În Duminica a treia din Sfântul și Marele Post al Paștilor, numită și a Sfintei Cruci, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a participat la Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare în biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” a Parohiei Lugoj III, din Protopopiatul Lugoj. Aici, Înaltpreasfinția Sa a fost întâmpinat de un sobor de preoți în frunte cu părintele paroh Caius Capotescu și de un număr impresionant de credincioși lugojeni.
După Sfânta Liturghie, Chiriarhul Banatului a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre semnificațiile duhovnicești ale Sfintei Cruci, despre lepădarea de sine sau despre îndepărtarea tentațiilor autarhice și monadice ale sinelui, precum și despre importanța taumaturgică și soteriologică a urmării lui Hristos.
„În lumea antică, când poporul lui Israel era sub ocupație romană, toți aceia care se răzvrăteau împotriva Imperiului Roman erau răstigniți pe cruce. Dacă cei răstigniți, în acele vremuri, erau socotiți blestemați, acum, cel care își ia crucea sa, nu mai este un om blestemat, ci binecuvântat de Dumnezeu. A purta crucea nu înseamnă altceva decât a răstigni, pe Golgota inimii, toate patimile și păcatele personale. Fiecare dintre noi avem câte o Golgotă în inimă, pe care trebuie să răstignim păcatele noastre”, a precizat Părintele Mitropolit Ioan.
Tâlcuind pericopa evanghelică, Înaltpreasfinția Sa a arătat că, lepădarea de sine nu înseamnă o depersonalizare a omului sau o anulare a conștiinței și voinței sale, ci pironirea și alungarea păcatului. De asemenea, a scos în relief importanța libertății în asumarea crucii și în urmarea lui Hristos, pentru că nici Hristos și nici Biserica nu obligă pe nimeni să vină să își ia crucea. În altă ordine de idei, Părintele Mitropolit a subliniat faptul că, sintagma „oricine voiește să vină după Mine” înseamnă, de fapt, „oricine voiește să intre în Împărăția bucuriei lui Dumnezeu”.
În continuare Înaltpreasfinția Sa, împreună cu soborul de preoți, a sfințit o troiță aflată în proximitatea bisericii Parohiei Logoj III.
În Duminica a treia din Post, sute de credincioși au venit la Catedrala mitropolitană din Timișoara, pentru a participa la Sfânta Liturghie, oficiată de Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. Ierarhul a slujit împreună cu părintele Zaharia Zaharou de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Marea Britanie, care a și ținut un cuvânt de învățătură. După slujbă, Preasfinția Sa a oferit părintelui Zaharia o icoană cu Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului.
***
Prăznuirea Sfintei Cruci din a treia duminică a Postului Sfintelor Paști completează celelalte două sărbători ale Crucii și anume: sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci din 14 septembrie, care comemorează descoperirea Cinstitei Cruci de către Sfânta Elena și sărbătoarea Crucii din 1 august, care amintește de victoria împăratului Heraclie asupra perșilor și întoarcerea Crucii la Ierusalim în 630. Nu întâmplător, într-un manuscris din sec. al XIII-lea, praznicul Crucii din duminica a treia Post se intitula „Praznicul celei de a treia închinări a Crucii”.
Cinstirea Sfintei Cruci în Duminica a treia din Postul Mare are ca geneză, după unii istorici, un moment, rămas în amintire, când arhiepiscopul Ierusalimului a dăruit confratelui său Alpheios, episcop din Apameia, un fragment din Sfânta Cruce, pentru construcția unei biserici. Alți istorici sunt de părere că însăși împărăteasa Elena ar fi oferit un fragment din Sfânta Cruce episcopului Apameiei.
Această sărbătoare pare să fi fost deja bine stabilită la Constantinopol, între anii 715-730, fiindcă, în acea perioadă, patriarhul Gherman i-a consacrat o omilie. Multă vreme această sărbătoare ar fi rămas proprie Constantinopolului. În Typikon-ul constantinopolitan din secolele IX-X, praznicul Crucii apărea exact în ziua înjumătățirii Postului Mare, adică miercurea, când se anunța numai venerarea Crucii pentru săptămâna următoare. Cu timpul, venerarea Crucii s-a extins de la o zi la întreaga săptămână a III-a din Post, pentru a permite populației capitalei Imperiului bizantin să vină să se închine înaintea Sfântului Lemn. Venerat o săptămâna întreagă, praznicul propriu-zis nu se mai distingea deloc, astfel că, pentru a-l solemniza mai mult, a fost necesară deplasarea sa într-o zi de duminică. Acest transfer al praznicului înjumătățirii postului în Duminica a III-a se constată și în Typikon-ul de la Messina, încetul cu încetul impunându-se în întreaga Biserică Ortodoxă.
Imagine și text: Răzvan Fibișan
