Fugit ireparabile tempus – spune un vechi dicton latin despre timpul care zboară, care fuge, irecuperabil şi irepetabil. A spune că timpul nu se mai întoarce niciodată este, poate, o banalitate, dar numai din punct de vedere fizic, ca sens al trecerii, al curgerii. În realitate, fiecare om şi instituţie, fiecare personalitate şi colectivitate umană au propria memorie temporală, care, de fapt, înseamnă o parcurgere a timpului în ambele sensuri ale cursului său fizic, cronologic. Memoria este cea care ne ajută să dăm timpul înapoi, să-l parcurgem în sens invers, de la prezent spre trecut. Iar, atunci când ajungem în anumite momente semnificative ale curgerii timpului, întoarcerea în timp este necesară. Este necesară pentru a vedea ce lumini (şi umbre, acolo unde este cazul) a lăsat asupra noastră, asupra prezentului şi viitorului nostru cel pe care îl sărbătorim.
În această lună martie a anului 2012, sărbătorim semicentenarul întronizării şi jumătate de secol de arhipăstorire a Înalt Prea Sfinţitului dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, membru de onoare al Academiei Române, ierarhul nostru. Multă, deosebit de multă lumină dumnezeiască a revărsat înaltul nostru ierarh asupra noastră, în tot acest timp.
Am mai scris şi cu alte prilejuri, dar reamintesc şi acum, faptul că la 4 martie 1962, student fiind, m-am aflat în catedrala mitropolitană din Timişoara la slujba de întronizare ca mitropolit al Banatului a episcopului dr. Nicolae Corneanu, de către patriarhul Justinian Marina. În momentul în care l-am văzut prima dată pe Înaltul Nicolae, cu figura-i distinsă, luminoasă, caldă, calmă, blândă, cu o frumuseţe spirituală greu de imaginat, am trăit revelaţia pogorârii din ceruri. Iar atunci când, peste ani, am văzut picturile Capelei Sixtine de la Vatican, gândul m-a dus la mitropolitul dr. Nicolae Corneanu şi lumina ce o revarsă în permanenţă asupra noastră. Am avut în imagine chipul lui Dumnezeu, pictat de Michelangelo în geneză, un chip uman frumos, de o imensă bunătate, asemeni chipului luminos al Înaltpreasfinţitului Nicolae. Şi dacă nu ar fi trecut 500 de ani din momentul pictării Capelei Sixtine, eram tentat să cred că Michelangelo l-a avut în minte, în momentul realizării operei sale, pe mitropolitul Nicolae.
Am descris şi în alte momente importante din viaţa Înaltpreasfinţitului nostru, inspirându-mă din alte scrieri sau din memoria proprie, fapte şi date despre distinsa, prodigioasa şi precucernica personalitate a mitropolitului dr. Nicolae Corneanu, pe care nu le mai evoc şi de această dată. Acum doresc să reamintesc însă unul dintre acestea, care mi-a rămas, poate, cel mai puternic întipărit în minte şi în inimă.
Am avut ocazia să aflu, în mod direct, părerile despre mitropolitul Banatului, dr. Nicolae Corneanu, de la cea mai înaltă personalitate a lumii ortodoxe, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, patriarhul ecumenic al Constantinopolului, cu ocazia unei vizite efectuate la Istanbul. În momentul când ne-am prezentat Sanctităţii Sale patriarhul ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, soţia mea şi cu mine, spunând că suntem din Timişoara, iar eu reprezint judeţul Timiş în Senatul României, a început să ne vorbească în cuvinte calde, admirative despre confratele Nicolae, mitropolitul Banatului. Pentru noi, care reprezentam Timişoara la întâlnirea cu Sanctitatea Sa patriarhul Constantinopolului, faptul că a zăbovit în discuţie despre excepţionala lucrare a Înaltpreasfinţitului Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, a fost un moment de mândrie şi admiraţie, totodată, faţă de arhipăstorul şi confratele nostru de la Academia Română.
A doua evocare pe care doresc să o fac, se referă la prodigioasa activitate academică a Înaltpreasfinţitului dr. Nicolae Corneanu în cadrul filialei Timişoara a Academiei Române. Prezenţa Domniei Sale în Academia Română, ţinuta ştiinţifică remarcabilă, puntea trainică între ştiinţă şi religie, au fost resimţite în permanenţă la toate manifestările ştiinţifice prilejuite de Zilele Academice Timişene sau cu alte ocazii, Î.P.S. dr. Nicolae Corneanu expunând lucrări remarcabile. Iată numai câteva din titlurile expunerilor Înaltpreasfinţiei Sale, membru de onoare al Academiei Române, la festivităţile de deschidere ale Zilelor Academice Timişene:
„Cultură şi religie în Banat de-a lungul veacurilor“, 1991;
„Ştiinţa şi religia“, 1993;
„Aspecte filosofice ale cercetării raportului spirit-corp“, 1995;
„Credinţa şi ştiinţele“, 1997;
„Bisericile şi diviziunea lumii contemporane“, 1999;
„Contribuţia unor reprezentanţi ai Bisericii din Banat la întemeierea şi dezvoltarea Academiei Române“, 2001;
„Savantul Nicolae Paulescu şi religia“, 2003;
„Perspectivă religioasă privitoare la reproducerea umană asistată“, 2005;
„Cărturarul bănăţean Iosif Popovici“, 2007.
Acum, cu prilejul împlinirii a jumătate de veac de când se află în fruntea Bisericii Ortodoxe a Banatului, comunitatea academică românească, membrii filialei Timişoara a Academiei Române îi dorim Înaltpreasfinţitului dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, membru de onoare al Academiei Române, viaţă îndelungată, cu multe împliniri în arhipăstorirea Mitropoliei Banatului, în viaţa academică şi a cetăţii.
La mulţi şi luminoşi ani!
Academician PĂUN ION OTIMAN
