La Biserica Studenților din Timișoara, în Joia Înălțării Domnului s-a săvârșit Sfânta Liturghie în prezența unui număr semnificativ de credincioși. La finalul Sfintei Liturghii, părintele Marius Ioana a ținut un cuvânt de învățătură prin care i-a evocat pe eroii neamului, pe cei care, prin jertfa lor, au sfințit pământul românesc și au menținut trează conștiința unității de neam a tuturor românilor. După acest cuvânt comemorativ, credincioșii bisericii împreună cu preotul lor s-au dus la Monumentul Omagial situat în campusul studențesc și pentru a-și cinsti eroii printr-o slujbă de pomenire.
Părintele i-a pomenit în cuvântul său și pe cei trei tineri consemnați pe inscripția monumentului: Nagy Eugen, Florian Tiberiu, Nicolae Ovidiu Muntean, eroi care au murit în zilele Revoluției din 1989 chiar în acest campus studențesc. Preotul studenților a evocat viața acestora: trupul tânărului Nagy Eugen, în vârstă de numai 17 ani, ucis pe în primele zile ale Revoluției, a fost incinerat la București, la Crematoriul ”Cenușa”. Aceeași soartă au avut-o Nicolae Ovidiu Munteanu, în vârstă de 25 de ani, student la Mecanică Fină și proaspăt părinte, fiica acestuia născându-se cu o lună înaintea Revoluției, în noiembrie 1989. Florian Tiberiu Antoniu, originar din Maramureș, student la Facultatea de Mecanică Agricolă din Timișoara, a murit în 17 decembrie, cu numai câteva zile înainte de a împlini 20 de ani. Și el a fost împușcat în cap, apoi incinerat la același crematoriu de tristă amintire pentru Timișoara anului 1989. Destinul lor și al altora s-a curmat brusc și istoria țării s-a frânt în două. Părintele a subliniat că, prin jertfa lor, a tuturor eroilor, noi astăzi ne rugăm împreună liberi, într-o biserică a tinerilor, uniți sub tricolor.
Cuvântul de învățătură a evidențiat la ceas de comemorare a eroilor Timișoarei de la Revoluția din 1989, câteva sincronizări providențiale care au marcat destinul recent al Bisericii Studenților. Astfel, în anul în care s-a săvârșit prima liturghie la Biserica Studenților, în 1996, sculptorul timișorean Ștefan Kelemen a dăltuit în piatră o cruce închinată tinerilor eroi martiri care au fost secerați de gloanțe chiar în campusul studențesc. Piatra de travertin în care sculptorul a realizat Monumentul Omagial, este adusă din același loc din care va fi adusă mai târziu piatra folosită la fântâna de la altarului bisericii. Pornind de la imaginea evanghelică a apei dătătoare de viață, fântână de la altar, proiectată la acea vreme de etnograful Ernest Bernea, va fi lucrată în piatră, peste câțiva ani, tot de sculptorul Ștefan Kelemen. Aceeași piatră de travertin adusă de la Orăștie a venit, după alți ani, să înveșmânteze Biserica Studenților în a treia etapă a construcției, și anume, a placării ei exterioare. Sintetizând, vom spune că ideea unei biserici pentru studenți a pornit de la jertfa unor mărturisitori și martiri, s-a materializat printr-un proiect realizat de arhitectul Șerban Sturza, lucrările de construcție s-au început prin osteneala domnului Marcel Cazacu din Timișoara, iar edificarea bisericii propriu-zise și a comunității spirituale din acest loc s-a făcut prin munca neobosită a părintelui Marius Ioana. Peste toate acestea, providența divină a adunat la un loc, cum ar fi spus L. Blaga, aceleași ”pietre pentru templul meu” ca să sfințească, în mod minunat, acest triptic: monumentul eroilor, fântâna din altar și veșmântul bisericii.
Fie dar ca Cel care a rânduit această chemare tainică a pietrelor celor necuvântătoare, să întărească lucrarea sfințitoare pe care o desfășoară aici, în Biserica Studenților, slujitorul Său, preotul studenților, aflat sub ascultarea și arhipăstorirea Înaltpreasfinției Sale, Ioan Selejan Mitropolitul Banatului. Iar eroilor noștri, ai neamului românesc, le închinăm aceste versuri de pe inscripția Monumentului Omagial: ”Ne vom întoarce ca un fum/ Ușor ținându-ne de mâini/ Toți cei de ieri în cei de-acum/ Cum trec fântânile-n fântâni!”
