Sâmbătă, 9 noiembrie, cu prilejul sărbătorii Sfântului Nectarie de la Eghina, Preasfinţitul Paisie Lugojanul, a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala mitropolitană din Timişoara în mijlocul unui numeros sobor de preoţi şi diaconi. Credincioşii prezenţi la slujbă, au avut bucuria de a se închina la o părticică din Moaştele Sfântului Nectarie, Vindecătorul de boli din Eghina. Răspunsurile liturgice au fost date de corul studenţilor teologi de la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie din Timişoara, condus de pr. Laurian Popa.
Din viaţa sfântului Nectarie
Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul s-a născut la 1 octombrie 1846 la Silivria, pe malul mării Marmara, în nordul Greciei. Venirea sa pe lume a coincis cu sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului şi a fost o bucurie pentru părinţii săi, oameni săraci, cu mulţi copii, dar foarte credincioşi, care l-au botezat Anastasie (gr. ‘Înviere’). Cât timp stă în casa părintească, copilul primeşte o aleasă educaţie creştină. La vârsta de 14 ani pleacă la Constantinopol, mânat de dorinţa de a-şi continua studiile şi de a-şi ajuta familia. Pentru că nu are bani să-şi plătească călătoria cu vaporul, căpitanul refuză să-l primească pe vas. În acest moment săvârşeşte prima minune. Inexplicabil pentru membrii echipajului, vaporul nu poate pleca din port până când Anastasie nu este lăsat să urce la bord. În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Chios, unde lucrează ca pedagog şi dascăl pentru clasele mici la Şcoala Metocului. La vârsta de 27 de ani, pe 7 noiembrie 1876, intră în obştea Mănăstirii Nea Moni, prilej cu care este călugărit cu numele de Lazăr, de către mitropolitul Gheorghe de Chios. Un an mai târziu, este hirotonit de acelaşi mitropolit diacon, cu numele Nectarie. În anul 1885, termină Facultatea de Teologie din Atena, după ce absolvise liceul cu rezultate deosebite. În acelaşi an, Sfântul Nectarie pleacă în Egipt, unde slujeşte timp de trei ani la Biserica ‘Sfântul Nicolae’ din Cairo. Câţiva ani mai târziu, în 1889, patriarhul Sofronie l-a hirotonit mitropolit onorific de Pentapolis. Nectarie a fost nevoit să se întoarcă la Atena, după ce câţiva detractori invidioşi au reuşit să obţină destituirea sa. Aici a rămas câţiva ani predicator (1891-1894), după care acceptă postul de director al Şcolii Teologice Rizarios, după ce a câştigat încrederea oamenilor ca preot predicator, în cadrul Mitropoliei de Evia. În decembrie 1908, la 62 de ani, Sfântul Nectarie pleacă de la conducerea şcolii teologice şi se retrage în Mănăstirea ‘Sfânta Treime’ din Eghina, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. A trecut la cele veşnice la 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat un an şi jumătate chinurile cancerului. A fost înmormântat în mănăstirea sa, ‘Sfânta Treime’, de către ieromonahul iconar Sava care, mai târziu, a pictat prima icoană a sfântului. După moartea sa, s-a descoperit printr-o minune că din trupul său izvorau picături de mir, iar Patriarhia Ecumenică din Constantinopol l-a proclamat sfânt al Bisericii în 1961, cu pomenirea pe 9 noiembrie.
