Mănăstirea Săraca și-a sărbătorit hramul la praznicul Schimbării la Față a Domnului. Cu acest prilej, numeroși credincioși și-au îndreptat pașii spre mănăstire, venind din localitățile învecinate, din Timișoara și din alte zone ale Banatului, pentru a participa la Sfânta Liturghie și a se împărtăși de bucuria rugăciunii și a comuniunii euharistice.
Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, împreună cu părintele arhimandrit Climent Vîntu, starețul mănăstirii, și cu un sobor format din consilieri eparhiali, protopopi, preoți și diaconi din întreaga eparhie.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele protosinghel Serafim, duhovnicul Mănăstirii Cebza, care, tâlcuind pericopa evanghelică a Schimbării la Față, a subliniat că relația omului cu Hristos se întemeiază pe două principii esențiale: credința și ascultarea. Amintind cuvintele Sfântului Proroc Samuel către regele Saul – „Iată, ascultarea este mai bună decât jertfa” (1 Regi 15, 22) -, părintele Serafim a arătat că adevărata întâlnire a omului cu Dumnezeu se realizează prin ascultarea și împlinirea poruncilor Sale.
„Ascultarea este un semn al credinței omului și al iubirii sale față de Dumnezeu. Este o mare bucurie să poți să faci voia Celui iubit”, a spus părintele Serafim, făcând referire la porunca: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată puterea ta” (Deuteronom 6, 5).
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul a transmis celor prezenți binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului. De asemenea, potrivit rânduielii Bisericii pentru praznicul Schimbării la Față a Domnului, ierarhul a binecuvântat roada nouă a viței de vie, adusă de credincioși, ca semn de mulțumire către Dumnezeu pentru darurile Sale și pentru rodirea pământului.
Și în acest an, hramul de vară al Mănăstirii Săraca a fost un prilej de bucurie duhovnicească și de comuniune, în lumina praznicului Schimbării la Față a Domnului.
Străveche vatră monahală a Banatului, mănăstirea își are începuturile în veacurile medievale, mărturiile istorice păstrând memoria unei îndelungate tradiții monahale ortodoxe pe aceste meleaguri. În anul 1778, în vremea împăratului Iosif al II-lea, după închiderea sa și îndepărtarea monahilor, așezământul monahal a trecut printr-o perioadă de restriște, fiind cunoscut în timp sub numele de „Săraca”. De-a lungul veacurilor, aici au funcționat școli în care monahii au pregătit tineri pentru slujirea Bisericii, contribuind la păstrarea dreptei credințe și la formarea culturală a românilor din Banat. Astăzi, această vatră monahală își continuă chemarea de loc al rugăciunii și al întâlnirii sufletului cu Dumnezeu.
