Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, duminică 16 octombrie a.c., la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, îndată după încheierea Sfintei Liturghii a avut loc conferința cu tema Preotul, “inima” rugătoare a comunității parohiale. Aspecte liturgice și duhovnicești privind rugăciunea în viața preotului, în context misionar actual, susținută de către Pr. Conf. Dr. Lucian Petroaia, director al Departamentului Teologie al Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie din cadrul Universității Dunărea de Jos din Galați și cadru asociat al Facultății de Teologie “Iustinian Patriarhul” din București.
Evenimentul marchează debutul conferințelor organizate sub egida Acta liturgica, historia et divinum verbum, proiect inițiat de către Ierom. Lect. Dr. Rafael Povîrnaru și Conf. Univ. Dr. Remus Feraru, cadre didactice ale teologiei timișorene. Puţini sunt cei care cunosc în detaliu viaţa preotului, în etapele şi sub toate aspectele ei: ucenicia din şcolile teologice, “loteria căsătoriei”, trăirile incandescente de la primirea harului Preoţiei, tainica experienţă liturgică de la Altar, dificultățile pastoraţiei şi misiunii în parohie, ispitele din familia personală, chemările şi îndatoririle continue şi de toate felurile. Ca persoană extrem de socială, de vizibilă şi de expusă, preotul a devenit tot mai mult un subiect de analiză, de dispută chiar. Primul obiectiv al temei prezentate de pr. conf. dr. Lucian Petroaia este prezentarea reconfigurativă a chipului preotului, într-un timp cu multe atitudini anticlericale şi antieclesiale, pe care şi instituţia Bisericii şi corpul preoţesc şi cinul monahal le resimt uneori, venind din partea opiniei publice. Motivelor acestor atitudini, întemeiate sau nu, li se lasă prea puţin timp şi spaţiu pentru analize mai echilibrate.
În contextul « Anului omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului », al doilea obiectiv al conferinţei a fost acela de a atrage luarea–aminte asupra menirii esenţiale a preotului, aceea de rugător, pentru fiecare creştin din enorie, pentru comunitatea pe care o păstoreşte şi pentru sine. Rugăciunea preotului poartă în sine puterea Preoţiei Mântuitorului Hristos, care pulsează dinspre el, liturgul, spre fiecare suflet. Din acest motiv, viaţa preotului rugător devine polarizatoare, ca o « inimă » ce bate pentru toţi. Prin excelenţă, preotul este « rugătorul » şi « dascălul de rugăciune » pentru întreaga comunitate pe care o păstoreşte. De la Altarul la care liturghiseşte şi din inima sa, preotul cheamă poporul la rugăciune, particulară şi comunitară, de slavă – mulţumire – cerere, pentru cei vii şi pentru cei adormiţi.
Mesajul conclusiv al conferenţiarului a fost acela că preotul trebuie să se facă rugăciune, pentru a ajuta şi pe credincioşi să descopere căldura, lumina şi harul rugăciunii, fără de care nu se poate vorbi de viaţă în Hristos, fără de care nu se poate năzui spre Împărăţia lui Dumnezeu.
