Anul acesta, întreaga lume creștină aniversează 1700 de ani de la desfășurarea Primului Sinod Ecumenic, ținut la Niceea, în anul 325, care a rămas în istorie atât pentru faptul că a pus bazele dogmatice și canonice ale creștinismului, cât și pentru că a emis prima versiune a Crezului creștin, care definește și proclamă credința mântuirii prin Iisus Hristos și credința în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
În acest context, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, un grup de credincioși bănățeni, coordonați de părintele prof. dr. Emanuel Răzvan Fibișan și pr. Andrei Lehaci, a călătorit la Niceea din Asia Mică, la locul desfășurării Primului Sinod Ecumenic, pentru a marca acest eveniment referențial din viața Bisericii creștine.
Pelerinii au trăit clipe de neuitat în orașul Niceea, actualul Iznik, pășind pe urmele Sfântului Constantin cel Mare, împăratul care a convocat sinodul, și ale Sfinților Părinți, precum: Alexandru, episcopul Alexandriei, dimpreună cu secretarul și diaconul său, Atanasie – „campionul ortodoxiei niceene”, cum îl numește Sf. Grigorie Teologul; Eustație, episcopul Antiohiei – „<corifeul> Părinților de la Niceea”, după cum apare în cronica istoricului Nichifor I, patriarhul Constantinopolului; Iacob al Antiohiei Migdoniei (Nisibe – Mesopotamia); Pavel al Neocezareei; Patamon din Eracleea (Egipt); Pafnutie al Tebaidei de Sus; Macarie, episcopul Ierusalimului; Spiridon, episcopul Trimitundei (Cipru); Nicolae al Mirelor Lichiei etc., care au apărat și mărturisit dumnezeirea Fiului, egalitatea și deoființa Sa cu Dumnezeu-Tatăl.
La 17 veacuri distanță, pe malul Lacului Ascanius, actualul Iznik, și în proximitatea locului unde fusese odinioară Palatul Senatorial, cu renumita lui Sală de recepție, ce a găzduit ședințele propriu-zise ale conciliului, credincioșii bănățeni au trăit momente inefabile, comemorând importantele evenimente de atunci. În acest sens, au fost narate: Documentul imperial pentru convocarea Sinodului de la Niceea; discursurile Împăratului Constantin de la inaugurarea sinodului și de la închiderea sesiunilor conciliare; scrisoarea enciclică a împăratului Constantin către toate Bisericile; fragmente din celebra lucrare De Decretis Nicaenae Synodi, a Sf. Atanasie cel Mare, precum și mărturiile istoricilor bisericești ai Antichității târzii (Eusebiu de Cezareea, Teodoret al Cirului, Sozomen, Socrate Scolasticul, Rufin de Aquileea și Filostorgiu), cu privire la cele petrecute la sinodul de la Niceea.
După o amplă incursiune în cronologia și contextul desfășurării sinodului și după prezentarea rezultatelor-cheie ale acestei adunări, care a inclus: stabilirea formulei, folosită până astăzi, pentru calcularea datei Paștilor; hotărârile hristologice privind firea dumnezeiască a Mântuitorului Hristos și alcătuirea Crezului niceean, cu evidenta sa structură trinitară asimetrică, impusă pentru combaterea învățăturii ariene, pelerinii au rostit, cu multă emoție, Simbolul de credință Niceo-Constantinopolitan.
Sinodul de la Niceea a rămas în memoria colectivă a românilor atât în documentele de danie slavo-române din secolele XV–XVI, cât și în frescele de la Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” de la Argeș, de la Cozia, Snagov, Căluiu (din Țara Românească), de la Bălinești, Popăuți, Dobrovăț, Hârlău, Probota, Humor, Moldovița, Arbore (Moldova) etc., și, nu în ultimul rând, în mai multe cărți românești, precum cea a diaconului Coresi, în prima sa carte românească tipărită la Brașov, în 1559, numită „Întrebare creștinească”, unde a introdus Crezul Niceo-Constantinopolitan.
Vizitarea Bisericilor Sinoadelor Ecumenice
O călătorie prin Turcia este o călătorie prin istorie… Bănățenii au continuat vizita în metropola provinciei Bitinia, spre teatrul roman, construit în timpul domniei împăratului Traian, în secolul al II-lea d.Hr., și considerat una dintre magnificele structuri arheologice ale perioadei romane.
Pelerinii au vizitat și Biserica „Sfânta Sophia”, actualmente moschee – ce mai păstrează pe pereți fragmente de frescă, iar pe podea, mozaic pavimentar – locul unde s-a desfășurat, între 24 septembrie – 13 octombrie 787, la inițiativa împărătesei regente Irina, cel de-al Șaptelea Sinod Ecumenic, prezidat de Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului. Acest sinod a condamnat iconoclasmul, apărând și proclamând cinstirea sfintelor icoane. A fost prezentat contextul istoric al celui de-al Doilea Sinod Ecumenic de la Niceea, precum și discuțiile purtate de părinții sinodali la cele opt ședințe ale sale, culminând cu citirea Horos-ului sinodal (Definiția dogmatică). A fost amintit și faptul că, în timpul ședințelor, toți participanții au rostit Crezul Niceo-Constantinopolitan.
Grupul de pelerini și-a croit drum și în renumitul oraș Constantinopol, capitală a trei mari imperii: Roman, Bizantin și Otoman. Un popas emoționant a avut loc la Biserica „Sfânta Muceniță Eufimia” din Calcedon, pe coasta asiatică a Bosforului, locul desfășurării Sinodului al IV-lea Ecumenic, care a combătut monofizismul. Această biserică a găzduit, în perioada 8–25 octombrie 451, cel mai mare sinod; numărul episcopilor variind între 520 și 630, cifră neajunsă la niciun alt sinod ecumenic. Și la acest sinod, părinții participanți, prezidați de patriarhul Anatolie al Constantinopolului, au rostit atât Crezul celor 318 părinți de la Niceea, cât și Crezul celor 150 de părinți adunați la Constantinopol – Sinodul II Ecumenic. La acest conciliu, părinții sinodali atestă din nou valabilitatea Crezului elaborat de Sinodul I Ecumenic de la Niceea, fac referire la contribuțiile Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol privind Duhul Sfânt, vin cu precizări prin care explică cele afirmate în Crez și interzic orice modificare ulterioară a Simbolului de credință.
În interiorul zidurilor teodosiene ale Constantinopolului, credincioșii bănățeni au vizitat Biserica „Sfânta Irina” – unde a fost ținut Sinodul II Ecumenic, din 381, prezidat de Sfântul Meletie al Antiohiei, Sfântul Grigorie Teologul și Nectarie al Constantinopolului. Aici au fost evocați o parte din părinții participanți (Sfântul Chiril al Ierusalimului, Pelaghie de Cezareea Palestinei, Timotei al Alexandriei și Dorotei de Oxyrhynchos, Sfinții Grigorie de Nazianz și Grigorie de Nyssa, ambii din Capadocia, Eladie al Cezareii Capadociei, Amfilohie de Iconium, bunul prieten al Sfântului Vasile cel Mare, între care și Terentius de Tomis, ca reprezentant al episcopilor din Scythia), care au contribuit la alcătuirea ultimelor 5 articole ale Crezului, completând învățătura/dogma despre Sfânta Treime, Biserică, Sfintele Taine, învierea morților și viața veșnică.
Un alt popas a avut loc la Biserica „Hagia Sophia”, care a fost, pentru aproape un mileniu, Marea Biserică a creștinătății; locul unde patriarhii au fost intronizați și împărații încoronați. Ea a reprezentat centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit. Aici, în Sala Conciliilor, aflată în galeriile de la etaj, s-au desfășurat Sinoadele V (553) și VI Ecumenic (680–681).
Totodată, creștinii timișoreni au putut vizita și următoarele obiective ecleziastice:
● Biserica Vlaherne, cea mai cunoscută și importantă biserică închinată Maicii Domnului din întreaga capitală a Bizanțului;
● Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii”, ridicată de unul dintre cei mai longevivi împărați bizantini, Leon cel Mare, deasupra unui izvor cu apă tămăduitoare;
● Biserica Românească cu hramul Sfânta Muceniță Paraschevi, Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfânta Arghira – ctitorie a Sfântului Constantin Brâncoveanu;
● Biserica Chora, care, după Catedrala „Aghia Sophia”, este cel mai important monument bizantin din Istanbul, acoperită, până astăzi, cu fresce și minunate mozaicuri, realizate între anii 1315–1321.
Pe parcursul pelerinajului, bănățenii au avut prilejul de a se închina și la moaștele unor sfinți, precum Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur; Sf. Muceniță Eufimia; Sf. Împărăteasă Teofana; Sf. Constantin Brâncoveanu; Sf. Muceniță Arghira și Sf. Nifon, Patriarhul Constantinopolului.
Pelerinajul la Bisericile Sinoadelor Ecumenice a constituit o invitație de a descoperi atât modul în care Biserica și-a cristalizat învățătura oficială de credință, cât și toposuri încărcate de istorie și artă creștină. Cu toții au mărturisit că pelerinajul i-a îmbogățit cultural și duhovnicește, făcându-i să devină fervenți căutători de Dumnezeu.
