Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, sub egida Acta liturgica, historia et divinum verbum. Părinți și scriitori bisericești români – Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, luni 06 noiembrie a.c., la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a avut loc conferința cu tema „Rugăciunile pentru cei adormiți în viziunea părintelui Dumitru Stăniloae” susținută de către Pr. Lect. Dr. Adrian Covan, cadru didactic al Teologiei timișorene.
Temeiurile principale ale rugăciunilor adresate lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor și odihna cu sfinții a tuturor celor adormiți din neam în neam sunt următoarele: pe de-o parte, credința, nădejdea și dragostea, adică virtuțile care ne definesc în calitate de mădulare vii ale Trupului lui Hristos – Biserica, iar, pe de altă parte, învățăturile cuprinse în Revelația dumnezeiască manifestată prin Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție (incluzând atât practica apostolică, cât și hotărârile Sinoadelor ecumenice).
Domnul Însuși, prin cuvintele nepieritoare ale Evangheliei vieții, ne poruncește să ne iubim unul pe altul nu cu o iubire trecătoare, ci cu iubirea dumnezeiască cu care El ne iubește. Această iubire se împlinește prin rugăciunile de mijlocire pentru aproapele, în cazul de față pentru cei care au pășit peste pragul morții, socotită a fi linia de demarcație dintre viața vremelnică și viața veșnică. Prin urmare, rugăciunile pentru cei adormiți sunt rodul afecțiunii noastre pentru ei fiindcă „a pomeni pe cineva înseamnă a trimite spre acela un curent de viață. Iar a-l pomeni neîncetat înseamnă a trimite spre el un curent neîntrerupt şi veşnic de viaţă. A pomeni în veci înseamnă deci a ţine veşnic în viaţă pe cel pomenit”, menționa părintele Dumitru Stăniloae. De aceea, suntem datori să menținem vie pomenirea celor dragi, a înaintaşilor noștri, având dorinţa de a-i întâlni pe toţi în Împărăţia cea fără de sfârșit a Preasfintei Treimi-Dumnezeu.
În spiritul celor afirmate până acum, este demnă de menționat intervenția providențială, de natură mesianică putem spune, pe care Sfântul proroc Moise a avut-o înaintea lui Dumnezeu, mijlocind pentru iertarea păcatelor poporului Israel: „Rogu-mă acum, de vrei să le ierți păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!” (Deuteronomul 32, 32).
Moartea Îl revelează pe Hristos – Izvorul vieții veșnice – după cum Adevărul (Ἀλήθεια) este singurul care ne izbăvește de moartea veșnică, iar, prin dragoste, și de moartea uitării (substantivul grecesc λήθη înseamnă uitare; verbul λήθω, la diateza medio-pasivă, înseamnă a uita, a avea amnezie. Deci “ἀλήθεια nu este numai adevărul – conceptual vorbind – ce nu poate fi desființat, ci și Cel care ne scapă de moarte prin aceea că Își aduce aminte pururea de noi” precum afirmă P. Marko Ivan Rupnik.
Evenimentul dedicat marelui teolog român va continua joi – 09 noiembrie prin susținerea conferinței cu titlul „Taină și slujire liturgică în cultura românului oglindite în scrierile părintelui Dumitru Stăniloae”, de către părintele Ierom. Lect. Dr. Rafael Povîrnaru.
