Eveniment comemorativ dedicat persoanelor deportate în Câmpia Bărăganului

La Timișoara au avut loc Sâmbătă, 15 iunie, o serie de evenimente dedicate unui moment important al memoriei românești: 68 de ani de la punerea în aplicare a unei ideologii absurde de exterminare programată, realizată de regimul totalitar comunist instaurat în România după cel de-al Doilea Război Mondial, și anume deportarea în Bărăgan a zeci de mii de persoane din zona de Vest a țării.

În noaptea de 18 spre 19 iunie 1951 (de sărbătoarea Rusaliilor), pe fondul unor relaţii conflictuale apărute între liderul comunist de la Moscova, Iosif Vissarionovici Stalin şi liderul comunist de la Belgrad, Iosif Broz Tito, peste 40300 de persoane, din peste 200 de localități din țară, aflate pe o rază de aprox. 25 km de-a lungul graniței cu Iugoslavia (din Județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți), au fost dislocate din locurile natale și deportate în regiunea aridă a Câmpiei Bărăganului.

În acest sens, la Monumentul dedicat foștilor deportați în Bărăgan, din Parcul Justiției din Timişoara, s-a săvârșit un ceremonial religios, în cadrul căruia au fost înălțate rugăciuni pentru toți cei care au avut de suferit de pe urma deportării sau a „închisorii în aer liber”. Slujba de pomenire a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoți de la Catedrala mitropolitană și din cadrul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timișoara.

După slujbă, au fost rostite mai multe alocuțiuni despre oroarea ruperii legăturii sfinte cu pământul natal și înstrăinarea forțată în labirintul arid al Bărăganului în noaptea Rusaliilor din 1951, dar și despre evenimentele dramatice petrecute în cei cinci ani de domiciliu forțat printre mărăcinii acelui ținut străin.

În cuvântul adresat, Părintele Mitropolit Ioan a spus: „200 de copii nu au mai ajuns să scrie, în clasa I, la școală, cuvântul <<mama>>, ci au rămas să crească peste trupurile lor spicele din Bărăgan. Iată, tăvălugul comunist nu a făcut deosebire de etnie, ci a căutat să smulgă, din acest spațiu, cele mai frumoase flori, cei mai strașnici stejari ai culturii și civilizației din această parte de țară. Bărăganul a fost lagărul cinstei, a omeniei și a hărniciei. Doamne, mângâie cu razele soarelui Câmpia Bărăganului, unde dorm cei care nu mai sunt printre noi!”.

La manifestările prilejuite de acest moment dramatic din istoria României au luat parte oameni de cultură, deportați, urmași ai celor care au avut de suferit de pe urma acestei epurări sociale, reprezentanți ai altor filiale a Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan, precum și tineri îmbrăcați în costume naționale.

Organizatorul evenimentului a fost Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan, asociație ce are menirea de a apăra drepturile persoanelor deportate în Câmpia Bărăganului, precum şi ale urmaşilor acestora. Totodată, asociaţia se preocupă de cunoaşterea adevăratei istorii recente a României și de păstrarea memoriei deportărilor în Bărăgan. În acest sens, asociația a întreprins să construiască, în incinta Muzeului Satului Bănăţean din Timişoara, o replică fidelă a unei case de pământ bătut, acoperită cu paie, aşa cum au fost obligaţi deportaţii să-şi construiască în plin câmp. Casa este compusă din două încăperi – cameră de locuit şi bucătărie – mobilate cu puţine lucruri, la fel cu acelea pe care oamenii dislocaţi peste noapte au reuşit să le ia cu ei.

Comments are closed.