Istoric

Episcopia Timişoarei s-a înfiinţat prin Decretul regal din 7 noiembrie 1939. Până la alegerea ierarhului titular eparhia a fost gestionată de episcopii Andrei Magieru al Aradului (1939 – 1940) şi Nicolae Popoviciu al Oradiei (1940 – 1941). În 1941 este înscăunat episcopul Vasile Lăzărescuca prim episcop al Timişoarei. În aprilie 1947 episcopia se ridică la rangul de arhiepiscopie, iar în iulie acelaşi an se înfiinţează Mitropolia Banatului a cărei prim mitropolit, dr. Vasile Lazarescu este instalat la 26 octombrie 1947. Acesta păstoreşte până la retragerea dictată de raţiuni politice survenită în anul 1961.

Din 1962 până în prezent păstoreşte mitropolitul dr. Nicolae Corneanu, având de-a lungul vremii ca episcopi vicari pe: Prea Sfinţitul Episcop Timotei al Aradului (1976 – 1984), Prea Fericitul Părinte Daniel Ciobotea Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (aprilie – iunie 1990) şi Prea Sfinţitul Episcop Lucian Mic al Caransebeşului (2000-2006). Actualmente funcţia de episcop-vicar este deţinută de către Prea Sfinţitul Episcop-vicar Paisie Lugojanul.

Parte componentă a Mitropoliei, Arhiepiscopia Timişoarei îi cuprinde pe toţi credincioşii ortodocşi români din judeţul Timiş. La ultimul recensământ din ianuarie 2002, aceştia reprezentau aproximativ 78% din populaţia judeţului.

Arhiepiscopia Timişoarei este condusă în prezent de către Înalt Prea Sfinţitul dr. Nicolae Corneanu, care poartă şi titlul de Mitropolit al Banatului.

În cele ce ţin de administrarea spirituală şi canonică a eparhiei Î.P.S Sa este ajutat de către P.S. Episcop-vicar Paisie Lugojanul, ales de către Sfântul Sinod în 9 februarie 2006. Pentru problemele de ordin administrativ, ierarhul este ajutat de un vicar administrativ, consilierii administrativi, de corpul de inspecţie şi control şi de personalul de la Centrul Eparhial.

În ce priveşte organizarea eparhiei în teritoriu, în cuprinsul eparhiei la ora actuală funcţionează şase protopopiate: Timişoara I, Timişoara II, Lugoj, Făget, Deta şi Sânnicolau Mare. La rândul lor aceste protopopiate se compun din 273 parohii şi 71 filii la care slujesc 355 preoţi şi 17 diaconi, la parohii şi catedrală, la care se adaugă 7 la spitale, 3 la casele de copii, 1 pentru credincioşii cu deficienţe de auz şi vorbire, 1 la jandarmi şi 1 la azilul de bătrâni. Alţi 18 profesori de Religie ocupă posturi de preoţi sau diaconi la diferite parohii prin cumul de funcţii.

Mitropolitul dr. Vasile Lazarescu al Banatului

(1947-1961)

Mitropolitul dr. Vasile Lazarescu s-a născut la 1 ianuarie 1894 în localitatea Corneşti (fostă Jadani), jud. Timiş. După absolvirea şcolii medii, a urmat cursurile Liceului de Stat din Timişoara, apoi pe cele ale Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, obţinând apoi doctoratul în Teologie (1919). În paralel a urmat studii de Pedagogie şi Filosofie la Universităţile din Budapesta, Viena şi Cernăuţi (absolvite în anul 1920).

A fost numit pe rând, prin concurs, profesor de Dogmatică, Apologetică şi Morală la Institutul teologic din Sibiu (1920 – 1924), apoi profesor de Dogmatică şi Apologetică la Academia teologică din Oradea (1924-1933), unde totodată a fost şi duhovnic (1926-1933). Pentru o vreme a fost redactor al foii eparhiale „Legea Românească” din Oradea (1925-1931).

A urcat pe rând treptele slujirii în Biserică, fiind mai întâi hirotonit preot necăsătorit, apoi fiind numit protopop (1926). S-a călugărit în anul 1928 la mănăstirea Hodoş-Bodrog, apoi a primit rangul de protosinghel (1928) şi pe cel de arhimandrit (1929). La 21 octombrie 1933 este ales episcop al Caransebeşului, fiind hirotonit în catedrala de acolo la 31 decembrie 1933 şi înscăunat la 15 aprilie 1934.

Înfiinţându-se în anul 1939 Episcopia Timişoarei, la 12 iunie 1940 este ales episcop al Timişoarei, fiind înscăunat la 25 martie 1941, în actuala biserică a parohiei Timişoara Iosefin. Prin ridicarea eparhiei în rang, în anul 1947 devine arhiepiscop al Timişoarei, apoi mitropolit al Banatului fiind instalat la 26 octombrie 1947 în catedrala mitropolitană.  În timpul arhipăstoririi sale a stăruit pentru redeschiderea unor mănăstiri din Banat (Săraca, Partoş, Sf. Ilie de la Izvor, Lipova, Cebza), a îndrumat lucrările de zidire a catedralei din Timişoara (sfinţită la 6 octombrie 1946), activitatea Academiilor teologice din Caransebeş şi Oradea, refugiate la Timişoara după 1941, a buletinelor eparhiale: ,,Foaia Diecezană“ – Caransebeş , „Biserica Bănăţeană“ – Timişoara şi a revistelor „Duh şi Adevăr”, „Mitropolia Banatului”, „Calendarul Eparhial” ş.a.

A publicat volumele: Pârga darului. Cuvântări (Caransebeş, 1936), Praznic luminat. Gânduri de sărbători (Caransebeş, 1940), În ce ne deosebim… ? (Timişoara, 1958) şi numeroase alte studii, articole, traduceri, recenzii, cuvântări, pastorale, în periodicele amintite sau în ,,Anuarele Academiei teologice Andreiane” şi în „Revista Teologică“ – Sibiu.

La cererea autorităţilor comuniste, a fost pus în retragere de către Sfântul Sinod la 18 decembrie 1961 şi închinoviat la mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti, ca monah.

A trecut la cele veşnice la data de 21 februarie 1969 la mănăstirea Cernica, fiind înhumat în acelaşi an în cripta familială de la Corneşti. În aprilie 1993 conducerea Mitropoliei Banatului a organizat ceremoniile de deshumare a osemintelor şi de transportare a lor în catedrala mitropolitană din Timişoara, unde în prezenţa ierarhilor Mitropoliei şi a numeroşi clerici şi credincioşi, acestea au fost reînhumate în necropola mitropoliţilor de sub altar.