Perioada premergătoare Praznicului Învierii Domnului, presupune timp de pocăinţă şi moment de reculegere duhovnicească din partea fiecărui credincios, dornic să primească în sufletul său Lumina cea Sfântă a Învierii. Acest lucru se realizează prin mijloacele pe care Sfânta Biserică le pune la dispoziţia fiecăruia dintre noi: postul, rugăciunea şi săvârşirea faptelor bune.
Comunitatea de clerici şi credincioşi ai Parohiei Ortodoxe Române „Adormirea Maicii Domnului” din Lugoj, preocupată de lipsurile copiilor şi familiilor nevoiaşe oferă acestora, în zilele premergătoare Paștilor, pachete cu alimente necesare pentru traiul zilnic.
Astfel, în săptămâna a VI-a din Sfântul şi Marele Post, prin purtarea de grijă a părintelui Ioan Cerbu, în calitate de paroh şi implicarea directă a părintelui Cristian Cerbu, în calitate de coordonator al Centrului „Sf. Nicolae”, însoţit de voluntari, au fost distribuite în jur de 160 de pachete zecilor de familii cu neajunsuri, bătrânilor singuri şi copiilor aflaţi în programul Centrului de Zi „Sf. Nicolae” din Lugoj.
„Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna “(Matei 26,11). Aceste cuvinte au glăsuit în inima noastră în clipele când acei vârstnici singuri, neajutoraţi şi cu lacrimi vărsate pe obraji şi-au manifestat bucuria nu doar a faptului că primesc un dar, un ajutor sau un cadou, ci că mai există oameni care îi strigă pe nume şi că le trec pragul casei. Am înțeles, în acele clipe, că ar dori să nu se mai termine vizita noastră în casa lor şi că bucuria a pus stăpânire pe sufletele lor… La fel am simţit şi bucuria copiilor nevoiași pe care i-am vizitat. Nerăbdarea şi curiozitatea lor de a deschide cât mai repede pachetele oferite, ne-au adus o împlinire imensă în suflete. Bucuria lor a devenit şi bucuria noastră şi este minunat să te poţi împărtăşi din bucuria celui sărac. Pentru că bucuria lui devine hrană duhovnicească pentru tine…
Aşa au fost împlinite şi aceste zile binecuvântate de Dumnezeu, prin grija şi implicarea credincioșilor cu sufletele deschise faţă de semenii aflați în nevoi.
„Glas dă toacă la Logoj” – răsunetul inimii liturgice a Banatului
„Iată, Mirele vine în miezul nopții…” – așa au început să bată inimile și toacele Lugojului în după-amiaza zilei de marți, 15 aprilie 2025, când, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” și Protopopiatul Ortodox Român Lugoj au așezat în sufletul cetății o prăznuire aparte: Festivalul „Glas dă toacă la Logoj”, ajuns la cea de-a III-a ediție.
Din lemnul sfințit de vreme și rugăciune, cei 45 de elevi ai școlilor lugojene, călăuziți de profesorii lor de Religie și de Limba română, au trezit bătaia de pocăință și preamărire.
Toaca – acel altar de lemn care nu rostește cuvinte, dar le străbate – a fost darul acestui răstimp de har. Cinci toace, între care una cu o vârstă venerabilă de peste o sută de ani, au grăit în ritmul Paștilor de odinioară, purtând în ele glasul: „Să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii”.
Părintele protopop Ionuț Furdean și părintele paroh Ioan Cerbu au deschis sărbătoarea cu cuvinte de zidire și chemare: „Iată, întru întunericul Săptămânii Mari, răsună toaca precum o lumină a memoriei, a credinței și a continuității întru Hristos”.
Recitalurile de pricesne și versuri duhovnicești, rostite cu sfială și inimă, au împletit linia melodică a Triodului cu lacrima smerită a celor care simt, în această săptămână, cum Crucea devine pod spre biruința Vieții.
Momente memorabile au fost aduse de dl. Sorin Constantin Stragea și dl. Cotizo Negruțiu, fii ai Lugojului, care au împărtășit cu cei adunați poveștile toacei lugojene, acea voce de lemn care, odinioară, legăna rugăciunile între turnurile bisericilor. De altfel, domnul inginer Cotizo Negruțiu, fiu al cartierului istoric „Buchini”, un păstrător fidel al ritmului toacei lugojene, aducea în fiecare seară alinare sufletească cartierului, începând cu Postul Mare, prin glasul toacei din propria gospodărie.
Moderatorul întâlnirii, părintele Cristian Cerbu, a țesut momentele într-o veritabilă „catavasie culturală”, dând glas unei cronici liturgice în care copiii au devenit ucenici ai sunetului sacru.
În acest tablou sonor, s-au alăturat cu mărturii și amintiri dl. Sorin Constantin Stragea și ing. Cotizo Negruțiu – păstrător al ritmului lugojean al toacei, fiu al cartierului „Buchini”, care, în serile Postului Mare, făcea să răsune toaca în ograda sa, ca o binecuvântare ce mângâia cerul cu lemnul rugăciunii.
Festivalul nu a fost doar un act artistic sau o simplă manifestare educațională – ci un tropar viu al Lugojului de altădată, o încercare de a reînvia acel „glas de lemn” care, de peste două veacuri și jumătate, răsună între zidurile bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie de har și frumusețe duhovnicească, ridicată în anul mântuirii 1766, veritabilă „icoană de piatră” a Ortodoxiei bănățene.
„Glas dă toacă la Logoj” nu este doar un festival – este o chemare: „Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape…”. Iar toaca bate – ca să nu uităm.
