La Tipografia Partoş, sub semnătura teologului Laurenţiu-Victor Chilibaru, a apărut (a fost tipărită) cartea intitulată „Aspecte dogmatice ale preacinstirii Maicii Domnului în Ortodoxie, reflectate în teologia ortodoxă română din a doua jumătate a veacului al XX-lea”, publicată la Editura Astra Museum din Sibiu.
Această lucrare reprezintă versiunea revizuită a tezei de doctorat, pe care teologul Laurenţiu-Victor Chilibaru a susţinut-o, în data de 4 septembrie 2018, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, în cadrul Şcolii doctorale a Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad. Lucrarea, realizată sub coordonarea Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Tulcan, are la bază marea cinste de care se bucură Maica Domnului în Biserica Ortodoxă Română, precum şi faptul că ţara noastră poartă numele de „Grădina Maicii Domnului”.
Această lucrare urmăreşte realizarea unei analize dogmatice din perspectivă ortodoxă a principalelor afirmaţii şi opinii cu privire la Maica Domnului, evidenţiate în opera unor importanţi teologi ortodocşi români din a doua jumătate a veacului al XX-lea, precum: Dumitru Stăniloae, Petru Rezuş, Ilie Moldovan, Constantin Galeriu, Chesarie Gheorghescu, Pintea Dumitru, Isidor Todoran, Nicolae Chiţescu şi Ion Bria. Întrucât în acea perioadă a existat un număr foarte mare de autori şi de lucrări, în cercetarea de faţă au fost selectate doar acele studii care conţin, într-o formă organizată, majoritatea temelor mariologice, precum şi idei şi concepţii dogmatice inedite care au produs o înţelegere mai aprofundată a învăţăturii despre Maica Domnului. Cartea este structurată pe cinci părţi.
În prima parte, sunt prezentate cele mai reprezentative menţiuni şi consideraţii despre Fecioara Maria, întâlnite în Sfânta Scriptură şi în literatura patristică.
În a doua parte, s-a urmărit expunerea în detaliu a principalelor concepţii despre Maica Domnului, lansate în teologia românească din a doua jumătate a secolului al XX-lea. În a treia parte, s-a dezbătut tema referitoare la relaţia dintre Fecioara Maria şi viaţa Bisericii, evidenţiindu-se rolul Maicii Domnului de „Maică duhovnicească a creştinilor” şi de „Mijlocitoare a tuturor harurilor”. În partea a patra, s-a realizat expunerea, într-o abordare apologetică-interconfesională, punctul de vedere ortodox faţă de aspectele deosebitoare referitoare la preacinstirea Maicii Domnului prezente în teologia romano-catolică şi în cea neoprotestantă.
În partea a cincea, s-au evidenţiat câteva dintre ecourile pe care învăţătura dogmatică a preacinstirii Maicii Domnului, reflectată în Ortodoxia românească din a doua jumătate a secolului al XX-lea, le-a manifestat în teologia ortodoxă contemporană din România, apelându-se la lucrările mariologice elaborate, după anul 2000, de Ştefan Buchiu şi Ioan I. Ică jr.
La finalul lucrării de faţă, s-au aşezat concluziile generale, în care autorul a realizat o sinteză a ideilor susţinute de teologii ortodocşi români din a doua jumătate a veacului al XX-lea cu privire la învăţătura Bisericii Ortodoxe despre preacinstirea Maicii Domnului. Contribuţia principală pe care o aduce autorul lucrării de faţă la aprofundarea învăţăturii dogmatice despre Maica Domnului din cadrul teologiei ortodoxe române din a doua jumătate a secolului al XX-lea o constituie evidenţierea afirmaţiilor făcute de câţiva dintre cei mai reprezentativi teologi români cu privire la Fecioara Maria, afirmaţii care sunt structurate tematic, sub forma unei sinteze a celor mai importante teme dogmatice referitoare la Maica Domnului.
