Proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina a avut loc duminică la Mănăstirea Tismana din județul Gorj. Mitropolitul Irineu al Olteniei a evidențiat modelul de sfințenie al cuvioasei.
Sfânta Liturghie a fost oficiată la altarul exterior al așezământului monahal de Mitropolitul Irineu al Olteniei, împreună cu Mitropolitul Ioan al Banatului, Arhiepiscopul Varsanufie al Râmnicului, Episcopii Lucian al Caransebeșului, Nicodim al Severinului și Strehaiei, Sebastian al Slatinei și Romanaților, Benedict al Sălajului, și cu Episcopul vicar Teofil Trotușanul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Cuvânt de învățătură
În cuvântul rostit după citirea pericopei evanghelice, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a vorbit despre fericiri și despre porunca iubirii: „Cuvintele Evangheliei pe care le-ați auzit rostite mai înainte și consemnate pentru noi, de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, s-au rostit pe un munte. Și spune Sfântul Evanghelist că Hristos Domnul S-a urcat pe munte, unde a rămas toată noaptea și S-a rugat lui Dumnezeu. Hristos, Cel fără păcat, fără umbră de păcat, toată noaptea S-a rugat lui Dumnezeu. La revărsatul zorilor, i-a chemat pe ucenici la El și dintre toți ucenicii Săi a ales doisprezece, pe care i-a numit apostoli. După aceea, spune Evanghelistul că a coborât în mulțime și că erau oameni veniți din Ierusalim, din părțile Iudeii, din Tir și din Sidon, două cetăți la Marea Mediterană care și astăzi dăinuiesc și se află în Liban. Și a lăsat învățătura Sa Dumnezeiască, i-a mângâiat și a spus: «Fericiți cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu!» (Luca 6, 20). Avem pe Dumnezeu Care Își împarte averea, împărăția, cu cei săraci, cu mine și cu tine. Auziți Ce Tată iubitor este Dumnezeu!
Ați auzit apoi rostind și alte fericiri, pe care ar trebui și noi fiecare să le împlinim, pentru a deveni fericiți în Împărăția Cerească. Totuși, la un moment dat, Hristos spune un lucru făcut nemaiuzit până atunci pe pământ, pe lumea pământească. În Vechiul Testament era o poruncă mai dinainte: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău» (Deuteronom 6, 5) și adăugat-a Hristos: «Iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine celor ce vă urăsc pe voi!» (Luca 6, 27). Ți-a făcut cineva un rău, te vrăjmășește, îți este vrăjmaș, nu-l urî, fă-i un bine! Fă-i un bine și-l vei câștiga și ca prieten în viața aceasta, și pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Iubiți credincioși, verbul «a iubi» din Evanghelia citită este la imperativ! Este poruncă, avem poruncă de la Hristos să iubim pe cei ce ne urăsc pe noi. De aceea, să ne învrednicească și să ne întărească Bunul Dumnezeu, în viața aceasta, să iubim pe semenii noștri și pe cei care ne fac bine, și pe cei care ne fac mai puțin bine, pentru că Hristos a venit în lume să întemeieze o societate bazată pe iubire, o societate în care să domnească, să dăinuiască iubirea”.
În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a vorbit despre viaţa Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana: „Astăzi proclamăm pe Sfânta Cuvioasa Maică Antonina, care a trăit în această sfântă mănăstire, a ostenit, a înfrumusețat viața cu fapte bune și apoi a fost preamărită de Dumnezeu în ceruri, în ceata aleșilor și a sfinților Săi. Sfânta Antonina împlinește această rânduială sfântă în mănăstire a cuvioșilor de la început, de la Sfântul Nicodim, de la Sfântul Stareț Gherasim, Cuvios și Mucenic, și iată și o sfântă din rândul maicilor din această sfântă mănăstire.
Dacă cei dinaintea acestei sfinte erau cunoscuți ca sfinți monahi, cinstitori, asceți, isihaști, iată și o sfântă din rândul maicilor, ceea ce înseamnă că lucrarea Duhului Sfânt în această sfântă mănăstire continuă prin rugăciunile sfinților și cei care au trăit și ostenesc aici, care împlinesc viața bună pe care sfinții au lăsat-o și au dat-o nouă ca să o păstrăm cu multă sfințenie. Virtuțile sfintei sunt nenumărate, foarte puțin cunoscute, pentru că sfânta de multe ori și-a ascuns aceste fapte ale ei.
Sfânta Antonina este un model de sfințenie, un model de liniște sufletească, de rugăciune neîncetată. Și dacă vorbim despre treptele urcușului duhovnicesc spre Împărăția lui Dumnezeu, ne aducem aminte că pocăința este curățire și desăvârșire. Putem spune că pocăința pe care a practicat-o Sfânta Antonina este aceea a Sfinților Părinți, care ne spuneau că pocăința este uitarea celor dinainte și părerea de rău pentru faptele trecute, iar curăția este avântul plin de dragoste față de toată creația, iar desăvârșirea este avântul rugăciunii. Toate aceste trepte sunt arătate de Sfinții Părinți și consemnate de Sfântul Isaac Sirul, în cuvintele sale ascetice. Deci aceste trepte le-a împlinit Sfânta Antonina cu multă stăruință. Părăsind viața lumească, viața de familie, tinerețea și venind aici în mănăstire, și mai mult decât atât, să fie soră în această obște și apoi să devină călugăriță. N-a uitat niciodată că slujitorii lui Iisus Hristos au fost chemați ca să vină și să slujească Lui. I-a promis Domnul crucea: «Cel ce voiește să vină după Mine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie» (Luca 9, 23).
Și într-adevăr, crucea aceasta a tuturor a purtat-o sfânta și și-a înfrânat trupul și sufletul de la toate gândurile și faptele rele, pentru că ea a considerat că a merge pe urma Mântuitorului Iisus Hristos înseamnă renunțare la tot ce este pământesc. Puteți să știți că toate aceste virtuți sunt luate în mare parte din viața călugărească. Că aici, în mănăstire, în obște, în comunitate, călugării se judecă pe ei înșiși, fiecare se judecă în parte și în același timp se prezintă în fața bunătății lui Dumnezeu. De aceea, mortificarea trupului este absolut esențială. Iar în ceea ce privește iubirea față de întreaga creație este o iubire deosebită a Mântuitorului Iisus Hristos, Care iubește tot ceea ce este în lumea aceasta și pentru toate El Se jertfește.
Și Maica Antonina a fost atât de iubitoare de natura ocrotitoare, de flori, de păduri, de animale, animale din gospodăria mănăstirii, animalele sălbatice, cum ați auzit în Tomosul de canonizare. De la păsările cerului și până la cele mai mici vietăți erau cu inima și sufletul sfintei ocrotite, păzite și adăpate. Sfânta a vindecat și a tămăduit animalele și cele care erau în preajma ei în mănăstire, pentru că rugăciunea este oprirea din gândurile omenești și umplerea minții de numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Sfânta a învățat să citească Psaltirea, iar la slujbele din biserică le asculta cu foarte mare atenție. Ea, având pe Dumnezeu în sufletul ei, era totdeauna curajoasă și cu tărie și cu putere. Sfânta Antonina n-a avut frică de fiarele sălbatice și nici frică de oameni. Pentru că frica de fiarele sălbatice era alungată de dragostea ei, iar frica de oameni era alungată de smerenia ei.
Într-adevăr, sfânta a fost un om al rugăciunii, un om care s-a rugat neîncetat pentru sine, pentru mănăstire și pentru tot poporul credincios. Este un mare dar pe care Dumnezeu îl dă Bisericii Sale, prin canonizarea Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana. Această sfântă ne arată că și în vremurile noastre, prin smerenie, prin răbdare, prin rugăciune și prin dragoste față de Dumnezeu și față de întreaga Sa creație, omul se poate sfinți și poate ajunge la desăvârșire.
Să o rugăm pe Sfânta Cuvioasa Antonina să mijlocească la Milostivul Dumnezeu pentru noi toți, pentru mănăstirea aceasta, pentru neamul nostru românesc, să ne dăruiască credință neclintită, smerenie, răbdare și dragoste curată. Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin!”.
La finalul Sfintei Liturghii a fost prezentat actul sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Antonina de la Tismana, împreună cu icoana, troparul și cinstitele sale moaște.
Tomos sinodal
Actul oficial a fost citit Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei.
„Încă din copilărie, Cuvioasa Antonina a căutat calea credinței și a rugăciunii, mama fiindu-i primul povățuitor, pildă vie de rugăciune și frumoasă viețuire”, se arată în tomos.
„În mănăstire, cuvioasa a sporit în rugăciune, priveghere și post, având o smerenie adâncă. Nevoințele cuvioasei au fost dintotdeauna însoțite de iubire față de maicile și surorile din obște. Pentru smerenia și iubirea sa, a primit de la Dumnezeu darul rugăciunii neîncetate, al facerii de minuni și al înainte-vederii”.
Actul sinodal a evidențiat smerenia Sfinte Cuvioase Antonina de la Tismana: „Aceste daruri ale cuvioasei au rămas pentru cei mai mulți necunoscute, întrucât sfânta căuta să își ascundă lucrarea duhovnicească și să pară înaintea tuturor o maică simplă și neînsemnată, demnă de judecat pentru stângăciile ei. Ea a trăit în desăvârșită sărăcie, având în chilie un pat cu o saltea umplută cu paie și pănuși de porumb”.
Un model de sfințenie
În cuvântul rostit la proclamarea canonizării Sfintei Antonina de la Tismana, Mitropolitul Irineu a evidențiat modelul de sfințenie, rugăciune și pace sufletească al sfintei.
„Maicile o cunoșteau după faptele ei, după evlavia ei și după ostenelile ei, însă era mult mai mult: era un model de sfințenie, un model de liniște sufletească, de rugăciune neîncetată”.
„Crucea aceasta a nevoințelor a păzit-o Sfânta și și-a înfrânat trupul și sufletul de la toate gândurile și la faptele rele, pentru că ea a considerat că a merge pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos înseamnă renunțare la tot ce este pământesc”, a adăugat IPS Irineu.
De asemenea, Mitropolitul Olteniei a mulțumit celor care s-au implicat în organizarea proclamării locale a sfintei.
Sfânta Antonina de la Tismana
S-a născut în data de 7 martie 1923, în comuna Runcu, județul Vâlcea, într-o familie cu părinți credincioși. A primit la botez numele de Ilinca.
Încă din copilărie a fost atrasă de credință, mama sa, Maria fiindu-i exemplu. S-a deprins cu obiceiul de a se ruga din Ceaslov și Psaltire.
A intrat în obștea Mănăstirii Tismana, în data de 10 iunie 1950, în ziua prăznuirii Sfinților Alexandru și Antonina, primind numele acesteia din urmă.
Își îndeplinea cu smerenie ascultările, se ruga neîncetat și povățuia cu înțelepciune pe surorile încredințate ei. A trecut la Domnul în 23 decembrie 2011, la vârsta de 88 de ani.
Sfânta Antonina de la Tismana a fost canonizată alături de alte 15 femei cu viață sfântă în anul 2025, fiind prăznuită în data de 23 decembrie.
surse: basilica.ro și mitropoliaolteniei.ro
