La Monumentul Rezistenţei Anticomuniste din Banat, amplasat în vecinătatea Muzeului Satului Bănățean din Timişoara, a avut loc marți, 16 iulie 2025, o ceremonie religioasă de comemorare a luptătorilor bănățeni care au plătit cu viața împotrivirea față de regimul comunist-ateu.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, slujba Parastasului a fost oficiată de părintele protopop Caius Andrașoni, împreună cu un sobor de preoți și diaconi de la Catedrala mitropolitană, din parohiile Timișoara, Pădurea Verde și Dumbrăvița Banat II.
Manifestarea comemorativă a reunit reprezentanți ai autorităților locale, ai mai unor asociații civice din județele Timiș și Caraș-Severin, foști deținuți politic, rude ale celor executați și numeroși timișoreni, veniți să aducă un omagiu celor care s-au jertfit pentru libertate, apărarea valorilor creștine și demnitatea poporului român.
În cuvântul său, părintele protopop Caius Andrașoni a evocat curajul și credința celor care s-au opus comunismului cu prețul vieții, numind monumentul comemorativ un „altar de rugăciune” și un simbol al rezistenței care trebuie cunoscut și de generațiile tinere. De asemenea, părintele protopop a transmis binecuvântarea și mesajul de recunoștință adresat de Părintele Mitropolit Ioan urmașilor celor împușcați în acest loc și celor deportați în Bărăgan. Totodată, a fost reamintită dorința Arhiepiscopiei Timișoarei de a construi în incinta Muzeului Satului o biserică și un muzeu dedicate rezistenței anticomuniste.
La rândul lor, membrii Asociației Foștilor Deținuți Politic – filiala Timiș, și ai Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan, au rostit alocuțiuni în care au evocat suferințele generațiilor care au refuzat să se supună dictaturii comuniste.
Comemorarea și rugăciunile de pomenire săvârșite anul la monumentul de la Pădurea Verde au o profundă semnificație istorică, mai ales că la 16 iulie 1949, la Timișoara, cinci dintre cei mai cunoscuți partizani anticomuniști – Spiru Blănaru, Petru Domășneanu, Romulus Marițescu, Petru Pușchiță și Ion Tănase – au fost executați în baza sentinței Tribunalului Militar Timișoara. Deși decesele au fost consemnate oficial abia în 1957, și atunci în mod fals, ca urmare a unor „afecțiuni medicale”, execuțiile au fost în realitate parte a unei campanii desfășurate de autoritățile comuniste în vederea anihilării brutale a oricărei forme de opoziție față de acest regim ateu și criminal.
Monumentul de la Pădurea Verde, închinat tuturor celor care au căzut în lupta cu regimul comunist, este compus din 43 de plăci de granit negru, pe care sunt inscripționate numele celor executați, torturați, deportați sau uciși în încercarea de a fugi peste graniță. Străjuit de o cruce, acest loc simbolizează „mormântul celor fără de morminte” și rămâne un spațiu sacru al memoriei colective bănățene. Comemorarea de la Timișoara nu este doar un act de pietate, ci și un apel la memorie și conștiință civică, într-o epocă în care adevărul despre trecut rămâne o condiție esențială a libertății.
