)
• Micro-cosmos & macro-anthropos
• Monahismul și sfințirea materiei (asceza, postul și criza ecologică)

ORGANIZATORI:

Arhiepiscopia Timișoarei, în parteneriat cu:

1. Academia Română, filiala Timișoara,
2. Universitatea de Vest Timișoara,
3. Universitatea Politehnica Timișoara,
4. Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara
5. Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara,

KEYNOTE SPEAKERS:

Prof. dr. MIRCEA DUMITRU (Vice-president of the Romanian Academy)

Rev. dr. CHRISTOPHER KNIGHT (University of Cambridge)

Rev. dr. PHILIPPE GAGNON (Université Catholique de Lille)

Prof. dr. NATALIE DEPRAZ (University of Rouen Normandy) 

Rev. dr. STELIAN TOFANĂ (Babeș-Bolyai University of Cluj)

Rev. dr. DRAGOȘ GIULEA (Theological Center St. Maximus the Confessor Montreal)

Rev. Dr. RĂZVAN IONESCU (Centre Orthodoxe d’Études et de Recherches Dumitru Stăniloae Paris)

Prof. dr. ADRIAN LEMENI (University of Bucharest)

Prof. dr. CĂTĂLIN-ȘTEFAN POPA (Romanian Academy)

CONFERENCE ORGANIZING COMMITTEE:

PhD Professor MIRCEA DUMITRU (Vice-president of the Romanian Academy)

Ph.D. Eng. Habil. Professor SORIN MUȘUROI

PhD Professor CLAUDIU MESAROȘ

PhD Professor CARMEN BUNU-PANAITESCU

PhD Professor GICU-GABRIEL ARSENE

COORDINATORS:

PhD Associate Professor Habil. ADRIAN LEMENI

PhD Lecturer NICHIFOR TĂNASE

Conference Registration:

tel. 0731004347

e-mail: nichifor.tanase@e-uvt.ro

[1] Dumitru Stăniloae, „Medicină și credință” în Cultură și Duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român

Vol. II (1937-1941) (București: Basilica, 2012) 326-332, aici p. 330-331.

[2] Dumitru Stăniloae, „Preotul și medicul” în Cultură și Duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român

Vol. III (1942-1993) (București: Basilica, 2012), p. 446-448.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, în perioada 28 septembrie – 2 octombrie 2024, un grup de credincioși din Parohia Timișoara Iosefin, însoțiți de preoții Eugen Babescu și Cristian Păiș, au participat la un pelerinaj spiritual și cultural la Istanbul, Constantinopolul de altă dată, oraș cunoscut pentru bogăția sa istorică și spirituală.

Această călătorie a oferit credincioșilor oportunitatea de a vizita locuri de o importanță religioasă și culturală deosebită din fosta capitală a Imperiului Bizantin, Istanbulul fiind un simbol al întâlnirii dintre civilizații și religii.

În prima zi a pelerinajului, credincioșii au participat la sfânta Liturghie oficiată în biserica românească ,,Sfânta Muceniță Paraschevi”, situată în inima Istanbulului. Acest lăcaș de cult, dedicat unei martire foarte iubite de credincioșii ortodocși, este un loc de rugăciune pentru românii trăitori în Turcia. Preoții și credincioșii timișoreni au fost primiți cu multă dragoste de părintele Sergiu-Marcel Vlad, care păstorește pe credincioșii români din Turcia de mai bine de cincisprezece ani.  După săvârșirea sfintei Liturghii, preoții timișoreni au dăruit bisericii o icoană a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, care să le fie ocrotitor credincioșilor români din Turcia, alături de Sfânta Muceniță Paraschevi și  de Sfinții Martiri Brâncoveni, Sfânta Muceniță Arghira și Sfântul Ierarh Nifon, ale căror sfinte moaște se află așezate spre închinare în pronaosul bisericii.  Participarea la slujbă a oferit pelerinilor un minunat prilej de reculegere, de rugăciune și de apropiere sufletească, formându-se o legătură spirituală între comunitatea din Timișoara și românii din Istanbul.

După slujbă, pelerinii au început explorarea Istanbulului cu o vizită la Palatul Dolmabahce, unul dintre cele mai impresionante monumente din oraș. Acest palat a fost reședința sultanilor otomani și glăsuiește despre luxul și grandoarea imperiului la apogeul său.

Credincioșii timișoreni au vizitat apoi piața Taksim, coborând apoi pe bulevardul Istikal, spre Turnul și Podul Galata.

Ziua a doua a pelerinajului a fost dedicată vizitării celor mai importante obiective turistice și religioase din Istanbul. Prima oprire a fost la Catedrala Sfânta Sofia –  Hagia Sophia, capodoperă arhitecturală și simbol al creștinismului bizantin transformată, din păcate, în moschee în timpul Imperiului Otoman, în prezent fiind atât muzeu, cât și moschee. Credincioșii au admirat măreția domului central și frumusețea mozaicurilor bizantine care împodobesc această catedrală, de aproape 1500 de ani.

În continuare, pelerinii au vizitat  Palatul Topkapî, fosta reședință a sultanilor otomani, cunoscut pentru colecțiile sale impresionante de artefacte, bijuterii și relicve, printre care mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, toiagul lui Moise și sabia Sfântului Domnitor Ștefan cel Mare. Am intrat apoi în Biserica Sfânta Irina – Hagia Eirene – aflată în prima curte a palatului. În această biserică au avut loc ședințele Sinodului al II-lea Ecumenic din anul 381, care a completat Simbolul de credință de la Niceea, dându-i forma care este utilizată până în zilele noastre.

Vizita la Moscheea Albastră (Sultanahmet Camii), cunoscută pentru faimoasele sale plăci ceramice albastre, a oferit o altă perspectivă asupra tradițiilor religioase islamice și arhitecturii otomane. Grupul a vizitat apoi și Moscheea lui Suleyman Magnificul, una dintre cele mai mari și mai impresionante moschei din oraș, un simbol al puterii și gloriei imperiale otomane. Ziua s-a încheiat cu o oprire la Coloana lui Constantin, un monument istoric bizantin care amintește de legătura dintre lumea creștină și cea antică.

În cea de-a treia zi, 1 octombrie 2024 pelerinii au participat la sfânta Liturghie arhierească oficiată în Biserica din Vlaherne, întemeiată de înaintașii noștri vlahi cu ocazia sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului. Această biserică are o semnificație profundă pentru creștinii ortodocși, fiind cunoscută ca locul unde Maica Domnului s-a arătat în ziua de 1 octombrie 911, stând în văzduh și rugându-se, iar acoperământul ei era deasupra credincioșilor, protejând cetatea Constantinopolului de invadatori.

Cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Preasfințitul Adrianos, episcop de Alikarnassos, alături de preotul Sergiu-Marcel Vald, preoții timișoreni Eugen Babescu și Cristian Păiș, preoți și diaconi de la bisericile din România, precum și monahi de la mănăstirea Putna. La slujbă au participat foarte mulți credincioși din țara noastră care, împreună cu preoții lor, au venit să o cinstească pe Maica Domnului la Biserica din Vlaherne. Participarea la această slujbă a oferit credincioșilor o experiență deosebită de comuniune spirituală și binecuvântare, foarte mulți împărtășindu-se cu Sfintele Taine.

După slujbă, pelerinii au vizitat Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, localizată în cartierul Fanar, unde au avut ocazia să se închine Sfinților Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, ale căror sfinte moaște se află în biserica patriarhiei.

Pelerinii au fost impresionați de frumusețea și liniștea Mănăstirii Izvorul Tămăduirii. În biserica mănăstirii au cântat pricesne în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și au luat agheasmă din izvorul binecuvântat al Maicii Domnului.

Ultima vizită a zilei a fost la Biserica Chora, renumită pentru mozaicurile sale bizantine, considerate unele dintre cele mai bine conservate din lume. Aceste mozaicuri, care înfățișează scene biblice din viața Mântuitorului Hristos și a Maicii Domnului, au oferit o ocazie unică de a contempla arta sacră bizantină.

Pelerinajul credincioșilor din Parohia Timișoara Iosefin la Istanbul a fost o experiență deosebită, îmbinând momente de rugăciune și reculegere cu descoperirea unor locuri de o importanță istorică și culturală unică. Pelerinii au trăit clipe de comuniune spirituală și s-au întors acasă cu sufletele îmbogățite de frumusețea locurilor vizitate și de binecuvântarea pe care au primit-o de la Maica Domnului în acest oraș ce poartă o bogată moștenire creștină.

                                           „Omul este un instrument muzical de pace”  –  (Clement Alexandrinul, Pedagogul 2, 4)                                           

Una dintre cele mai importante datorii ale omului în societate este de a înfăptui idealul sacru al Păcii.

Pacea este darul lui Dumnezeu dat oamenilor. El ar dori ca și pe pământ oamenii să trăiască unii cu alții în același spirit al păcii, ca cei din lumea cerească.

Dumnezeu a creat lumea pământească după modelul ceresc, adică o împletire dintre iubire și pace. Nu poți iubi dacă nu ai pace în inima ta. Iată deci că a înfăptu porunca iubirii generale a semenilor de pe toate meridianele planetei nu se poate face fără a fi un om al păcii.

Pacea și iubirea sunt două surori născute din harul lui Dumnezeu. Dumnezeu a împărțit pământul pentru toți fiii Săi, dându-le în dar o parte din împărăția Sa. Nimeni nu și-a cumpărat țara, ci a primit-o în dar de la Dumnezeu.

Iată deci ce este țara, Patria: darul lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al Pământului.

Patrie și pace-daruri de la Cel de Sus. Atunci de ce dorești să-mi răpești (să-mi furi) darurile pe care eu le-am primit de la Dumnezeu: patria și pacea?

Patria și pacea sunt daruri sacre, ele nu se negociază și nu se înstrăinează, căci sunt un dat prin milostivirea și bunătatea lui Dumnezeu. Pentru mine, a-mi fura patria și pacea înseamnă că vrei să mi-L furi pe Dumnezeu.

O, omule, până acolo ai ajuns, să mă lași în această lume fără patrie și pace?!

Fericitul Augustin, aplecându-se și el asupra acestor daruri, văzând că și în vremea sa patria și pacea erau tâlhărite, a spus: „A purta războaie și a lărgi hotarele statului prin supunerea altor popoare este o fericire numai pentru cei ticăloși” (De Civitate Dei, 4, 6 Migne, P.L. 41. 116-117).

Vedeți cât de aspru îi judecă Fericitul Augustin pe cei care răpesc de la semenii lor darurile lui Dumnezeu, patria și pacea? Dă această sentință și îi trimite în categoria cea mai de jos a căderii umane: ticăloșii. Credeți că, dacă ar fi azi contemporan cu noi, ar avea altă părere despre cei care le răpesc pacea și patria vecinilor lor? Este un îndemn și pentru noi să nu fim indiferenți la ceea ce se întâmplă în societatea noastră contemporană și prin cuvânt și rugăciune să fim apărători ai bunurilor sacre ale semenilor noștri. Se pare că azi grăiesc mai mult armele decât noi.

Rugăciunea mângâie și cere ajutor de la Dumnezeu Care este Izvorul iubirii și al păcii, pe când armele sunt vărsătoare de sânge și sabie a morții. Dar să nu acuzăm niște metale reci și inerte, ci acele conștiințe care se hrănesc cu sângele nevinovat al semenilor noștri. Industria care aduce poate cel mai mare profit în lume este cea a fabricării de armament. Iată că unii știu să facă profit din sânge, din răni și din moarte. Oare de acest profit are nevoie azi omenirea, societatea umană?

Hristos a venit în lume să aducă pacea în dar, iar noi azi Îl alungăm cu tancuri și avioane dintre cele mai performante. Câte școli, câte spitale s-ar putea construi cu banii cheltuiți la fabricarea unui tanc sau a unui avion?

Pacea nu se dobândește cu armele, ci prin cuvintele pline de înțelepciune și rugăciune către Dumnezeu.

Există azi un concept care zice: Să facem arme pentru descurajare. Din ce se fac aceste arme? Vă spun eu: din pâine. Din pâinea săracilor și a migranților care își caută altă patrie.

De câtă orbire sufletească este cuprinsă azi societatea noastră!

Cine își pierde patria și pacea este pe cale să-și piardă identitatea.

Azi vedem că, în urma schimbărilor climatice, au secat râurile și lacurile. Și ce-a gândit omul: să le umple el cu sânge.

Curg azi râuri de sânge, dar curg și râuri de oameni care își părăsesc patria îndreptându- se spre alte țări. Sunt milioane de mame în brațe cu copiii lor și bat la porțile altor țări și nu sunt primite. Ele vin din foc și noi nu le deschidem porțile unei fragile păcii în care trăim și noi. Dacă unii nu le deschid porțile, noi să le deschidem inima noastră, rugându-L pe Bunul Dumnezeu, Care este Cel ce dă pacea, să ne asculte sincerele rugăciuni pentru pace.

Domnilor diplomați, nu mergeți la negocierile pentru pace între popoare fără Dumnezeu, fără principiile și valorile păcii, așa cum ni le-a dat El. Nu există adevărată pace decât cea dată de Dumnezeu.

A pune înalta rațiune umană în favoarea războaielor reprezintă un mare regres în evoluția societății umane. Să te folosești în scop rău de știință, care este un instrument de progres și de ajutor omului, este un act imoral. Știința nu vrea să rănească, ci să vindece rănile omului.

Conducători ai lumii, nu întoarceți știința împotriva popoarelor pe care le conduceți! Popoarele doresc să trăiască în pace și, paradoxal, unii dintre conducătorii lor le vor dezbinarea. E cinic să vezi în direct războiul la televizor.

O, ce regizori trăiesc și azi printre noi!

Să educăm tânăra generație în spiritul demnității și al egalității tuturor oamenilor, fără deosebire de origine etnică sau de credință.

Sentimentele noastre sacre față de patrie și pace ar trebui să stea la baza educației tinerei generații, ca pacea să fie năzuința fiecărui popor. Rațiunea umană impune azi mai mult ca oricând să înlăturăm conflictele din lume, în vederea stabilirii unei păci între popoare, bazate pe înțelepciune și iubire.

Pacea și iubirea să fie între noi și în toate inimile care bat azi în toți oamenii de pe Pământ!

† Ioan

Mitropolitul Banatului

* Conferință susținută de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan la Paris, în data de 24 septembrie 2024

Mitropoliții ortodocși români Ioan al Banatului, Iosif al Europei Occidentale și Meridionale și Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord au participat la Reuniunea Internațională „Imagine Peace” a Comunității Sant’Egidio, desfășurată la Paris în perioada 22-24 septembrie.Evenimentul a reunit oameni de cultură laici și lideri religioși din toate țările și culturile lumii.

IPS Ioan: Patria și pacea, daruri sacre

În aceeași zi, Mitropolitul Ioan al Banatului a avut o intervenție la Forumul „Religia și rezistența la rău”, în care a afirmat: „Patria și pacea sunt daruri sacre, nu pot fi negociate sau înstrăinate, pentru că sunt date prin mila și bunătatea lui Dumnezeu”.

„Sentimentele noastre sacre față de patrie și pace ar trebui să fie baza educației generațiilor tinere, astfel încât pacea să fie aspirația fiecărui popor. Astăzi, mai mult ca oricând, rațiunea umană ne cere să înlăturăm conflictele din lume, să instaurăm pacea între popoare, bazată pe înțelepciune și iubire. Fie ca pacea și iubirea să fie între noi și în toate inimile care bat astăzi în toți oamenii de pe Pământ!” a încheiat Mitropolitul Banatului.

IPS Iosif a participat la discuția despre martiri

La o parte din manifestări a participat și Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale și Meridionale. Înaltpreasfinția Sa a asistat la evenimentul de deschidere, la care au vorbit, printre alții, Arhiepiscopul Justin Welby de Canterbury, Primatul Comuniunii Anglicane, Președintele Emmanuel Macron și Anne Hidalgo, Primarul Parisului. De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a participat la Forumul „Mărturia martirilor”, în 24 septembrie.

IPS Serafim: Rugăciunea triumfă asupra morții

Într-un discurs susținut la Forumul „Rugăciunea biruie ura” din cadrul manifestării, Mitropolitul Serafim a adus în atenție cosmologia și antropologia ortodoxă și învățăturile Sfinților Părinți despre pacea duhovnicească, subliniind că războiul este rezultatul păcatului, iar păcatul e îndepărtare de la legea lui Dumnezeu, singura care asigură ființarea firească a omului și a întregii creații.

„În viața credinciosului, nimic nu este mai important decât rugăciunea, care triumfă nu numai asupra urii și a tuturor relelor, ci și asupra morții! Aceasta deoarece rugăciunea ne unește cu Dumnezeu și ne comunică viața și darurile Lui: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția (Galateni 5, 22-23). Noi suntem cu adevărat vii doar în Dumnezeu!” a subliniat Înaltpreasfinția Sa.

„Și totuși, rugăciunea este cea mai neglijată parte a vieții noastre. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că necesită concentrare în inimă, unde toate puterile și energiile ființei umane, ale întregii omeniri și ale întregului cosmos se reunesc ca într-o vatră. Omul este într-adevăr un microcosmos! Inima este, de asemenea, locuința lui Dumnezeu, locul său de predilecție.”

„Stelele respectă legile lui Dumnezeu înscrise în natura lor: lege le-a pus și nu o vor trece (Psalmul 148, 6). Acesta este motivul pentru care armonia domnește în cosmos (cuvântul cosmos înseamnă și armonie). Numai omul, înzestrat cu libertate, nu respectă legile lui Dumnezeu și, în consecință, în el și în umanitate nu există armonie, nu există pace, ci mai degrabă dezordine și război”, a explicat Mitropolitul Germaniei.

„Păcatul este, așadar, a trăi împotriva propriei naturi, a încălca legile fizice și morale (cele zece porunci) date de Dumnezeu tocmai pentru ca în noi să domnească armonia, pacea și sănătatea sufletului și a trupului.”

„Sfântul Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat”, a mai amintit Înaltpreasfințitul Părinte Serafim. „În slujbele ortodoxe auzim adesea: Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm! Acesta este îndemnul meu pentru voi toți!”

Apel pentru pace

Alți participanți din Bisericile Ortodoxe Surori au fost Mitropolitul Emanuel de Calcedon (Patriarhia Ecumenică), care a luat parte la Forumul „Provocarea inegalităților sociale pentru economie” și la evenimentul de încheiere, Mitropolitul Ghenadie de Botswana (Patriarhia Alexandriei), care a avut o intervenție la Forumul „Religiile în dialogul pentru pace”, și Mitropolitul Ioan de Corcea (Biserica Albaniei), care a susținut un discurs la Forumul „Solidaritatea cu săracii și pacea”.

Reuniunea „Imagine Peace” s-a încheiat cu o ceremonie desfășurată în mod simbolic în fața Catedralei Notre Dame din Paris, incendiată și renovată, unde a fost transmis mesajul Papei Francisc, a fost semnat un Apel pentru Pace și au fost aprinse candele simbolice de către reprezentanții diverselor religii și ai denominațiilor creștine participante.

Comunitatea Sant’Egidio este o mișcare mondială a laicilor bazată pe rugăciune, sărăcie și promovarea păcii. Actuala reuniune dedicată promovării păcii este cea de a 22-a organizată de comunitate.

sursa: basilica.ro

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a deschis seria celor două zile de prăznuire care, alături de cinstirea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, sărbătorită  pe 15 septembrie, formează hramul Mănăstirii Partoș.

Programul liturgic a început cu  Taina Sfântului Maslu, oficiată de un sobor de preoți și ieromonahi din cadrul mănăstirii și din parohiile învecinate. Slujba a continuat cu Vecernia mare, unită cu Litia, la care a fost prezent Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan.

Din soborul slujitorilor au făcut parte arhimandritul Simeon Stana, exarhul mănăstirilor, preotul Ionuț-Ciprian Boșca, protopopul Detei și  preoți din parohiile învecinate.

În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a vorbit despre puterea sfintei Cruci care  ne vindecă, căci prin ea am fost răscumpărați din moarte. Nu doar din moartea trupului, ci din acea moarte mai adâncă, a sufletului. Hristos, prin moartea Sa pe Cruce, ne-a deschis calea spre Înviere.

Cel ce primește această taină și își poartă crucea în viață, pășește deja în lumina Învierii. Acolo, în suferință și biruință, se află adevărata viață duhovnicească, viața în Hristos. Crucea nu este doar un semn al pătimirii, ci și al nădejdii, pentru că Domnul a biruit moartea pe ea și ne-a dăruit tuturor viața veșnică.

Se spune adesea, în graiul oamenilor, că a venit moartea și l-a luat pe Vasile, pe Gheorghe, pe Floarea sau pe Ion. Dar nu moartea este aceea care îl ia pe om. Când sufletul se desparte de trup, nu moartea îi întinde mâna, ci un înger al lui Dumnezeu, blând și tăcut, îl ridică și-l poartă până la porțile Raiului. Acolo, sub privirea dreptei judecăți, sufletul va sta nu după rang sau avuție, ci după cât de multă iubire a sădit în lume. La dreapta sau la stânga, nu după meritele pământești, ci după lumina din inima lui.

Moartea, în fond, nu are nici o putere asupra noastră. Ea este doar o umbră, o tăcere ce asistă neputincioasă la lucrarea lui Dumnezeu, care se desăvârșește în fiecare dintre noi. Căci nu moartea ia sufletul, ci Dumnezeu îl primește, cu milă  și dragoste de Tată.

 De asemenea, Părintele Mitropolit Ioan a mai spus : „Lacrimile Sfântului Iosif sunt ca o ploaie tainică ce udă grădinile Raiului, făcând să încolțească în noi nădejdea de a urca scara lui Iacov. În aceste lacrimi, vedem chemarea de a ne ridica și de a păși pe scara ce unește pământul cu Cerul, de parcă fiecare treaptă ar fi susținută de brațele sfinților”.

Apoi, părintele stareț Simeon Stana a adresat mulțumiri Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan pentru prezența, pentru slujire, rugăciune și dragostea față de această străveche vatră monahală și credincioșilor mănăstirii.

La finalul evenimentului, pelerinii prezenți s-au bucurat de o agapă frățească în trapeza cea nouă a mănăstirii.

Luni, 9 septembrie, Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul” din Timișoara și-a deschis porțile pentru a-i primi pe elevii timișoreni, înscriși la cele patru niveluri de școlarizare: preșcolar, primar, gimnazial și liceal.

  Festivitățile au debutat cu slujba de Te Deum, oficiată de un sobor de preoți profesori ai școlii teologice, împreună cu părintele Timotei Anișorac, consilier eparhial, răspunsurile liturgice fiind date de elevii teologi. După slujbă, a urmat intonarea troparului Sfântului ierarh Antim Ivireanul, ocrotitorul spiritual al școlii, precum și a Imnului de Stat. Cuvântul de deschidere a aparținut prof. Adela Panait, directoarea liceului, care a urat elevilor bun venit, încredințându-i de tot suportul necesar actului educațional. Din partea Inspectoratului Județean Timiș a fost prezentă prof. Daniela Liliana Buzatu, Inspector pentru disciplina religie, care a felicitat cadrele didactice și elevii școlii pentru frumoasele rezultate obținute până în prezent, dorindu-le tuturor, pe mai departe, mult succes.

A doua zi, a avut loc binecuvântarea noului sediu amenajat pentru clasele de Teologie de la liceul timișorean. Cu acest prilej, în mijlocul elevilor teologi și a profesorilor s-au aflat Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, împreună cu Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei și preotul Ionel Popescu, vicar eparhial.                             
Slujba de binecuvântare a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Paisie Lugojeanul, împreună cu preoții profesori ai liceului. După otpust, Părintele Mitropolit a rostit un cuvânt de învățătură. De asemenea, la inaugurarea noului sediu a participat și Doamna prof. Aura Danielescu, Inspector Școlar Județean, care a adresat un cuvânt de felicitare tuturor celor care s-au implicat în edificarea noului spațiu.

    Pe lângă clasele de Teologieunde se vor desfășura cursurile, școala beneficiază de un paraclis adecvat programului liturgic seminarial, un teren de sport și un internat care va fi amenajat în cel mai scurt timp.     
Un aport deosebit la edificarea clădirii pentru această școală teologică a avut preotul Ioan Dumitriu, parohul bisericii Sfânta Cuvioasă Paraschiva – Zona Tipografilor, în curtea căreia se află și care a beneficiat de implicarea directă și atentă a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan.