În dialog cu Dumnezeu, între logică și mister

În cadrul ciclului de conferințe prepascale/2021, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan și cu sprijinul pr. ic. stavr. dr. Nichifor Tănase, din partea sectorului Învăţământ şi Tineret al Arhiepiscopiei Timișoarei, a avut loc un eveniment deosebit, reprezentat de conferința „În dialog cu Dumnezeu, între logică și mister”. Conferința a fost susținută de Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană, titularul catedrei de Studiul Noului Testament din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca, fiind la ora actuală una dintre cele mai autorizate voci în domeniul studiilor biblice din România. Pe lângă activitatea didactică și de cercetare academică, părintele desfășoară o intensă activitate misionară, susținând nenumărate conferințe pe teme biblice și duhovnicești.

În partea introductivă, părintele a oferit un răspuns la întrebările : Ce presupune un dialog? Dacă poate fi vorba de un dialog al nostru cu Dumnezeu? argumentând că rugăciunea este în principal o vorbire lui Dumnezeu. Ea trebuie să cuprindă mai întâi mulțumirea și lauda adusă lui Dumnezeu. Rugăciunea este mai mult decât un dialog, mai degrabă ea este o revărsare a sufletului. Dumnezeu se descoperă într-o experiență, de viață, a noastră cu El. Punctul central al conferinței l-a constituit răspunsul biblic-teologic la întrebarea: Cine este Dumnezeu? Plecând de la faptul că Evanghelia a patra cuprinde zece ziceri în care Iisus Se definește, ziceri care trimit la revelarea Numelui divin către Moise, părintele a accentuat faptul că Dumnezeu este atotprezent, aproape de fiecare om. Întra-adevăr, în Ieșire 3,14, lui Moise Dumnezeu își descoperă Numele: „Eu sunt Cel ce sunt”, care este tradus în Septuaginta printr-un participiu prezent nominativ al verbului einai : ho ōn. În limba germană (și în trad. lui Luther) este redat astfel: Ich bin der «Ich-bin-da».Particula da poate fi tradusă prin „aici” și „acolo” = pretutindeni. Așadar, Dumnezeu este Cel ce domină întregul univers, întreaga creație, nu este cauzat de nimeni și de nimic. Ca exemple de vorbire lui Dumnezeu, părintele s-a referit mai întâi la textul din I Regi cap. 1: rugăciunea „îndelungă” a Anei, mama judecătorului Samuel, despre care textul sfânt notează că „vorbea în inima sa” (1,13) și arată cum „își revarsă sufletul înaintea Domnului” (1,15); în loc de răspuns imediat, Ana primește un răspuns care va fi perceput în experiența ei cu Dumnezeu, în împrejurările concrete ale vieții. În final, ea a dobândit mai mult decât a cerut ! Răspunsul lui Dumnezeu trebuie așteptat în taină, ne spune acest episod. Din Noul Testament, părintele a tâlcuit „dialogul dramatic, ieșit din comun”, dintre Mântuitorul și femeia din Siro-Fenicia, a cărei fiică era stăpânită de diavol (Mt. 15,21-28). Trecând cu bine cele trei probe de încercare a credinței – indiferență, eschivare, refuz umilitor – , ea a primit mai mult decât a cerut: „Fie ție cum voiești !”, adică a primit mai mult decât sănătatea fiicei! „Noi trebuie să ne așezăm în așteptarea răspunsului lui Dumnezeu, după ce noi în vorbirea noastră i-am exprimat și i-am prezentat oful nostru”, a subliniat în final părintele.

Conferința a fost audiată de peste o sută de participanți: profesori de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara, profesori de religie și studenți teologi și membrii ai ASCOR – Timișoara. Întrebările participanților au provocat răspunsuri teologice argumentate deosebit. Ele au vizat contextul pericopei din Apostolul Duminicii a III-a a Sfântului Post (Evrei 4,14 – 5, 6), evindențiindu-se tema vorbirii lui Dumnezeu către oameni prin Revelația desăvârșită realizată „prin Fiul” (cf. Evrei 1,1 ; „în Fiul”, cum apare în original). A fost accentuată, de asemenea, puterea cuvântului lui Dumnezeu (cf. Evrei 4,12) de a lucra în viețile oamenilor, pentru mântuirea lor, precum și slujirea de mijlocire permanentă a Domnului Hristos ca Arhiereu pentru mântuirea credincioșilor (Evr 7,25). Bazat pe exemplul biblic al Anei, părintele Stelian Tofană a accentuat importanța poziționării cultice în raport cu Dumnezeu, rolul cultului.

Comments are closed.