În a patra Duminică din Postul Sfintelor Paști, numită și Duminica Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a fost prezent în mijlocul credincioșilor din Parohia Jimbolia, Protopopiatul Timișoara I. Chiriarhul Banatului a fost întâmpinat de soborul de preoți ai parohiei, în frunte cu părintele paroh Petru Alexa, de reprezentanții autorităților locale și de mulțimea credincioșilor. În biserica cu hramul „Buna Vestire”, Ierarhul a participat la Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, la finalul căreia a rostit un cuvânt de învățătură referitor la actul taumaturgic săvârșit de Hristos asupra tânărului lunatic.
După cuvântul de învățătură, părintele paroh Petru Alexa a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan pentru grija deosebită, manifestată adeseori, față de credincioșii și slujitorii Parohiei Jimbolia.
***
Prăznuirea liturgică a Sfântului Ioan Scărarul în această duminică din Post este întâlnită episodic în secolul al XIII-lea şi nelipsită începând cu secolul al XV-lea. Această consacrare este motivată şi de faptul că, odată cu începutul Postului Mare, atât în mănăstiri, cât şi în bisericile parohiale se citea foarte des din lucrarea sa fundamentală, intitulată „Scara Raiului” sau „Scara dumnezeiescului urcuș”. În această carte, de la care își trage și numele, Sfântul Ioan descrie principiile vieții creștine, arătându-ne cum trebuie să ne eliberăm de patimi şi să dobândim virtuţile. Din perspectiva acestei lucrări, viața duhovnicească este prezentată sub forma unei scări cu treizeci de trepte. Metafora Scării divinei ascensiuni, asemănătoare cu cea din viziunea patriarhului Iacov (Facere 28, 12-13), este folosită pentru a descrie modul în care cineva poate urca spre Împărăția Cerurilor, începând cu renunțarea de la lucrurile lumești, efemere, și până la trăirea prezenței depline a lui Hristos în Împărăția eshatologică. Prin urmare, prăznuirea lui la începutul celei de-a doua jumătăți a postului, ne aduce în atenție atât icoana de sfintenie la care trebuie să ajungă orice făptură umană, cât și modalitatea de a dobândi viața veșnică.
Imaginea scării este deosebit de grăitoare, întrucât ea poate reprezintă viaţa fiecăruia dintre noi, iar treptele ei pot reprezenta manifestarea conştiinţei prin curăţirea de păcate. Integralitatea ființei își desăvârșește, prin mișcarea pe scară, locul și locuirea în axis mundi, după cum denumește Mircea Eliade acel punct de simetrie și tangență ontologică între niveluri diferite de realitate, care face posibilă situarea omului, în raport cu ipostaza sa sacră de imago Dei, în centrul cerului și a pământului. Drumul către acest centru de coincidență al lumii și al ființei este aspațial, atemporal și adimensional, putând fi descoperit și reperat peste tot, în orice orizont periferic, reunind dimensiuni contradictorii și depășindu-le asimptotic: jos și sus, orizontal și vertical, exterior și interior. Omul, chip al lui Dumnezeu și inel de legătură între lumea celestă și lumea terestră, prin transfigurarea creaturalității sale, poate restaura unitatea dintre cele două lumi.
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul – repere biografice
Nu se cunoaște cu exactitate anul nașterii Sfântului Ioan Scărarul, dar cei mai mulți cercetători sunt de părere că s-ar fi născut în jurul anului 580, întrucât numai așa se explică absenţa lui între monahii sinaiţi, întâlniţi de Ioan Moshu cu prilejul călătoriei sale la Muntele Sinai şi descrişi în lucrarea sa „Livada duhovnicească”. Este apriat faptul că a fost contemporan cu Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662). Sfântul Ioan a realizat o sinteză ascetică a ceea ce Sfântul Maxim Mărturisitorul a formulat dogmatic. La vârsta de 16 ani intră în monahism, fiind ucenicul părintelui Martirie, din Muntele Sinai. Când a împlinit vârsta de 20 de ani a fost tuns în monahism. După moartea avvei Martirie, Sfântul Ioan s-a decis să urmeze calea eremitică, urmând un stil de viață auster. Potrivit monahului Daniil Raiteanul, la 35 de ani, Sfântul Ioan Scărarul s-a retras în Pustiul Thola, aflat la aproape 8 km de Mănăstirea Sinai. Dedicându-se studiului Sfintei Scripturi, dar și scrierilor Sfinților Părinți, Sfântul Ioan ajunge unul dintre cei mai învăţaţi monahi ai timpului său – de aici şi supranumele de „Scolasticul” (învăţătorul). Sfântul Ioan Scărarul a trecut la cele vesnice în ziua de 30 martie 649, în Muntele Sinai.
