În Duminica a 27-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a efectuat o vizită pastorală la Mănăstirea Timișeni, ctitorită în anul 1945.
Vizita Chiriarhului Banatului a fost prilejuită de aducerea raclei cu o parte din moaștele Sfântului Cuvios Calistrat de la Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor”, Bocșa-Vasiova, la Timișeni, unde vor rămâne, de acum înainte, spre închinare.
Ierarhul a fost întâmpinat în dimineața zilei de soborul preoților și diaconilor, format din pr. Ionel Popescu, vicar eparhial, preoții consilieri Mircea Szilagyi și Timotei Anișorac, părinții profesori ai Facultății de Teologie din Timișoara, Rafael Povârnaru și Marius Florescu, arhid. Ioan Radu, împreună cu maica stareță Casiana și ieromonahii mănăstirii.
Sfânta Liturghie a fost oficiată în biserica mare a mănăstirii, răspunsurile liturgice fiind oferite de Corul Catedralei Mitropolitane din Timișoara, dirijat de prof. Bogdan Mureșan.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan a tâlcuit învățăturile Evangheliei duminicale de la Luca 13, 10-17, care relatează despre tămăduirea femeii gârbove de către Mântuitorul Hristos.
Cu privire la neputința acelei femei, Înaltpreasfinția Sa a subliniat că Hristos Domnul a dezlegat nu doar boala trupului, ci a eliberat-o pe bolnavă mai ales de lanțurile nevăzute ale diavolului. Minunea săvârșită arată purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru întreaga creație și datoria credincioșilor de a trăi astfel încât să fie lumină în lume, nu prilej de sminteală.
Relatarea Sfântului Luca nu este o parabolă, ci o faptă reală, consemnată de un medic, sfântul evanghelist Luca, care a văzut neputința acestei femei și pe care niciun doctor nu o putea vindeca, deși anatomic nu avea „nimic”, a menționat Părintele Mitropolit Ioan. Femeia era gârbovă de 18 ani și marginalizată în sinagogă, dar Hristos, intrând sâmbăta în lăcașul de rugăciune, nu solicită aprobarea mai-marelui sinagogii, ci se apropie direct de ea și rostește cuvântul eliberator: „Femeie, dezlegată ești de neputința ta”. Apoi, și-a pus mâinile peste ea și a ridicat-o o la chipul omului autentic, „antropos”, cel ce privește în sus.
Pornind de la reacția mai-marelui sinagogii, mânios că minunea a fost făcută în zi de sâmbătă, Înaltpreasfinția Sa a făcut referire la porunca a patra din Decalog și la adevăratul sens al „odihnei” lui Dumnezeu.
Moise spune că Dumnezeu „S-a odihnit” în ziua a șaptea, însă prin această odihnă înțelegem Pronia divină, adică purtarea de grijă neîncetată a Lui pentru întreaga creație, asemenea unei mame care stă mereu cu ochii pe copilul ei. De aceea, în ziua de odihnă nu este interzis binele, ci se recomandă săvârșirea lui, „cu timp și fără timp”, ziua și noaptea, în duminici și sărbători, în toate zilele vieții noastre.
După cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit Ioan i-a anunțat pe credincioșii prezenți că, de acum înainte, în biserica mănăstirii se va afla racla cu moaștele sfântului cuvios Calistrat de la Vasiova și Timișeni, care a slujit ca preot misionar în părțile noastre.
Înaltpreasfinția Sa a prezentat acatistul sfântului și i-a îndemnat pe părinții ieromonahi să-l citească în cadrul programului liturgic, în fiecare săptămână.
Apoi, părintele vicar Ionel Popescu a reamintit credincioșilor câteva repere din viața și învățăturile Sfântului Cuvios Calistrat Bobu.
„Sfântul Cuvios Calistrat este pentru Biserica noastră din Banat un nou străjer al credinței, așezat de Dumnezeu alături de Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, spre întărirea în credință a credincioșilor. Viața lui, începută în părțile Sucevei, unde a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Sihăstria și s-a remarcat prin ascultare și statornicie, este aceea a unui monah care a știut să-și pună darurile primite de la Dumnezeu în slujba Bisericii, pentru calitățile sale duhovnicești fiind așezat mereu în fruntea cinului monahal, imediat după stareț.
Cu binecuvântarea Patriarhului Nicodim și la chemarea mitropolitului mărturisitor Vasile Lazarescu, părintele Calistrat a venit în Banat în anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial, marcați de lipsuri materiale și nevoi duhovnicești. Ca preot misionar, el a avut misiunea de a-i întări pe credincioși în credință și a-i feri de rătăciri.
A slujit la Mănăstirea Săraca, apoi la Partoș, iar din 1945, prin purtarea de grijă a mitropolitului Lazarescu, a întemeiat Schitul Timișeni, metoc al mănăstirii Partoș, devenit vatră de rugăciune și mângâiere pentru mulți credincioși din Țara Banatului.
Lucrarea sa duhovnicească a continuat la mănăstirea Săraca și, vreme de 25 de ani, la Mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor” – Bocșa Vasiova, unde credincioșii l-au cunoscut ca pe un venerabil monah, cu chip blând și inimă caldă.
Era duhovnicul care îi primea pe toți cu bunătate, îi spovedea, le oferea un cuvânt de învățătură și sfaturi duhovnicești, fiind pentru mulți „părintele” la care se întorceau cu nădejde.
Sfântul Cuvios Calistrat se distinge ca om al rugăciunii neîncetate, cunoscut ca făcător de minuni, vindecător de boli și având putere asupra duhurilor necurate, un duhovnic și monah care se ruga mereu cu epitrahilul la piept.
Astăzi, când s-a întors prin sfintele sale moaște la Mănăstirea Timișeni, după 33 de ani de viețuire în Banat, îl primim ca pe o comoară duhovnicească a acestei mănăstiri și ca pe un străjer al credinței la fruntariile de sud-vest ale țării, de unde ne ocrotește și mijlocește pentru noi toți înaintea lui Dumnezeu”, a precizat pr. Ionel Popescu.
Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova este prăznuit în fiecare an la data de 10 mai.
***
Mănăstirea Timișeni, ctitorită în 1944 de mitropolitul Vasile Lazarescu, împreună cu sfântul cuvios Calistrat, își datorează buna rănduială și datorită ostenelii exarhului de atunci al mănăstirilor din Banat, Justinian Dalea. În primii ani, slujbele erau oficiate într-o capelă amenajată în interiorul clădirii monahale. Desființat în perioada comunistă, așezământul monahal a fost reorganizat după 1990, prin purtarea de grijă a mitropolitului Nicolae Corneanu.
La 4 iulie 2009, mănăstirea a fost cercetată canonic de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, noua biserică, ridicată cu binecuvântarea mitropolitului Nicolae, fiind târnosită la data de 29 august 2012, de Preasfințitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei.
În anul 2025, mănăstirea Timișeni a devenit din nou un reper al vieții bisericești bănățene, odată cu canonizarea Cuviosului Calistrat Bobu de la Timișeni și Vasiova, proclamată local la hramul din 29 august. În prezent, obștea numără 35 de viețuitoare, aflate sub ascultarea maicii starețe Casiana Șimon.
