† IOAN, Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă

şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi, părintească binecuvântare.

                                               „Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă

                                                    bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.”

                                                                                                         (Luca 2, 10)

Iubiți frați și surori în Domnul,

Să mulțumim Bunului Dumnezeu Care ne-a ajutat să ajungem și la acest Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Astăzi fiecare biserică ia chip de Betleem; aici avem pusă spre cinstire icoana Nașterii Domnului, icoană în care vedem plinirea vremii (cf. Galateni 4, 4) și a Scripturilor. Astăzi așteptarea s-a sfârșit. Astăzi dorul de Dumnezeu s-a împlinit. Astăzi s-au unit Cerul cu pământul și Dumnezeu, cu omul.

Să mergem deci cu păstorii, cărora îngerul le-a vestit Nașterea Pruncului Dumnezeiesc, în peștera din Betleem, în adâncul pământului, în adâncul întunericului în care trăia lumea. Aici, în peșteră, au găsit păstorii „Scara” pe care a coborât Fiul lui Dumnezeu la noi; au văzut „Tronul” pe care S-a așezat Hristos aici, pe pământ; au văzut-o pe Fecioara Maria, cea care a deschis porțile pământului să coboare Hristos Domnul pentru izbăvirea lumii.

S-au mirat păstorii și toți cei care i-au auzit vorbind despre Nașterea Pruncului Dumnezeiesc. Dar cum să nu te miri în fața acestei kenoze, acestei coborâri în adânc de lume?! Iisus aduce cu Sine pace în lume și între oameni bunăvoire (cf. Luca 2, 14). Hristos Se naște în peșteră, dar și între cei mai neluați în seamă dintre oameni, păstorii.

Fiul lui Dumnezeu Își începe viața pământească printre păstori și o sfârșește între regi, care L-au răstignit alături de tâlhari, arătând astfel că a venit pentru toți pământenii, indiferent de starea lor socială. Hristos S-a descoperit săracilor și bogaților, ostașilor și împăraților.

Hristos nu a rămas în tainica peșteră, ea doar a fost cea care L-a primit. El a ieșit în lume grăind oamenilor despre viața de veci, prezentându-Se lumii ca fiind „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Hristos vine să fie Lumina lumii: „Eu sunt Lumina lumii, cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). El vine să alunge întunericul și să vedem cu toții măreția creației lui Dumnezeu.

Iubiții mei fii duhovnicești,

Despre venirea lui Hristos în lume au grăit profeții Vechiului Testament, dar să vedem totuși cum a fost primit Hristos Domnul aici, pe pământ.

Așa după cum ne mărturisește Sfânta Scriptură, cu teamă: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu” (Luca 1, 30). Cu toate că Arhanghelul Gavriil o salută cu aceste cuvinte: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!”, Fecioara s-a tulburat de cuvântul lui (cf. Luca 1, 29). Este o reacție firească a unei Fecioare care nu știa de bărbat (cf. Luca 1, 34). Sunt convins că Fecioara Maria, cât a stat la templul din Ierusalim, a auzit citindu-se, nu o dată, din cartea Profetului Isaia: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14). Însă nu s-a gândit niciodată că Dumnezeu grăise despre ea, prin Profetul Isaia. Fecioara era în fața unui Arhanghel, Gavriil, unul trimis de Dumnezeu să-i aducă această veste a întrupării Fiului Său.

Cine este Arhanghelul Gavriil?! Acesta se destăinuie preotului Zaharia, zicând: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu” (Luca 1, 19). Și lui Zaharia i-a fost teamă la întâlnirea cu Arhanghelul Gavriil. Și lui îi spune: „Nu te teme” (Luca 1, 13).

Sfântul Evanghelist Matei vorbește și el despre nedumerirea lui Iosif și ce-i spune Arhanghelul: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 20). Sfântul Luca ne descrie starea păstorilor la arătarea îngerului. Ei au fost cuprinși de frică mare, dar îngerul le spune: „Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul” (Luca 2, 10). Păstorii pleacă în căutarea Celui vestit de înger, ei cred cuvintelor lui. Păstorilor le fusese teamă, însă L-au găsit și apoi au vestit și ei despre Prunc tuturor oamenilor pe care îi întâlneau (cf. Luca 2, 17).

Să vestim și noi semenilor noștri, așa cum au vestit păstorii, că azi S-a născut Hristos Domnul. E greu să luăm chip de înger, dar măcar să luăm chip smerit de păstor, vestind și noi Nașterea lui Hristos.

Fraților, iată că teama i-a cuprins pe toți: pe Zaharia, pe Fecioara Maria, pe smeriții păstori, însă toți au fost liniștiți de înger prin aceste cuvinte: Nu te teme! Nu vă temeți! Îngerul s-a arătat în vis lui Iosif, spunându-i să ia Pruncul și pe Mama Lui și să fugă în Egipt: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă” (Matei 2, 13). Îngerul le spune și magilor în vis să nu se mai întoarcă pe la Irod: „Iar luând înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor” (Luca 2, 12). Iată că Dumnezeu îl călăuzește pe om și cu timp și fără timp.

Iubiții mei,

Nu vă fie teamă! Nu te teme! Acestea sunt cuvintele care au stat și stau la temelia credinței noastre. Iată care este starea omului în fața tainei lui Dumnezeu, o teamă sfântă, atunci când se află în fața măreției și a lucrărilor lui Dumnezeu.

Fraților, să nu vă fie teamă de Dumnezeu, căci este iubire! Să nu vă fie teamă de iubirea Lui! Teamă să ne fie de a păcătui. Preotului Zaharia, Fecioarei Maria, păstorilor și Dreptului Iosif le-a fost teamă auzind cuvintele îngerului, dar pe noi, de ce oare nu ne cuprinde teama când auzim, nu cuvânt rostit de înger, ci grăit de Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat să ne învețe ce avem de împlinit spre a dobândi viață veșnică?! Oare nu ar trebui să ne fie teamă de veșnicia lacrimilor, de veșnicia despărțirii de Dumnezeu și de cei dragi ai noștri?!

Iubită mamă, nu-ți este teamă că vei fi despărțită de fiii tăi?! Să ne fie frică de veșnicia durerilor și a suspinelor.

Nu vă fie teamă de întâlnirea cu Iisus Hristos, celor ce împliniți cuvântul Evangheliei Sale, când va veni să judece viii și morții. Martirilor nu le-a mai fost teamă, căci au crezut în veșnicia adusă de Hristos în lume.

Nu vă fie teamă de moarte, Hristos a biruit-o pe Cruce, iar limita omului nu mai este moartea, ci veșnicia. Hristos deschide, prin întruparea și venirea Sa în lume, porțile veșniciei pentru om. Trăiam o moarte vie înainte de Hristos. Omul își semăna oasele în pământ, fără nădejdea veșniciei. Hristos, prin moartea Sa, îi aduce omului veșnicia pierdută. Omul a fost creat de Dumnezeu pentru veșnicie, nu pentru moarte. Între om și floarea câmpului este o mare deosebire. Fără credința în Dumnezeu, despre om am putea citi doar într-o carte de zoologie.

Fraților, de nu ne vom pocăi, se vor coborî sfinții din icoane și tot nu va lăsa Dumnezeu să piară creația Sa.

Iubiții mei fii duhovnicești, să împlinim porunca lui Dumnezeu: „Fiți sfinți, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Levitic 19, 2). Să fim icoane vii în această lume plină de deznădejde, de ură și de neteamă de Dumnezeu. Hristos Domnul S-a întrupat din Fecioara Maria și de la Duhul Sfânt, venind în lume să facă din noi icoane vii, vase ale harului dumnezeiesc. Cât de binecuvântată de Dumnezeu este familia cea plină de icoane vii: părinți și prunci!

Doamne, rugămu-Te să faci și din noi icoane și cu ele să-Ți împodobești apoi Cerul!

Iubite surori creștine, stau și mă gândesc cât de mâhnită este Maica Domnului când vede că pântecele unor mame devine azi, din leagănul vieții, un leagăn al morții.

Fraților, nu mai avem un popor de rezervă, nu mai avem o Românie de rezervă. Nașterea de prunci înseamnă dăinuirea neamului nostru creștin. În ultimele trei decenii a mai murit o Românie.

Nu striviți, surorilor, în al vostru sân, icoana pe care o dorește Dumnezeu să-Și împodobească Cerul!

Iubiții mei frați și surori în Domnul,

Dumnezeu Își trimite Fiul în istorie, binecuvântând timpul în care omul trebuie să se pregătească pentru veșnicie. Trăim un timp binecuvântat, însă cei care cad în somnul minții vor constata că au trăit netimpul timpului și vor căuta în zadar uitarea.

Memoria istoriei ne ține legați de acest pământ, de această țară, de credința strămoșilor noștri în Hristos Cel Întrupat din Fecioara Maria. Avem dreptul la memoria neamului nostru, chiar dacă în istorie au fost timpuri în care aceasta ne-a fost furată. Părinții noștri, în vremuri grele, s-au ascuns în Dumnezeu și așa noi am dăinuit ca neam peste veacuri.

Prin venirea Sa în lume, Hristos a tăiat istoria în două. Să fim de partea lui Hristos în istorie, de partea bună a istoriei. Fraților, a fost o vreme când Adevărul era ascuns de noi, iar azi noi ne ascundem de Adevăr. Însă de Dumnezeu și de tine nu poți fugi. Din istorie nu poți evada decât în veșnicie. Dar în care?! În cea a bucuriei sau în cea a osândei.

Iubiți frați și surori,

Să vedem ce ne spune Dumnezeu, prin Profetul Isaia, despre venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Iată, te voi face Lumina popoarelor, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului” (Isaia 49, 6). Fiul lui Dumnezeu n-a venit pentru un singur popor, ci pentru toate neamurile. Cât de mult a iubit Dumnezeu neamul nostru, încât Hristos Domnul a trimis în părțile noastre pe întâiul Său chemat, pe Sfântul Apostol Andrei! Iată, vedem acum împlinindu-se cuvintele lui Dumnezeu, grăite prin Profetul Isaia.

În toată lumea creștină este mare bucurie azi, de Nașterea Domnului; cu toții dăm slavă lui Dumnezeu pentru mila pe care a avut-o față de om, coroana creației Sale.

Doamne, cât de nepătrunse sunt tainele Tale, bunătatea și mila Ta!

Hristos Cuvântul S-a întrupat, luând firea noastră omenească, nu în aparență, ci aievea, nu în parte, ci în mod deplin, fără însă a pierde nimic din firea Sa dumnezeiască, nimic din slava Sa, deși născutu-S-a în ieslea peșterii din Betleem. Cuvântul S-ar fi putut îmbrăca în firea îngerească, însă din iubire S-a întrupat, luând trup omenesc, unind astfel dumnezeirea și omul. Hristos Domnul S-a coborât până la slăbiciunea noastră, a devenit întru toate asemenea nouă, afară de păcat:„Cine dintre voi Mă vădește de păcat?” (Ioan 8, 46) Hristos a cunoscut osteneala, nevoia somnului, setea, întristarea, plânsul, moartea, dar și Învierea.

Sfântul Evanghelist Ioan scrie: „Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Dumnezeu a iubit lumea, iubirea Lui se îndreaptă și acum spre omul căzut și așteaptă ca iubirea noastră să se îndrepte spre El. Hristos S-a dat pe Sine pentru fericirea tuturor neamurilor, din toate timpurile. Și noi trebuie să ne iubim semenii, căci toți oamenii sunt subiectul iubirii lui Dumnezeu. Ce iubește Dumnezeu, nu putem să nu iubim și noi, de voim să fim în același duh de iubire cu El:„Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă aveți dragoste unii față de alții” (Ioan 13, 34-35).

Iubiți fii duhovnicești, de la iesle până la mormânt, Hristos Domnul Și-a arătat iubirea Sa față de om. Hristos n-a osândit, ci doar a iubit. Să răspundem și noi, iubiți frați și surori, tot cu iubire milei lui Dumnezeu, cea revărsată peste toți, atât la acest praznic al Nașterii lui Iisus Hristos, dar și în toată viața noastră. Azi, Hristos ne cere să luăm o fărâmiță de iubire și s-o dăruim semenilor noștri care se află în suferință și în nevoi. Hristos Domnul, la fiecare Sfântă Liturghie, ne împarte Trupul și Sângele Său, iar nouă ne cere să ne împărțim iubirea cu semenii noștri.

Să îngenunchem cu mintea și cu inima în fața peșterii din Betleem, în fața Pruncului Divin și a Preacuratei Sale Maici, rugându-i să se milostivească spre noi, dăruindu-ne iertare de păcate, sănătate, pace și să ne lumineze calea spre poarta Cerului.

Doamne, Te-au căutat din depărtări magii și Te-au aflat. Ajută-ne să aflăm și noi Calea, Adevărul și Viața.

Iubiți frați și surori, nu vă temeți să-L căutați pe Dumnezeu, căci de azi, prin Nașterea Fiului Său, El L-a trimis pe Acesta în căutarea noastră.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, rogu-Te caută mai în adânc, să mă afli și pe mine, robul Tău, Ioan, Mitropolitul Banatului

Ca în fiecare an, în noaptea din 16/17 decembrie 2022, la Biserica cu hramul ,,Sf. Arhidiacon Ștefan” din Timișoara, cunoscută și cu numele de ,,Biserica Martirilor”, a avut loc slujba de priveghere și Sfânta Liturghie pentru eroii martiri căzuți în Revoluția din decembrie 1989.

La acest eveniment comemorativ au participat Înaltpreasfințitul Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, preoții parohiei, revoluționari, profesori, oameni de cultură, precum și mulți credincioși ai parohiei. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul studenților teologi, condus de pr. lect. drd. Laurian Popa, care a interpretat și un frumos buchet de colinde.

În cuvântul de învățătură Părintele Mitropolit Ioan a spus că în noaptea aceasta, în urmă cu treizeci și trei de ani ,,Dumnezeu a bătut la porțile neamului nostru românesc”, iar pe jertfa eroilor Revoluției din 1989 s-a ridicat și această biserică. În demisolul lăcașului de cult este amenajat mormântul în care se află urna cu o parte din cenușa martirilor timișoreni incinerați la București, care în zilele Revoluției au mărturisit pe străzile Timișoarei: ,,Cu noi este Dumnezeu!”

Părintele Mitropolit Ion l-a îndemnat pe preotul paroh Ion-Florentin Jura, precum și pe cei prezenți, ca niciodată în această noapte ,,să nu stingă candela”, pentru ca aceste momente să rămână neșterse din istoria neamului nostru românesc. Este important să nu-i dăm uitării pe acești eroi ai neamului ,,pentru că din a lor cenușă răsare România cu credință în Preasfânta Treime-Dumnezeu.”

La final Părintele Mitropolit i-a îndemnat pe studenți să colinde, pentru ca din ceruri să audă și cei care s-au jertfit pentru țară, că ,, pe ulițele cetății unde ei au fost zdrobiți, astăzi se colindă”.

Rugăciune de pomenire pentru eroii martiri ai Timișoarei a fost oficiată și la catedrala mitropolitană, sâmbătă, 17 decembrie a.c., zi de doliu pentru orașul nostru martir. Parastasul a fost oficiat de către Părintele Mitropolit Ioan, împreună cu clerici de la Centrul eparhial și de la catedrală, în prezența oficialităților centrale, locale și județene, a numeroșilor revoluționari, a membrilor familiilor uciși în Revoluție, a asociaților și fundaților revoluționarilor care, prin activitatea lor, cinstesc memoria celor care și-au jertfit viața în decembrie 1989.

Și la acest moment impresionant, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan, a menționat că eroii martiri au luptat fără arme împotriva terorii, armele lor fiind credința și dragostea pentru valorile neamului. Ei s-au ridicat împotriva răului și au înfruntat gloanțele cu pieptul gol, „Tatăl nostru” și „Crezul” fiind rugăciunile care le-au dat putere să învingă.

După încheierea slujbei de Parastas, au fost depuse coroane de flori la Monumentul Crucificării din fața catedralei mitropolitane, iar în Cimitirul Eroilor din Calea Lipovei a fost oficiată, de asemenea, slujba de Parastas pentru toți eroii martiri înmormântați acolo. O altă slujbă de pomenire a fost oficiată și în așa numitul „Cimitir al Săracilor”, unde au fost îngropați, în gropi comune, și luptători în Revoluție a căror identitate nu a fost stabilită.

Conform Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 112/14.12.1993, la Timișoara, oraș-martir, data de 17 decembrie este zi de doliu, întrucât în această zi și-au jertfit viața primii eroi ai Revoluției. În această zi, toate instituțiile și autoritățile publice de pe raza municipiului Timișoara au arborat drapelul de stat al României în bernă.

Cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Ioan, duminică 18 decembrie 2022, orele 12:00 și 18:00, vestitorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos vor colinda în lăcașul nostru mitropolitan.

Astfel, după sfânta Liturghie vor colinda elevii de la Colegiul Național Bănățean, instruiți de către doamnele profesoare Rebeca Sfercoci și Corina Bichiș, iar de la orele 18:00 corala „Giroceana”, dirijată de prof. dr. Mircea Sturza și corul studenților teologi din Timișoara, dirijat de preot lector drd. Laurian Popa.

Cu nădejdea că vom retrăi împreună bucuria Sfintelor Sărbători, vă așteptăm să-l colindăm pe Pruncul sfânt, născut în peștera Betleemului, așa cum i-au cântat magii lui Dumnezeu în noaptea Nașterii Sale!

                   Biroul de presă al Arhiepiscopiei Timișoarei

Sâmbătă, 12 noiembrie 2022, preotul iconom stavrofor Adrian Stratulat, preot pensionar, a trecut la cele veșnice.

S-a născut în localitatea Găuzeni-Orhei, Basarabia, din părinţii Alexandru (preot) şi Ana Stratulat la 20 august 1941. A copilărit în localitatea natală până în anul 1946 când vine în România și se stabilește în localitatea Slatina-Criș, comuna Dezna din județul Arad. Va face școala elementară din localitate, iar între anii 1955-1960 va urma cursurile Seminarului Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș. Între anii 1960-1964 va urma cursurile Facultății de Teologie din Sibiu. În anul 1964 se căsătorește cu Catrina (n. Pop).La praznicul Floriilor din anul 1965, va fi hirotonit preot de către vrednicul de pomenire mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului, pe seama parohiei Iecea Mare, pe care o păstorește timp de 42 de ani până la pensionare, respectiv între anii 1965-2007. La început, cu un număr mic de credincioşi, parohia înfiinţată în anul 1945 îşi oficia cultul religios în câte una din încăperile imobilului pe care îl avea în proprietate, biserica parohială în această formă fiind construită şi amenajată în anii 1981-1984 de către părintele Adrian Stratulat. Odată cu pensionarea se stabilește în Timișoara, în parohia Calea Aradului. A fost un preot cu aleasă dragoste față de credincioșii parohiei sale, slujind Biserica cu mult devotament.

Acum, la ceasul despărțirii noastre vremelnice, transmitem familiei îndurerate, din partea Părintelui Mitropolit Ioan și a tuturor ostenitorilor Centrului eparhial, întreaga noastră compasiune și sincere condoleanțe, rugându-l pe bunul Dumnezeu să așeze sufletul vrednicului de pomenire, părinte Adrian, în lumina cea neînserată a Împărăției Sale!

Slujba înmormântării părintelui Adrian Stratulat va avea loc marți 15 noiembrie, începând cu ora 12:30 în Biserica Parohiei Calea Aradului.Veșnică să fie pomenirea lui din neam în neam!

Vineri, 4 noiembrie 2022, în sala de conferinţă din cadrul Consiliului Judeţean Arad, s-a desfăşurat Conferinţa cu participare internaţională ,,Siguranţa publică şi nevoia de capital social ridicat”, ediţia a IV-a, organizată de către Asociaţia ,,Centrul de Cercetare în Drept SARA”.

În cadrul lucrărilor, în plen, a fost acordată Distincţia de Excelenţă ,,Investeşte în resursa umană”, Înaltpreasfinţitului Părinte IOAN, Mitropolitul Banatului, în semn de apreciere pentru contribuţia adusă la dezvoltarea capitalului social uman.

Distincția de Excelență a fost înmânată Înaltpreasfinţiei Sale de către domnul Iustin Cionca, preşedintele Consiliului Judeţean Arad, în prezenţa ierarhilor arădeni, a Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a Preasfinţitului Părinte Emilian Crişanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Aradului şi a altor personalităţi, oameni de cultură şi participanţi.

,,Am oferit această distincție, în numele Consiliului Județean Arad și al Asociației ,,Centrul de Cercetare în Drept Sara”, în semn de apreciere pentru întreaga biografie a Înaltpreasfinției Sale, dublată de proiectele sociale desfășurate de Mitropolia Banatului, care transformă viețile semenilor noștri în fiecare zi.

Aradul sărbătorește anul acesta 200 de ani de învățământ teologic și profit de această ocazie să felicit Arhiepiscopia Aradului și Universitatea ,,Aurel Vlaicu”, reprezentate la acest eveniment la cel mai înalt nivel, pentru succesul acestei sărbători spirituale românești. Mulțumesc deopotrivă Mitropoliei Banatului și Înaltpreasfinției Sale, Părintele Ioan, pentru că au sprijinit întru totul strădania comunității noastre de a pune în valoare nu doar contribuția arădeană, ci și cea regională, la dezvoltarea și promovarea valorilor creștin ortodoxe în trecutul și prezentul acestor locuri”, a spus preşedintele Consiliului Judeţean Arad, domnul Iustin Cionca.

Mitropolitul Banatului, în cuvântul Înaltpreasfinţiei Sale, a mulţumit pentru această distincţie, preşedintelui Consiliului Judeţean Arad, domnului Iustin Cionca, preşedintelui Centrului de Cercetare în Drept SARA, general de brigadă (r), dr. Iancu Nicolae, precum şi tuturor organizatorilor şi celor prezenţi la acest eveniment.

Conferinţa se desfăşoară printr-un proiect de cercetare ştiinţifică, finanţat de Consiliul Judeţean Arad prin Centrul de Cercetare în Drept SARA şi Centrul Cultural Judeţean Arad.

sursa: arhiepiscopiaaradului.ro

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, duminică 30 octombrie a.c., la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, după încheierea Sfintei Liturghii a avut loc conferința cu tema Dogmă și viață,  susținută de către Pr. Prof. Univ. Dr. Habil. Mihai Himcinschi, decan al Facultății de Teologie din Alba Iulia. 

Manifestarea se înscrie în seria de evenimente organizate de către Teologia timișoreană sub egida Acta liturgica, historia et divinum verbum.

              Învățătura de credință este normativă pentru mântuire. Biserica a moștenit-o de la Hristos, prin Sfinții Săi Apostoli, a formulat-o în scurte mărturisiri de credință și o transmite, de peste două mii de ani, în virtutea faptului că doar ea reprezintă cu certitudine „stâlpul și temelia Adevărului” (I Tim. 3, 15). 

Dogmele nu sunt doar instrumente ale mântuirii care se vor sfârși atunci când ființa umană atinge treapta îndumnezeirii, ele au și caracter terapeutic, adică ajută omul în vindecarea și îndreptarea sufletului și a trupului pe calea desăvârșirii.

Dogmele sunt sentințe ale Sfinților Părinți și au caracter teofanic, dincolo de simpla lor mărturisire exterioară sau de o simplă formulare teoretică. Biserica nu a moștenit simple expresii de credință, ci o experiență dogmatică duhovnicească identică cu experiența Sfinților Părinți. 

În tradiția răsăriteană dogma este experiența în sine a îndumnezeirii, de aceea este obligatoriu să fie transpusă în viața de zi cu zi a credinciosului.

În anul omagial al rugăciunii și al Sfinților Simeon Noul Teolog și Grigorie Palama, încredințarea noastră peste veacuri este că aceștia au trăit duhovnicește dogma pe care apoi au fixat-o în scris, adică înainte a fost taina trăită și apoi a urmat explicarea concretă prin cuvinte și formule, atât cât poate percepe o rațiune umană luminată de credință.

Joi, 03 noiembrie va avea loc următoarea manifestare în prezența părintelui lector universitar Adrian Covan de la Teologia din Timișoara.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, în duminica a 23-a după Rusalii, ( 23 octombrie 2022), corala „Doina Banatului” a parohiei Timișoara Iosefin, dirijată de profesorul Florin-Nicolae Șincari, însoțită de preotul paroh Ionel Popescu, vicar eparhial și de preotul coslujitor Eugen Babescu, au participat la Sfânta Liturghie în parohia Șanovița, protopopiatul Lugoj, împreună cu preotul paroh Cristian Laichici.

La momentul îndătinat, preotul Ionel Popescu a rostit cuvântul de învățătură despre Evanghelia duminicală și a subliniat importanța și actualitatea îndemnului adresat de Hristos Domnul celui eliberat de sub puterea duhurilor necurate: „Mergi la casa ta și spune cât bine ți-a făcut Dumnezeu”. Părintele vicar a vorbit numeroșilor credincioși prezenți la Sfânta Liturghie și despre profesorul, dirijorul, compozitorul și folcloristul Nicolae Ursu, fiu al satului, autor a numeroase compoziții bisericești și laice, din rândul cărora fac parte cântări din rânduiala Sfintei Liturghii și peste 300 de colinde.

Nicolae Ursu a dirijat, câțiva ani corala „Doina Banatului”, a parohiei Timișoara Iosefin, apoi Corul Catedralei Mitropolitane din Timișoara ( 1946-1960). Preacucernicia sa a menționat că Nicolae Ursu a învățat cântarea de strană în biserica satului natal, de la bunicul și de la tatăl său, oameni credincioși și cu frica lui Dumnezeu. Vrednică de reținut este dragostea acestui renumit muzician bănățean față de Biserică, de cântarea corală, de folclorul autentic și de tradițiile poporului ortodox bănățean, dar și curajul său pilduitor de a dirija cea mai importantă corală bisericească a Timișoarei, chiar în cei mai periculoși ani ai dictaturii comuniste.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, oaspeții de la Timișoara, însoțiți de preotul paroh și de credincioșii parohiei, au participat la emoționanta slujba de pomenire pentru muzicologul Nicolae Ursu, pentru soția sa Magdalena, și pentru părinții acestuia ,care își dorm somnul de veci în cimitirul satului. De altfel, în urmă cu doi ani, corală parohială a Iosefinului, însoțită de preotul Ionel Popescu, a participat la parastasul oficiat pentru profesorul Nicolae Ursu și „pentru tot neamul lui cel adormit” , la locul său de veci aflat în cimitirul central din Cluj-Napoca.

În duminica a 23-a după Rusalii, credincioșii parohiei Șanovița au trăit , așadar, clipe de aleasă bucurie duhovnicească și de adâncă emoție, sporite de frumusețea cântării corale, iar preoții și coriștii timișoreni, pomenindu-l pe muzicianul creștin Nicolae Ursu, au împlinit o datorie creștinească și de suflet, în același timp.

Credincios mărturisitor, om de înaltă ținută morală și intelectuală, muzician cunoscut în țară și peste hotare, Nicolae Ursu și familia sa au rămas în memoria consătenilor și prin cele două icoane în frescă din Sfântul Altar, Sfântul Atanasie cel Mare și Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, donate de muzicolog și de soția sa, dar și de către fiul lor, Timotei Ursu, cunoscut scriitor și cercetător, stabilit în Statele Unite ale Americii.