Paraclisul Sfântului Ierarh
Iosif cel nou de la Partoş
Mitropolitul Banatului
Alcătuirea lui Porfirie Monahul
Simonopetritul;
tălmăcit din greceşte cu acrivia podobiei de Cornel Diaconul
Preotul face începutul obişnuit:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru; strana: Amin.
Credinciosul: Pentru rugăciunile…
Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie!
Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne miluiește (de 12 ori). Slavă… Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
După care, Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori)
Stihurile acestea:
Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.
Toate neamurile m-au înconjurat, şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
De la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunat întru ochii noştri.
Troparul Paraclisului. Glasul al 4-lea (Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce)
Norul minunilor cântându-ţi-l, sfinte, şi feluritele virtuţi, Ierarhe, ţie strigăm, preabunule: Sileşte şi-acum din toată primejdia izbăvindu-i, Părinte, cu caldă solirea ta, fericitule Iosif, pe cei ce cheamă numele tău sfânt şi îţi sărută cinstită icoana ta.
Slavă. Acelaşi
Şi acum. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a striga puterile tale, noi nevrednicii şi mult păcătoşii. Că de n-ai fi stat tu înaintea Domnului rugându-te, cine ne-ar fi mântuit din atâtea primejdii. Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte.
Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria măntuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
C a n o n u l
Cântarea 1. Glasul al 8-lea.
Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul a strigat: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stihul: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.
Căzând în mulţimea nevoilor şi în neputinţe după suflet şi după trup, scăpare aflându-te, Părinte, dumnezeiescule Iosif, ajută-mă.
Netrebnic mă aflu şi ticălos şi-am căzut, Părinte, în adâncul păcatului; noule slăvite Ierarhe, cald ajutor fă-te mie, preabunule.
Slavă…
Povara cea grea a greşalelor o port, Ierarhe făcătorule-de-minuni; Stăpânului roagă-te, Părinte, de feluritele chinuri scăpându-mă.
Şi acum…
Maică a Cuvântului, dă-mi acum, ca o milostivă, luminare, robului tău, a relelor sarcină, Fecioară, s-o uşurez fericindu-te pururea.
Cântarea a 3-a.
Irmosul: Doamne, Cela ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica Ta, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, Unule, lubitorule de oameni.
Stând la tronul Treimii, preafericite, trimite-mi, dar, o rază, Părinte slăvite, minţii şi inimii, de rătăcire să scap, dumnezeiescule Iosif, de cea a păcatului, pentru solirea ta.
De primejdia toată şi de necazuri fereşte-ne pe cei ce venim, Ierarhe, la ajutorul tău şi părinteşte veghind tinerimea păzeşte-o, să calce vrăjmaşului toate smintelile.
Slavă…
Al smereniei dascăl dintru cercare făcându-te, la calea cea cuviincioasă, sfinte, îndreaptă-mă, cea a smereniei şi curăţiei, Părinte Iosife, lauda aghioriţilor.
Şi acum…
Apucând înainte, toată năvala şi patima şi toată momeala, Stăpână, pururi alungă-mi-o şi ocroteşte-mă cu ocrotirea de maică şi teafăr arată-mă Celui Născut al tău.
Și aceste două tropare:
Alungă-ne, Părinte Iosif, necazul şi toată boala, pe toţi, cu solirea ta fierbinte, preabunule, scăpându-i de osânda cumplită.
Îndură-te, de-Dumnezeu-Născătoare prealăudată, şi chinul meu cel trupesc degrab conteneşte-mi-l, şi vindecă-mi sufleteasca durere.
Preotul zice ectenia întreită, la care pomenește pe cei pentru care se face paraclisul.
Sedealna. Glas 2.
Adăpi din belşug credinţa Ortodocşilor cu râurile minunilor şi cuvintelor, Iosif preabunule, în nevoi mântuindu-i pe robii tăi şi de cumplite chinuri şi de boli scăpându-i pe cei ce te laudă.
Cântarea a 4-a
Irmosul: Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, înțeles-am lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Lăudându-ţi minunile, fericite Iosif preaminunatule, vindecare dă-mi cu darul tău sufletului, rogu-te, şi trupului.
Pe cei care te laudă pururea cu aripile solirilor, Cuviosule, acoperă-i şi le împlineşte toată cererea.
Slavă…
Darul mare al moaştelor tale, minunatule Iosif, bucură pe cei care vin cu dragoste şi cinstesc icoana ta, slăvitule.
Şi acum…
Întrupare, Stăpâna mea, dat-ai Dumnezeului Celui fără trup şi Cuvântului fără-de-ani arătat sub ani, ca să mă mântuie.
Cântarea a 5-a
Irmosul: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt. Pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Soare răsărit dintru muntele Athonului către apus păşeşte cu dragoste să lumineze Timişoarei cu minunile.
Dragoste vădind spre vrăjmaşi, arhiereule, întru blândeţe multă, slăvitule, le-arăţi credinţa, vindecând şi toată patima.
Slavă…
Turma lui Hristos s-o aduci în stâna raiului, la bătrâneţi cinstite, preabunule, luat-ai harul arhieriei şi toiagul ei.
Şi acum…
Mila ta o cer, Născătoarea Împăratului, Împărăteasa Oştilor netrupeşti, fecioară-maică şi egumena Athonului.
Cântarea a 6-a
Irmosul: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea de iad s-a apropiat, ci ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!
Şuvoaiele mijlocirilor tale – ca a Timişului apă – trimite-i inimii mele lipsite de lacrimi şi veştejite sub arşiţa patimii, că iată, sfinte, îndrăznesc, părinteasca ta milă cerându-o.
De razele bunătăţilor tale şi vrăjmaşii luminându-se, sfinte, vin şi îţi cer mijlocirea, Părinte, pentru cea care năştea chinuindu-se; şi cererea le împlineşti, ierarh câştigându-i Bisericii.
Slavă…
Închinu-mă raclei moaştelor tale, vindecare, Ierarhe, cerându-ţi, că ai luat de la Domnul, Părinte, din tinereţe lucrarea minunilor şi vindeci, sfinte Iosif, şi alungi toată boala şi patima.
Şi acum…
A chinului dogorire mă arde; ci stropeşte-mă cu roua ta grabnic, maică-fecioară, săgeţile-aprinse ale vicleanului iute stingându-le; că pururea pe fiii tăi răcoreşti ca o rouă, Stăpâna mea.
Și aceste două tropare
Alungă-ne, Părinte Iosif, necazul şi toată boala, pe toţi, cu solirea ta fierbinte, preabunule, scăpându-i de osânda cumplită.
Născut-ai netâlcuit pe Cuvântul, Fecioară-maică, pe Carele prin cuvânt în pântece L-ai luat, lucrând mântuire la toată lumea.
Preotul zice ectenia întreită.
Condacul. Glas 2.
La păstorul cel dumnezeiesc al Bisericii, la lucrătorul cel nedezminţit al minunilor, cu osârdie s-alergăm cântându-i într-un glas, să trimită celor ce îi cer blagoslovenia de sus, de la Domnul puterilor, strigându-i fără zăbavă: soleşte-ne, sfinte Iosif, ca să scăpăm, cu darul tău, din prinsorile necazului.
Şi numaidecât Prochimenul. Glas 4.
Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi Cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura.
A treia oară cu stihul:
Minunat e Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.
Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie…şi Evanghelia după Luca (VI, 17-19; IX, 1-2; X, 16-21).
În vremea aceea a stat Iisus la loc şes, El şi mulţime de ucenici ai Săi, şi mulţime multă de popor din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi Sidonului – care veniseră ca să-L asculte pe Dânsul şi să se vindece de bolile lor – şi cei chinuiţi de duhuri necurate; şi se tămăduiau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea din El şi îi vindeca pe toţi. Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere şi stăpânie asupra a toţi demonii şi de a vindeca bolile. Şi i-a trimis pe ei să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe bolnavi. Şi le zicea lor: cel ce ascultă de voi – de Mine ascultă; iar cel ce vă nesocoteşte pe voi – pe Mine Mă nesocoteşte; iar cel ce Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi s-au întors cei şaptezeci cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii se supun nouă în numele Tău. Deci le-a zis: l-am văzut pe satana căzut din cer ca un fulger; iată, vă dau vouă puterea de-a călca peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma; dar nu vă bucuraţi de aceasta, cum că duhurile se supun vouă; ci bucuraţi-vă mai vârtos că numele voastre s-au scris în ceruri. În ceasul acesta S-a bucurat Iisus cu duhul şi a zis: Mărturisescu-Mă Ţie, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor; da, Părinte, că aşa a fost bunăvoirea Ta înaintea Ta.
Slavă…
Pentru mijlocirile Ierarhului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Şi acum…
Pentru mijlocirile Născătoarei-de-Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Stihul: Miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.
Şi Podobie Glas 6 (Toată nădejdea).
Lauda Athonului, a Timişoarei podoabă, o, Dumnezeiescule, tăria şi pavăza Ortodocşilor, căutând pururea, fericite Iosif, către fiii tăi, preabunule, grabnic alungă-le toată bântuiala vrăjmaşului şi celor ce se chinuie iute le ajută cu darul tău, că strigă, Părinte, şi cheamă şi rostesc numele tău şi se încred, Ierarhule, în sfântă solirea ta.
Preotul zice rugăciunea Litiei: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău… Strana: Doamne miluieşte (de 12 ori). Ecfonis: Cu mila şi cu îndurările…
Cântarea a 7-a.
Irmosul: Tinerii cei ce au mers din ludeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri!
Rămăşiţele tale pământeşti ierarhul a le afla căutând, cu buna ta mireasmă, cea mai presus de ceruri, le descoperi, slăvitule, norodul tău bucurând întru a lor aflare.
Şi podoabă şi pildă şi dreptar ierarhilor şi egumenilor le eşti, Părinte Iosif, cu dragoste de tată îngrijindu-i pe fiii tăi şi sprijinindu-i pe toţi cu toiagul minunii.
Slavă…
Şi cetatea Raguzei şi Ohrida, Părinte, şi-Adrianopole se bucură-ntru tine, pe care, Ierarhe, le nutreai cu cuvântul tău şi care azi îţi cinstesc slăvită pomenirea.
Şi acum…
Toată vârsta, Fecioară, şi feciorii şi pruncii şi bătrâneţele avându-l mângâiere pe fericitul Iosif, cel din sfântă grădina ta, pe tine te fericesc, a Athosului Doamnă.
Cântarea a 8-a
Irmosul: Pe Împăratul Ceresc, pe Care îl laudă oștile îngerești, popoare lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.
Pe cinstitorii tăi răsplăteşti, Ierarhe, din cereştile cămări, sfinte Iosif, că arhiereşte soleşti la tronul slavei.
Scara cerească, cea a virtuţilor, dă-le celor tineri să o suie, Părinte, să nu cerce, sfinte, amarul celor rele.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
De băutura înrobitoare de suflet izbăveşte-i pe cei tineri, Părinte, şi îi slobozeşte din patimile toate.
Şi acum…
Pe Împăratul Cel peste toate născându-L, toate, Maică, îţi stau în putere; te cântăm, dar, pururi, îndrăznind întru tine.
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, popoare lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a.
Întâi Irmosul, fără stih.
Fecioară Preacurată, cei mântuiţi prin tine de-Dumnezeu-Născătoare te mărturisim, cu netrupeştile Cete pe tine mărindu-te.
Apoi troparele:
De boala cea cumplită vindecă-i, Părinte, pe cei ce vin la fierbinte solirea ta, că ai luat, fericite, darul minunilor.
În mlaştina cumplită m-afund, Ierarhe, cea a păcatelor mele, şi nu pot umbla pe calea mântuitoare, cea a poruncilor.
Slavă…
Nicicum nu poate, sfinte, mintea pământească să îţi cuprindă noianul minunilor ce le-ai făcut în viaţă şi după moartea ta.
Şi acum…
A Fiului tău, Maică, dragoste, aprinde-o în ticăloasa mea inimă, rogu-te, arzând păcatul dintr-însa, şi mântuieşte-mă.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii, şi mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii, care fără de stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi Megalinariile Sfântului. Glasul al 8-lea. (Pe cea mai cinstită).
Βucură-te, chivotul harului, Cuvioase Iosif, făcătorule-de-minuni; bucură-te, solul cetăţii Timişoarei către Mântuitorul, sfinte, şi pavăza.
Grabnică izbăvire dă-mi, ca un bun, din boala cumplită, să te laud cu dragoste, slăvitule Iosif, podoaba cea aleasă şi lauda şi slava arhiereilor.
Cererea cea bună plineşte-o celor ce aleargă la al tău acoperământ şi îi luminează cu darul tău, Părinte, nădejdea Timişoarei şi a Banatului.
Izvor nesecat de tămăduiri şi vas al iubirii de vrăjmaşi lumii te-ai vădit, urmând, Sfinte Iosif, Stăpânului-a-toate cu fapta, cu blândeţea şi cu smerenia.
La vârsta cinstitelor bătrâneţi la arhierie te-ai chemat de la Dumnezeu şi te-ai vădit lumii dumnezeiesc luceafăr, preacuvioase Iosif, rodul Athonului.
Celor în tot chipul împresuraţi, fericite Iosif, care-aleargă la racla ta cererile toate plineşte-le, Părinte, şi binecuvântarea dă-le, preabunule.
Din tine, Născătoare de Dumnezeu, Dumnezeu-Cuvântul întrupându-Se negrăit, covârşeşti, Fecioară, oştirea cea cerească; ţie, dar, îţi aducem cântare de laudă.
Cu toate oştirile îngereşti, cu Botezătorul, cu Apostolii cei slăviţi şi cu tot soborul Sfinţilor, Stăpână, Fiului tău te roagă, toţi să ne mântuim.
Apoi Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru…
Troparul Sfântului. Glas 1.
La vârsta bătrâneţii chemându-te Domnul, toiagul păstoresc ai luat, sfinte Iosif, cu facerea minunilor turma ta bucurându-o şi purtându-o la apa vie, slăvite Ierarhule; căreia pururi soleşte-i la Domnul puterilor.
Tropar. Glasul al 2-lea.
Cârja vlădicească apucând, următorul milei nespuse a lui Hristos Dumnezeu, păzeşte, dar, turma ta, Arhiereule, şi goneşte-i duhurile vicleanului şarpe şi mân-o la apele Duhului Celui preasfânt, sfinte, cea pe care ţi-a dat-o, o, dumnezeiescule Iosif, Păstorul cel mare al oilor.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o înalţ, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperământul tău.
Și acest tropar pe glasul întâi:
Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi, Doamne şi ale Născătoarei-de-Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi, ca un singur Îndurat.
După care preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…, şi ecfonisul: Că milostiv…, apoi face Otpustul mic, şi încheie zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi zicem acest tropar, glasul al 8-lea:
Din tinereţe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile, cu ostenelile şi cu postul. Pentru aceasta văzând Dumnezeu nevoințele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a rânduit şi după moarte, în cetele sfinților te-a sălășluit. Sfinte Părinte Iosife, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de păcate celor ce cu credinţă şi dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.
