În Duminica a 34-a după Rusalii Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului a fost prezent în mijlocul credincioșilor din catedrala mitropolitană din Timișoara. În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor Părintele Mitropolit Ioan a evidențiat importanța pocăinței în viața omului. „Parabola Fiului Risipitor reprezintă una dintre pildele pline de înțelepciune dumnezeiască din Sfânta Scriptură, o parabolă ce pătrunde adânc în inimile creștinilor, care sunt angajați responsabil pe calea mântuirii. Învățăm din pericopa evanghelică de la (Luca 15, 11-32), că Tatăl Cel ceresc ne cheamă pe fiecare dintre noi să venim pentru a-Și împăți averea cu noi. Prin această parabola ne regăsim dacă suntem vii sau morți pentru Dumnezeu. Dacă suntem morți în păcate și facem fapte vrednice de pocăință, Hristos Domnul ne va învia. Îmbrățișarea finală dintre tată și fiu ne arată un Dumnezeu, care a semănat iertare și jerftă și a așteptat să răsară pocăința și iubirea, căile adevărate ce ne conduc spre Dumnezeul Cel Viu” a precizat Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan.
De asemenea, în seara zilei de duminică, Înaltpreasfinția Sa a poposit în parohia Dacia, din cadrul Protopopiatului Timișoara I. Aici chiriarul a fost întâmpinat de pr. Protopop Ioan Bude, parohul bisercii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, de preoții slujitori, precum și de un număr mare de credincioși ai parohiei și din parohiile învecinate.
Părinte Mitropolit a vorbit credincioșilor prezenți despre viața duhovnicească și a accentuat ideea, că noi creștinii aparținem culturii cerești, hristice. „Prin căderea din pruncie în lumea frunzelor ruginite, neuitatul Dumnezeu vine în această lume și se întrupează, pentru a ne urca în corabia veșniciei Sale. Împreună cu El creștinii devin călători spre limanul veșniciei, aici unde omul nu mai are umbră, în Împărăția luminii, iar creștinii devin prietenii lui Dumnezeu” a specificat Înaltpreasfinția Sa. La final părintele Ioan Bude a mulțumit chiriarhului pentru seara duhovnicească deoasebită și l-a invitat pe Întâistătătorul nostru, ca într-una din zilele Postului Mare să mai poposească în biserica parohiei pentru a rosti cuvântul arhieresc, plin de învățătură vie și de putere.
