De praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, una dintre cele mai vechi aşezări monahale din Banat, Mănăstirea Săraca, şi-a sărbătorit hramul istoric. La această zi de sărbătoare, numeroşi credincioşi şi-au îndreptat paşii spre mănăstirea de la marginea localităţii timişene Şemlac, pentru a înălţa cereri şi rugăciuni Bunului Dumnezeu, alături de clerici şi monahi din întreg cuprinsul eparhiei.
Bucuria praznicului a fost încununată de prezenţa în mijlocul obştii conduse de arhim. Climent Vântu, stareţul aşezământului, a Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului şi a Preasfinţitului Paisie Lugojanul, Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Cei doi ierarhi au săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul de vară al mănăstirii, înconjuraţi de un impresionant sobor de preoţi şi diaconi de la parohiile şi mănăstirile învecinate. Alături de credincioşi, la slujbă au luat parte şi oficialităţi locale, judeţene şi centrale.
Potrivit tradiţiei, în cadrul slujbei, au fost binecuvântate prinoasele aduse de credincioşi în cinstea marelui praznic al Schimbării la faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, iar după Sfânta Liturghie, a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru vieţuitorii mănăstirii trecuţi la cele veşnice.
Răspunsurile la sfintele slujbe au fost date de grupul coral Theophoros al Arhiepiscopiei Timişoarei condus de diac.dr. Ion-Alexandru Ardereanu.
Repere monografice
Monument istoric, artistic şi cultural de o mare valoare, Mănăstirea Săraca, de pe raza Protopopiatului Deta, este una dintre cele mai vechi vetre monahale bănăţene. Aici, la marile praznice şi sărbători, credincioşi din întreg Banatul îşi găsesc alinarea sufletească şi trupească, prin nevoinţă şi rugăciune, alături de obştea călugărilor condusă de Arhim. Climent Vântu.
Odorul cel mai de preţ al mănăstirii îl reprezintă biserica veche, cu hramul „Schimbarea la Faţă“, care datează de la jumătatea secolului al XV-lea, fiind ridicată pe locul unui lăcaş mai vechi. Aceasta a fost rezidită din piatră şi cărămidă în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana, trimis aici de Sfântul Nicodim (de la Tismana), şi apoi a fost renovată în anul 1730 de către Giuriciko Lazarevici şi fiii săi, Nicolae şi Chiriac. Pictura bisericii datează din 1730 şi este realizată de zugravii Andrei, fiul său Andrei, Ioan şi Chiriac, vrednici urmaşi ai iconografiei bizantine din ţara noastră. Prin bogata sa istorie, dar şi prin armonia deosebită a elementelor bizatine ce îmbogăţesc podoaba sa artistică, străvechea biserică a Mănăstirii Săraca este cel mai reprezentativ lăcaş de cult din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei.
