Astăzi, 21 februarie se împlinesc 43 de ani de la trecerea în veşnicie a primului mitropolit al restauratei Mitropolii a Banatului, vrednicul de pomenire dr. Vasile Lazarescu. Mitropolitul Vasile Lazarescu a marcat viaţa bisericească din zona Banatului, prin activitatea sa de episcop la Caransebeş şi Timişoara, mai apoi prin aceea de arhiepiscop şi mitropolit la Timişoara, vreme de 14 ani (1947-1961).
Mitropolitul Vasile Lazarescu s-a născut la 1 ianuarie 1894 în localitatea Corneşti (fostă Jadani), judeţul Timiş, din părinţii Nicolae şi Ecaterina, primind la botez numele de Vasile. De mic paşii i-au fost îndrumaţi spre şcoala elementară de la Dumbrăviţa, apoi spre liceul de stat din Timişoara, luând bacalaureatul în anul 1912. În toamna aceluiaşi an se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde pe vremea aceea studiau mulţi tineri din Banat şi Ardeal. Întrerupe studiile o vreme, mergând la Arad, unde va fi numit cancelist al Consistoriului român, apoi în 1916 merge la Budapesta pentru a studia la Facultatea de Litere şi Filosofie, iar apoi studiază Filosofia şi Pedagogia la Universitatea din Viena.
Marea Unire din 1918 îl readuce acasă, îşi astfel continuă studiile întrerupte la Cernăuţi, se înscrie la doctorat în Teologie şi în paralel studiază la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cernăuţi, pe care o absolvă în anul 1920. În acelaşi an işi ia şi doctoratul în Teologie.
În septembrie 1920 ocupă prin concurs catedra de Dogmatică, Apologetică şi Morală la Academia teologică din Sibiu, unde va funcţiona patru ani. În toamna anului 1924 va merge la Academia teologică din Oradea, unde va ocupa aceeaşi catedră până în anul 1933. La 7 noiembrie 1926 episcopul Roman Ciorogariu al Oradiei îl hirotoneşte diacon celib, iar în ziua următoare preot. Ca preot se va ocupa şi de creşterea spirituală a studenţilor teologi în calitate de duhovnic. La Oradea îi va fi încredinţată şi funcţia de redactor al foii eparhiale Legea românească (1925 – 1931). Tot în anul 1926 primeşte distincţia de “iconom stavrofor“.
În postul Paştilor din anul 1928 se călugăreşte la mănăstirea Bodrog, păstrând numele de Vasile, stareţ fiind arhimandritul Policarp Moruşca, viitorul episcop al românilor de peste Ocean. La numai câteva luni va primi rangurile de singhel şi protosinghel, iar în anul următor rangul de arhimandrit.
Murind între timp episcopul Iosif Traian Badescu de la Caransebeş, Congresul Naţional Bisericesc întrunit la 21 octombrie 1933 la Bucureşti, l-a ales cu majoritate de voturi pe arhimandritul Vasile Lazarescu ca episcop al acestei străvechi eparhii, hirotonia întru arhiereu având loc în catedrala mitropolitană din Sibiu în ziua de 31 decembrie 1933, mitropolit fiind Nicolae Bălan al Ardealului (pe atunci Caransebeşul era eparhie sufragană a Mitropoliei Ardealului). Instalarea ca episcop la Caransebeş a avut loc în 15 aprilie 1934, actul instalării fiind citit de episcopul Grigorie Comşa al Aradului, ca delegat al mitropolitului de la Sibiu.
Reînfiinţându-se scaunul vlădicesc de la Timişoara la 7 noiembrie 1939, s-a pus problema persoanei care-l va ocupa, având în vedere că o eparhie nou înfiinţată necesita în primul rând multă muncă de organizare. La 12 iunie 1940, Congresul Naţional Bisericesc întrunit sub preşedinţia patriarhului Nicodim Munteanu a ales drept ierarh al Timişoarei pe episcopul Vasile Lazarescu al Caransebeşului, înscăunarea având loc la 25 martie 1941 în biserica parohiei Timişoara Iosefin. În această calitate, noul ierarh de la Timişoara se îngrijeşte de achiziţionarea unor clădiri pentru reşedinţă şi birourile administraţiei eparhiale, formării organismelor eparhiale de conducere: cancelarie, adunarea şi consiliul, consistoriul bisericesc etc. Se îngrijeşte totodată de continuarea lucrărilor la biserica parohiei Timişoara Cetate (actuala catedrală), a cărei construcţie începuse în anul 1936.
După finalizarea şi târnosirea noii catedrale (1946), s-a considerat că Timişoara merită să fie sediul unei mai importante instituţii bisericeşti, care să-i reprezinte pe toţi ortodocşii români din Banat. Aşa a apărut ideea înfiinţării Mitropoliei Banatului, materializată în anul 1947, după ce în prealabil episcopia Timişoarei a fost ridicată la rang de arhiepiscopie. Vasile Lazarescu devenea astfel arhiepiscop al Timişoarei şi mitropolit al Banatului, instalarea săvârşindu-se la 26 octombrie 1947 în catedrala mitropolitană.
Nu a mai trecut mult timp până ce regimul comunist s-a instalat la putere, iar episcopia Caransebeşului arhipăstorită de blândul episcop Veniamin Nistor, s-a desfiinţat odată cu alte eparhii istorice în anul 1949.
În timpul arhipăstoririi sale mitropolitul Vasile Lazarescu a efectuat numeroase vizite canonice, târnosind şi binecuvântând biserici, hirotonind slujitori ai altarelor. A stăruit pentru redeschiderea unor mănăstiri (Săraca, Partoş, Sf. Ilie de la Izvor, Lipova, Cebza), a organizat ceremoniile bisericeşti din octombrie 1946 cu ocazia târnosirii catedralei şi din octombrie 1956 cu ocazia canonizării Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, a îndrumat lucrările de zidire a numeroase biserici, a vizitat pe românii din Voivodina, a îndrumat activitatea Academiei teologice din Timişoara refugiată de la Oradea după anul 1941, s-a îngrijit de apariţia publicaţiilor Biserica Bănăţeană, Duh şi Adevăr, Altarul Banatului devenită Mitropolia Banatului, Calendarul eparhial anual ş.a.
A publicat mai multe studii şi volume, printre care : “Cultul inimii lui lisus la romano-catolici“ (apărut în Anuarul IV al Seminarului Andreian din Sibiu, 1923, apoi în volum la Sibiu în 1933), Pârga darului. Cuvântări (Caransebeş, 1936),
Praznic luminat. Gânduri de sărbători (Caransebeş, 1940), În ce ne deosebim? (Timişoara, 1958, semnat: Bisericanul ortodox), alte studii, articole, traduceri, recenzii, cuvântări, pastorale, în periodicele amintite sau în Anuarele Academiei Andreiane şi în Revista Teologică – Sibiu.
La cererea autorităţilor comuniste a fost pus în retragere la 18 decembrie 1961, cu domiciliu obligatoriu la mănăstirea Cernica. A trecut la cele veşnice în 21 februarie 1969, fiind înhumat în cimitirul din localitatea natală Corneşti. Aici a rămas trupul său neînsufleţit, până în aprilie 1993, când conducerea Mitropoliei Banatului a decis reînhumarea sa, în necropola de sub altarul catedralei mitropolitane, unde aşteaptă învierea cea de obşte.
Cunoscând personalitatea şi faptele vrednicului de pomenire mitropolit Vasile Lazarescu al Banatului, avem datoria să nu-l uităm şi să ne rugăm Bunului Dumnezeu să îi facă parte de odihnă veşnică, împreună cu toţi drepţii Săi.
