Aceste biserici au constituit şi constituie încă o componentă de bază a patrimoniului cultural al Banatului. Ele sunt monumente reprezentative pentru arhitectura lemnului din Zona de Vest a României. Pentru locuitorii localităţilor din această parte a Banatului, şi nu numai, aceste biserici au o valoare spirituală deosebită. Din punct de vedere spiritual credincioşii îşi găsesc împlinirea şi desăvârşirea în aceste lăcăşurilor de cult. Biserica a fost şi rămâne locul de manifestare a cultului divin public. Actele religioase desfăşurate aici au menirea de a pune în relaţie pe om cu Dumnezeu, de a-şi exprima respectul şi cinstea faţă de Dumnezeu. Biserica este locul de formare şi educare a vituţilor, dar şi spaţiul pentru împărtăşirea de harul divin în vederea desăvârşirii sale. Aici sunt cinstiţi sfinţii, eroii, înaintaşii şi toţi cei dragi mai înainte dispăruţi. În decursul timpului viaţa religioasă a influenţat şi organizat viaţa credincioşilor. În funcţie de orarul slujbelor religioase credincioşii şi-au stabilit programul zilnic. În aceste biserici modeste şi simple ei au fost botezaţi, cununaţi, spovediţi, împărtăşiţi şi-au văzut pe cei apropiaţi încreştinaţi şi cununaţi. Evenimentale majore ale vieţii lor au fost consemnate aici, începând cu botezul şi sfârşind cu înmormântarea.
Biserica nu este doar spaţiul de exprimare a religiozităţii, ci şi cel de cunoaştere, de integrare, de comuniune, de susţinere şi de întărire a unei comunităţi, rurale sau urbane. Nu de puţine ori prezenţa semnificativă şi constantă a credincioşilor în spaţiul eclesial a reprezentat un factor de stabilitate pentru acea localitate. Prin rugăciunea liturgică şi prin cultul divin public din biserică se depăşeşte particularismul şi egoismul, cultivându-se sentimentul şi conştiinţa universalităţii Bisericii.
Astăzi numai în zona Făgetului se găsesc 16 biserici de lemn, toate cuprinse în lista monumentelor istorice. Şapte dintre ele sunt biserici parohiale, biserici în care se săvârşesc cu regularitate serviciile religioase: Bulza, Coşeviţa, Crivina de Sus, Dubeşti, Groşi, Homojdia şi Poieni. O parte dintre ele sunt aflate în cimitire şi sunt folosite cu prilejul înmormântărilor şi la sărbătoarea hramului: Jupâneşti, Margina, Povergina, Româneşti şi Zolt. Iar o a treia categorie de biserici de lemn sunt cele în care se slujeşte doar la sărbătoarea hramului: Băteşti şi Curtea.
Pe întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei sunt 23 biserici de lemn declarate monumente istorice, potrivit listei monumentelor istorice (2004). Acestea sunt:
Biserica de lemn "Cuvioasa Parascheva", sat Băteşti
1. Biserica “Sf. Cuvioasă Paraschiva” din Băteşti (TM-II-m-A-06179) datează din sec. XVIII. Construită pe o fundaţie şi un soclu din piatră de carieră, datorate restaurării din anul 1966, biserica aparţine sistemului constructiv al cununilor orizontale de bârne. Tălpoaiele şi bârnele din structura pereţilor sunt masive, executate prin cioplirea cu barda, iar închieturile de la pronaos şi de la altar se termină în “coadă de rândunică”, lucrate îngrijit şi cu gust, fără nici cel mai mic cui. Acoperişul are învelitoare din şindrilă, refăcut ultima oară în anul 2006. Podoaba picturală se mai păstrează doar în altar şi pe bolta naosului. Iconostasul este pictat direct pe lemn. În interior anumite porţiuni din lemn sunt degradate.
2. Biserica “Sf. Ioan Teologul” din Bulza (TM-II-m-B-06190) datează din anul 1820. Aparţinând tipologic bisericilor cu plan dreptunghiular şi altar pentagonal retras faţă de pereţii laterali ai naosului biserica păstrează structura de lemn cu boltă în naos şi altar din perioada construcţiei. Se remarcă printr-o originală decoraţie exterioară. Pereţii din lemn sunt tencuiţi după exemplul bisericilor de zid, având ornamente vegetale. Odată cu trecerea timpului şi prin contactul ritmic cu apele pluviale fundaţiile din lemn au înregistrat degradări. Şindrila de pe acoperiş a fost înlocuită cu tablă. Biserica nu are pictură.
Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Căpăt
3. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Căpăt (TM-II-m-A-06194) datează din sec. XVIII. Construită din bârne de stejar în sistemul “în căţei”, biserica are absida altarului semicirculară. Pronaosul este prevăzut cu un sistem de grinzi longitudinale şi transversale, cu menirea de a susţine turnul. Acoperişul piramidal are învelitoarea din şindrilă. Bolta naosului, iconostasul şi pereţii altarului au fost acoperiţi cu pictură.
Biserica “Sf. Gheorghe” din Cebza
4. Biserica “Sf. Gheorghe” din Cebza (TM-II-m-A-06195), azi biserică de cimitir datează din anul 1758. Constructiv se încadrează sistemului “în căţei”, având absida cu şase laturi. Pereţii sunt lipiţi cu pământ şi văruiţi, atât la exterior cât şi la interior. Pardoselile sunt din cărămidă şi tot din acelaşi material s-a făcut fundaţia şi un soclu scund de 20 centimetri. Pereţilor exteriori de nord şi sud li s-au adăugat trei perechi de contraforturi oblice din cărămidă pentru a mări rezistenţa edificiului. La treimea estică a navei apare o boltă unică pentru Banat, boltă ce acoperă şi o jumătate din altar, având o secţiune eliptică, realizată din bârne masive de stejar. La câtiva metri de vestul lăcaşului se află o mică clopotniţă, ridicată pe doi stâlpi înfipţi în pământ şi acoperită cu şindrilă.
Biserica “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Coşeviţa
5. Biserica “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Coşeviţa (TM-II-m-B-06211) datează din anul 1776. Ca sistem constructiv este ridicată “în căţei”, tencuită la exterior şi la interior. Tălpoaia stă pe un zid scund din piatră de carieră, datorat reparaţiilor din 1928. Interiorul are pardoseli din pământ bătut. Învelitoarea acoperişului, iniţial din şindrilă, a fost schimbată în anii ’60 cu tablă zincată. Cu aceeaşi tablă este învelit şi turnul şi clopotniţa, aflată deasupra pronaosului. Ca o particularitate menţionăm pridvorul de la faţada apuseană, construit sub forma unei polate largi, sprijinite pe doi stâlpi masivi de stejar, înfipţi în pământ.
Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Crivina de Sus
6. Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Crivina de Sus (TM-II-m-A-06214) este singura datată cu inscripţie – 1676. Se prezintă ca fiind cea mai reuşită realizare arhitectonică păstrată în Banat. Altarul are forma unui poligon cu şase laturi. Pereţii sunt din lemn aparent şi prezintă îmbinări în “coadă de rândunică”, dar şi multiconsole cioplite din bardă, cu efect artistic deosebit. Pardoselile sunt din scânduri de brad, aşezate pe grinzi transversale. Pronaosul tăvănit, naosul acoperit cu un semicilindru longitudinal din scânduri, iar altarul acoperit prin fâşii curbe de scânduri. Biserica este acoperită cu şindrilă.
Biserica “Naşterii Maicii Domnului” din Crivobara
7. Biserica “Naşterii Maicii Domnului” din Crivobara (TM-II-m-B-06215) datează din anul 1780. Pereţii, din bârne de stejar, sunt acoperiţi cu pământ, atât la interior cât şi la exterior. Turnul de lemn pe pronaos are ornamental de tablă cu modelatură barocă. Are tavanul de scânduri deasupra pronaosului, naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică din scânduri, iar altarul prin felii sferice din acelaşi material. Iconostasul este frumos lucrat, având uşile împărăteşti sculptate şi pictate în anul 1825.
Biserica “Cuvioasa Paraschiva” din Curtea
8. Biserica “Cuvioasa Paraschiva” din Curtea (TM-II-m-A-06216) datează din anul 1794. Este cea mai spaţioasă biserică de lemn păstrată în Banat, având lungimea de 18,60 m, lăţimea 7,20 m, raza altarului 5,10 m, înălţimea turnului 9,50 m. Fundaţia edificiului este din piatră de carieră şi are un soclu scund peste care sunt aşezate tălpile. Pereţii din bârne de gorun, construiţi în sistemul “în căţei”, sunt tencuiţi la exterior, iar la interior sunt placaţi cu scânduri de stejar. Turnul de pe pronaos are baza prismatică mai alungită, este acoperit cu un trunchi de piramidă răsturnat, având muchiile teşite, pentru a asigura trecerea de la pătrat la cerc. Învelitoarea acoperişului este din şindrilă la fel şi vârful turnului. Ansamblul pictural ce decorează altarul, iconostasul, bolta naosului şi pereţii pronaosului a fost atribuit pictorului lugojan Petru Nicolici.
9. Biserica “Cuvioasa Paraschiva” din Dobreşti (TM-II-m-A-06218) datează din anul 1832. Biserica de lemn din Dobreşti este biserică parohială, în ea se oficiază cu regularitate toate serviciile religioase pentru cele 23 familii ortodoxe care au mai rămas în localitate.
10. Biserica „Sf. Dumitru” din Dubeşti (TM-II-m-A-06220) datează din sec. XVII. Construită din bârne masive de stejar aparent, lăcaşul are absida altarului decroşată. În 1931 s-a înlocuit vechea învelitoare a acoperişului din şindrilă cu cea actuală din tablă zincată. Pereţii interiori sunt acoperiţi cu astereală de brad, pe care s-a aplicat pictura. În altar a fost pictată “Sfânta Treime”. Pictura de pe bolta naosului este deteriorată, doar vag se mai disting scenele din Patimile Domnului. Uşile împărăteşti sunt simple, păstrate în stare bună.
11. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Groşi (TM-II-m-A-06237) datează din anul 1741. A fost adusă în 1826 de pe valea Mureşului. Tipologic şi stilistic se aseamănă cu cea de la Băteşti, cu deosebirea că aici spaţiul interior este mai mare, iar pereţii exteriori de bârne au fost tencuiţi cu pământ. Învelitoarea acoperişului şi a cea a turnului au fost îmbrăcate cu tablă zincată. Bolta navei, iconostasul şi partea superioară a altarului au păstrat fragmente din pictura iniţială, în multe locuri fiind degradată.
12. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Hezeriş (TM-II-m-A-06238) datează din sec. XVIII. Construcţia este realizată din bârne de stejar prinse “în căţei”, având pereţii exteriori tencuiţi cu pământ şi spoiţi cu var. Turnul de peste pronaos este prismatic, surmontat de un capac piramidal. Biserica este prevăzută cu pictură în interior. În anul 1960 şindrila de pe acoperiş şi de pe turn este schimbată cu tablă zincată. Tot atunci se face temelia din piatră de carieră prinsă cu mortar de var, precum şi un soclu înalt de 0,70 m.
Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Homojdia
13. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Homojdia (TM-II-m-B-06240) datează din anul 1782. Sistemul constructiv „în căţei” a fost folosit pentru edificarea acestui lăcaş. Pereţii exteriori sunt tencuiţi cu var şi nisip. Turnul simplu, prismatic, îmbrăcat cu aştereală din scânduri de brad, este protejat cu un mic acoperiş conic, învelit cu şindrilă, aşa cum este şi învelitoarea acoperişului bisericii.
14. Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Jupâneşti (TM-II-m-B-06244) datează din sec. XVIII. Peste doar câţiva bolovani de piatră aşezaţi la colţuri sunt puse tălpoaiele impresionante ca secţiune, peste care stau suprapuse cununile de bârne masive, cioplite pe toate cele patru feţe. Ca particularitate, intrarea bărbaţilor a fost practicată în peretele de nord al naosului. Pronaosul scund este tăvănit, iar stâlpii şi pragul de trecere spre navă au muchiile frumos cioplite. Învelitoarea acoperişului este din şindrilă, la fel ca şi acoperişul piramidal al unui mic turnuleţ ridicat pe pronaos. Biserica a fost pictată, dar din neglijenţă pereţii au fost acoperiţi cu var.
Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Margina
15. Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Margina (TM-II-m-A-06258) datează din anul 1737. Peste un fundament şi un soclu scund din piatră de carieră s-au aşezat tălpoaiele masive. Pereţii sunt ciopliţi din bârne de stejar şi sunt acoperiţi la exterior cu lipitură de pământ. Pronaosul tăvănit este despărţit de naos printr-un parapet de 0,90 m şi patru stâlpi ciopliţi de stejar. Nava este boltită cu un semicilindru de scânduri, dispus longitudinal, iar altarul cu un semitrunchi de con. Deasupra pronaosului se înalţă un mic turn clopotniţă cu scheletul de lemn de stejar, placat la exterior cu scânduri. Doi bulbi suprapuşi, de factură barocă, fac trecerea către crucea din vârf. Învelitoarea acoperişului este din şindrilă. Pictura s-a păstrat doar pe părţile inferioare ale bolţii semicilindrice din naos, dispusă pe fiecare parte în câte două registre.
16. Biserica “Sf. Nichita Romanul” din Nemeşeşti (TM-II-m-B-06264) datează din anul 1798. Planul este dreptunghiular, cu altar pentagonal, uşor retras faţă de pereţii naosului. Pereţii din lemn au fost înlocuiţi cu zid de cărămidă cu aproximativ 10-12 ani în urmă. Exteriorul accentuat de turnul clopotniţă de peste pronaos este îmbrăcat în tencuială zugrăvită în alb. Biserica are un spaţiu boltit în naos şi altar, fără a fi însă pictat. Învelitoarea actuală este din tablă.
Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Pietroasa
17. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Pietroasa (TM-II-m-B-06273) datează din anul 1779. Tipul de plan, proporţiile armonioase şi frumoasele multiconsole de la îmbinările ultimilor cununi de bârne de la altar, par să justifice acestă datare. Este situată în mijlocul cimitirului, pe o colină ce domina aşezarea dinspre nord. Pereţii sunt lucraţi din lemn de gorun, dar cu lipituri de lut, atât la exterior, cât şi la interior. Tinda scurtă este tăvănită, nava acoperită cu o boltă. Pictura interioară se află în stare de degradare. Restaurarea efectuată la începutul sec. XX a adus unele modificări: învelitoarea acoperişului de şindrilă a fost schimbată cu ţiglă, iar acoperişul turnului prismatic de pe pronaos, care imită un bulb de inspiraţie barocă, a fost îmbrăcat cu tablă zincată.
18. Biserica “Covioasa Paraschiva” din Poieni (TM-II-m-A-06274) datează din anul 1791. Este construită din bârne masive de stejar, având pereţii exteriori căptuşiţi cu şindrilă, după sistemul “caplama”. Altarul este semicircular, iar naosul are o boltă în leagăn, fiind despărţit de pronaos printr-un perete. Pronaosul este scund şi dezvoltă pe peretele de nord o scară ce conduce spre încăperea care adăposteşte clopotele, exprimată în exterior de un turn prismatic. Turnul este împodobit cu doi bulbi de inspiraţie barocă ce se suprapun de la mare la mic, către crucea din vârf. Învelitoarea acoperişului şi coronamentul turnului clopotniţă sunt acoperiţi cu şindrilă. Interiorul este pictat în 1812 de zugravul Petru Nicolici.
19. Biserica “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Povergina (TM-II-m-A-06275) datează din anii 1782-1783. Este construită din lemne de stejar îmbinate la colţuri în “coadă de rândunică”, iar ultimile cununi de bârne formează elegante multiconsole. Pereţii exteriori sunt acoperiţi cu lipitură de pământ. Fundaţia este din piatră de carieră. Absida altarului are şase laturi. Turnul are formă prismatică, primind coronament sub forma unor bulbi specifici barocului. Învelitoarea acoperişului este din şindrilă. Interiorul este pictat. Podoaba pictată din vestul naosului este acoperită de tribuna ridicată în 1954.
20. Biserica “Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” din Româneşti (TM-II-m-A-06277) datează din sec. XVIII. Are pereţii construiţi din bârne de gorun după sistemul “blockbau”, acoperiţi ulterior în exterior cu lipituri de pământ. Ambele intrări au polate uşoare, construite în prelungirea acoperişului de şindrilă, cu rostul de a proteja intrările de intemperii. Turnul de lemn ridicat deasupra pronaosului conservă cel mai frumos bulb de inspiraţie barocă păstrat în Banat, fiind şi el acoperit cu şindrilă. Monumentul a fost pictat, dar pictura a fost spoită cu var.
21. Biserica “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Zolt (TM-II-m-A-06299) datează din sec. XVIII. Are planul simplu de tip navă, care se termină spre răsărit cu absida poligonală. Pereţii masivi ciopliţi din gorun stau pe o uşoară temelie de piatră, operă a lucrărilor de restaurare din 1969. Turnul de pe pronaos este îmbrăcat în şindrilă, la fel ca şi acoperişul bisericii. Deasupra turnului se desfăşoară doi bulbi de inspiraţie barocă placaţi cu şindrilă. Pe peretele de sud al naosului, ca şi pe cei ai absidei, se găsesc aplicate mai multe cruci votive de eroi. În interior este integral pictată pe bolţi şi pe pereţi.
22. Biserica “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din incinta Muzeului Satului Bănăţean (TM-II-m-A-06093) datează din perioada 1750-1800. Biserica a fost adusă din localitatea Topla în anul 1992. Construită din bârne masive din gorun, biserica este aşezată pe o fundaţie şi un soclu din piatră de carieră. Tipologic se înscrie în seria bisericilor cu absida altarului decroşată, păstrând uşile şi ferestrele originale. Portalul din vest reprezintă o realizare artistică deosebită, alcătuită din tăblii parchetate, dispuse în romburi concentrice şi împodobit cu ţinte metalice. Întregul portal apare înconjurat de un splendid motiv al torsadei, ce apoi se continuă pe întreg perimetrul exterior al lăcaşului sub forma unui brâu median. Turnul este placat cu şindrilă, iar bulbul ovoidal este din tablă zincată. Lăcaşul a fost repictat.
23. Biserica “Sf. Dimitrie” din incinta Centrului eparhial (TM-II-m-B-06145) datează din anul 1774. A fost adusă din localitatea Hodoş în anul 1970. Biserica este construită din lemn de stejar, lipită în exterior cu pământ, iar absida altarului este semicirculară. Şarpanta acoperişului este tot din stejar, cioplită din bardă, iar învelitoarea din şindrilă. Turnul prismatic ce se înalţă deasupra pronaosului este placat cu aştereală din scândură de brad, bulbul de modenatură barocă de deasupra, ca şi o scurtă fleşă conică ce îl acoperă fiind placate cu şindrilă. Este singura biserică de lemn din Banat la care extremitatea apuseană a bolţii naosului nu se termină printr-un timpan, ci printr-o retragere curbată proeminentă, încât întreaga boltă creează împresia unei mari calote aplatizate.
