Cuvânt pastoral la începutul postului Nașterii Domnului

            Cu ajutorul bunului Dumnezeu am ajuns și în acest an, deosebit de greu pentru întreaga societate, la postul premergător slăvitului praznic al Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Acest post de șase săptămâni, numit și „al Crăciunului”, este atestat în scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii noastre dreptslăvitoare încă din secolul IV. De la Fericitul Augustin și Sfântul Leon cel Mare ne-au rămas câteva predici dedicate acestui post și pregătirii duhovnicești pentru praznicul Nașterii Domnului, predici în care este numit „postul din luna a zecea”. Părinții Bisericii ne învață că acest post, mai puțin aspru, este un post al bucuriei și ne amintește de patriarhii și drepții Vechiului Testament care au petrecut timp îndelungat în post și rugăciune, în așteptarea și nădejdea venirii lui Mesia – Izbăvitorul.

Pentru noi acest post este o perioadă specială de pregătire sufletească și trupească ca să-L primim, cu vrednicie, pe Fiul lui Dumnezeu născut în peștera din Betleem din Sfânta Fecioară Maria. Această naștere minunată este punctul în care veșnicia se intersectează cu istoria, momentul în care Dumnezeu cel milostiv îmbrățișează firea omenească, o curăță, o sfințește și o desăvârșește. Prin venirea lui Hristos în lume, omul are posibilitatea dobândirii unei vieți noi.

Nașterea Domnului este un eveniment care a binecuvântat istoria neamului omenesc. Venirea și închinarea magilor, ca mesageri ai întregii omeniri, în fața Pruncului din ieslea Betleemului, este o chemare la unitate, comuniune și împreună-lucrare –  un mesaj atât de necesar într-o societate dezbinată.

Vă îndemn, așadar, iubiții mei fii duhovnicești, să străbatem împreună această cale a postului Nașterii Domnului cu pace și bucurie. Să ne curățim sufletele prin post, rugăciune și prin Tainele Spovedaniei și Împărtășaniei.

Să nu uităm, mai ales în aceste zile de încercare, fapta cea bună și să ne îngrijim, cu dragoste frățească de cei aflați în suferințe, de cei singuri, bolnavi și neajutorați, și mai ales de frații și surorile noastre din spitale.

Vă îndemn, de asemenea, să ne rugăm pentru cadrele medicale care, cu multă dragoste și jertfelnicie, îngrijesc pe cei aflați pe patul de suferință.

În acest fel urmăm cuvântul lui Dumnezeu care, prin cuvintele proorocului Isaia, „evanghelistul” Vechiului Testament, ne spune că postul bineplăcut lui Dumnezeu presupune, pe lângă rugăciune și nevoință personală, lepădarea de egoism și aplecarea spre confrații care se confruntă cu multe lipsuri materiale: „Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.” (Isaia 58, 7).

Urmând acestor îndemnuri creștinești, avem nădejdea că Pruncul Hristos se va sălășlui și în Betleemul inimii noastre, în casa sufletului nostru pe care am pregătit-o prin rugăciune, post, iertare și milostenie.

Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului

† IOAN

PS: În această perioadă a postului Nașterii Domnului, în toate bisericile și mănăstirile din eparhia Timișoarei se vor organiza colecte pentru strângerea de fonduri care se vor îndrepta spre frații noștri aflați în suferință.

Comments are closed.