Știre video Trinitas
.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului şi cu purtarea de grijă a Preasfinţiei Sale Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Centrul eparhial, în colaborare cu parohiile timişorene şi preoţii din eparhia noastră, a organizat tradiţionala „Procesiune a Floriilor” sâmbătă 12 aprilie 2014, începând cu orele 17,00.
Procesiunea Floriilor reunește parohiile urbane, într-o acțiune cu caracter creștinesc care s-a desfășurat după următorul program.
Au existat trei grupuri mari de pelerini, cu flori de finic și de salcie în mâini, care prin prezența lor au adus prinos de cinstire și de rugăciune Domnului nostru Iisus Hristos, rememorând un eveniment din istoria mântuirii, când Mântuitorul Hristos a intrat în Iersusalim pe mânzul asinei.
Astfel, primul grup de pelerini a plecat de la Biserica Ortodoxă Timișoara-Iosefin, a străbătut B-dul 16 Decembrie 1989 și apoi credincioșii timișoreni au ajuns la Catedrala Mitropolitană.
Cel de-al doilea grup a pornit de la Biserica Ortodoxă Română Timișoara-Elisabetin (Piaţa Crucii) apoi grupul s-a deplasat pe străzile Protopop Gheorghe Dragomir și B-dul Mihai Viteazu, la final credincioșii au poposit în Catedrala Mitropolitană.
Cel de-al treilea grup s-a reunit la Muzeul Banatului, de unde a străbătut străzile 20 Decembrie 1989 și B-dul C.D.Loga, iar la final pelerinii s-au rugat în Catedrala Mitropolitană.
Cele trei grupuri de pelerini s-au unit pe platoul din fața catedralei mitropolitane, unde au fost așteptați de Preasfințitul Paisie Lugojanul, de preoții și diaconii de la catedrala mitropolitană pentru a înconjura împreună sfântul lăcaș. Apoi, toți credinciosii au intrat în catedrală, unde ierarhul, înconjurat de un numeros sobor a oficiat slujba Vecerniei unită cu Litia.
Pe parcursul acestui tradițional pelerinaj credincioșii au primit din partea Centrului eparhial din Timișoara icoane reprezentând scena cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim.
Pelerinajul de Florii marchează strânsa legătură duhovnicească dintre Sâmbăta Învierii lui Lazăr și Sâmbăta Mare, când Domnul Hristos s-a odihnit în mormânt și reprezintă adeverirea biruinței lui Hristos asupra morții lui Lazăr și totodată, prevestirea biruinței lui Hristos asupra păcatului, morții și a iadului, prin Învierea Sa din morți.
Praznicul acesta pune în valoare legătura ce există între Taina Crucii și a Învierii Domnului, între intrarea Domnului în Ierusalimul pământesc, ca să pătimească „pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire“, și intrarea Domnului în Ierusalimul ceresc, ca să ne dăruiască o noua viață, viața vesnică, când vom vedea pe Domnul față către față, așa cum este El.
