Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, sub egida Acta liturgica, historia et divinum verbum, luni 22 aprilie a.c., la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a avut loc conferința cu tema Omul în chipul Crucii, susținută de către Ierom. Lect. Dr. Rafael Povîrnaru, cadru didactic al Teologiei din Timișoara.
Cu această ocazie a fost reliefată dimensiunea tainic – cruciformă a ființei umane, pornind de la revelarea acesteia în interioritatea umanului îndumnezeit încă de la momentul afundării în apa baptismală, continuând cu pecetluirea cu Sfântul și Marele Mir și desăvârșindu-se în taina euharistică. Această itineranță asigură o dinamică a asumării continue a morții și învierii cu Hristos ca certitudine a desăvârșirii spirituale.
În același timp, parcursul existențial al fiecărui creștin se preface într-unul profund revelator în taina Crucii lui Hristos pe măsură ce “Dumnezeu devine centrul existenței noastre”, după cum afirma Părintele Patriarh Daniel. Odată împlinit acest deziderat, întâlnirea omului cu propriul său Creator se va împlini într-un continuu “dialog în jertfă” aureolat de lumina învierii.
Omul îmbrăcat în taina Bisericii se află mereu în disponibilitatea “lepădării de sine” și urmarea lui Hristos ca iconizare teoforică a vieții sale, având certitudinea învierii ca dispoziție continuă de iubire jertfitoare îndreptată atât către Dumnezeu, cât și către oameni. Taina Crucii de care se vede cuprins prin intermediul sacrului ritualic eclesial îi asigură identitatea hristică, dar și o memorie a jertfei ce se transpune în actul exteriorizat în viața de fiecare zi. Astfel, creștinul dobândește certitudinea că moartea nu îl mai poate învinge, iar credința în înviere devine expresie a eternizării iubirii, întrucât știut este faptul că omul gustă moartea “atunci când nu mai iubește”, după cum frumos ne învață în cuvântul pastoral Înaltpreasfințitul Părinte Ioan al Banatului.
A iubi și a eterniza iubirea sunt ecouri ale Crucii pe care creștinul le resimte, le trăiește și le metamorfozează în icoana lui Hristos, recuperând astfel “deficitul de interioritate” pe care păcatul îl generează ca efect al lepădării de Dumnezeu, de învățătura, dar mai ales de jertfa Sa desăvârșită în actul euharistic universal găzduit de dealul Golgotei.
