Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, evenimentele desfășurate sub egida Acta liturgica, historia et divinum verbum. Părinți și scriitori bisericești români dedicate părintelui profesor Dumitru Stăniloae au continuat duminică, 12 noiembrie a.c., cu săvârșirea Sfintei Liturghii și susținerea conferinței cu titlul: „Forma Bisericii”- perspectiva mistică a părintelui Stăniloae asupra eclesiologiei de către Pr. Conf. Univ. Dr. Nicolae Moșoiu, cadru didactic al Facultății de Teologie din Sibiu.
Cu acest prilej, părintele conferențiar a făcut cunoscut faptul că Biserica este o realitate tainică, de aceea nu putem avea o de-finiţie a sa, nu poate fi încadrată între nişte limite. Biserica fiind trupul lui Hristos, genul proxim, dacă ar fi să ne exprimăm astfel, este chiar taina lui Hristos („tes euseveias mysterion”, 1Tim.3,16), iar diferenţa specifică include, pe de o parte, prezenţa nemijlocită a genului proxim, căci Hristos Domnul este viu şi lucrător în Biserică, iar pe de altă parte, creştinii trăiesc viaţa în Hristos sau mai exact Hristos Domnul trăieşte în ei: „Hristos este Cel Ce trăieşte în mine” (Gal.2,20);„Hristos este în voi” (Rm. 8,10; 2Cor.13,5); „Hristos Cel dintru voi” (Col.1, 27); „Hristos, totul întru toţi” (Col.3,11); „Hristos să Se sălăşluiască prin credinţă în inimile voastre”(Efes.3,17).
Părintele Stăniloae afirmă că „Taina Bisericii în sens propriu (…) nu a putut lua fiinţă decât prin Taina lui Hristos. Ea nu e decât extensiunea Tainei lui Hristos, toată e plină de taina lui Hristos. (…) Taina Bisericii nu e despărţită de Taina lui Hristos şi nici Taina lui Hristos de Taina Bisericii (…) Aceste două Taine pot fi distinse teoretic, dar nu despărţite în realitate”.
Pogorârea Sfântului Duh, spune Părintele Stăniloae „dă existenţă reală Bisericii, punând începutul sălăşluirii trupului îndumnezeit al lui Hristos în celelalte fiinţe umane şi cu aceasta, începutul Bisericii; este actul de trecere de la lucrarea mântuitoare a lui Hristos în umanitatea Sa personală, la extinderea acestei lucrări în celelalte fiinţe umane. Prin întrupare, viaţa de ascultare, răstignire, înviere şi înălţare, Hristos pune temelia Bisericii în trupul Său. Prin acestea Biserica ia fiinţă virtual. Dar Fiul lui Dumnezeu nu S-a făcut om pentru Sine, ci pentru ca din trupul Său să extindă mântuirea ca viaţă dumnezeiască în noi. Această viaţă dumnezeiască, extinsă din trupul Său în credincioşi, e Biserica (s.n.).Această viaţă iradiază din trupul Său ridicat la deplina stare de pnevmatizare prin înălţarea şi aşezarea lui de-a dreapta Tatălui, în suprema intimitate a infinităţii vieţii şi iubirii lui Dumnezeu îndreptată spre oameni. (…) Fără Biserică, opera de mântuire a lui Hristos nu s-ar putea realiza”.
„Hristos îi mântuieşte pe oameni întrucât se extinde în ei, întrucât îi încorporează în Sine şi întrucât îi asimilează treptat cu omenitatea Sa înviată. Biserica este această extindere a lui Hristos în oameni, acest laborator în care se realizează treptat asimilarea oamenilor cu Hristos cel înviat”.
Manifestările duminicale au fost prefațate sâmbătă, 11 noiembrie a.c., prin săvârșirea Rânduielii Parastasului pentru sufletul marelui teolog român. Actul liturgic a fost oficiat de către Pr. Lect. Dr. Adrian Covan și Ierom. Lect. Dr. Rafael Povîrnaru alături de o parte dintre membrii corului teologilor timișoreni.
Concluzia întregului eveniment desfășurat la Paraclisul Mitropolitan din Timișoara a condus spre convingerea că evocarea marilor personalități ale teologiei românești devine o necesitate din ce în ce mai mare, în condițiile în care actualitatea revendică o conștientizare profundă a identității intelectuale și spirituale a acestui neam, fapt ce determină organizatorii la abordarea unor evenimente similare în viitor.
