Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, duminică 06 noiembrie a.c., la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, după încheierea Sfintei Liturghii a avut loc conferința cu tema Etic și noetic în spiritualitatea isihastă, susținută de către Pr. Lect. Dr. Nicihifor Tănase, cadru didactic asociat la catedra de Teologie ortodoxă a Universității de Vest și consilier eparhial în cadrul Arhiepiscopiei Timișoarei.
Manifestarea se înscrie în seria de evenimente organizate de către Teologia timișoreană sub egida Acta liturgica, historia et divinum verbum.Efortul ascetic este încercarea continuă a omului de purificare și întoarcere atât la Dumnezeu, cât și la adevăratul său „sine”, care este „enipostaziat în Hristos” de la Botez. Chipul nostru devine imprimat de chipul lui Hristos (Gal. 4:19), care devine „sinele real” al omului. Intelectul/mintea va fi, totuşi, întors nu numai în inimă, ci chiar în sine (Tr. 1.2.4: Ἡμεῖς δέ, μὴ μόνον εἴσω τοῦ σώματος καὶ τῆς καρδίας, ἀλλὰ καὶ τὸν αὐτὸν αὐτοῦ πάλιν εἴσω πέμπομεν τὸν νοῦν). Pentru formularea acestui argument Sf. Grigorie pare să se bazeze în principal pe lucrarea Numele Divine, unde Dionisie distinge între trei mișcări ale sufletului; mișcarea dreaptă, circulară și spirală (DN 4.9). Mișcarea dreaptă este ieșirea către lucrurile din jurul sufletului și din aceste lucruri este condusă de la simboluri la contemplaţii simple și unificate. Mișcarea circulară este intrarea sufletului în sine din lucrurile din afară. Aceasta este descrisă ca o răsucire, întoarcere unificată (συνέλιξις) a puterilor sale intelectuale ca într-un fel de cerc, prin care sufletul se adună în sine din multele lucruri exterioare și își conduce sinele unificat spre frumos și bine. Mișcarea în spirală este mișcarea sufletului către iluminarea cunoașterii divine. Mintea înțeleasă ca suflet este și ea întreită (νοῦς, λόγος, πνεῦμα) după asemănarea Sfintei Treimi. Însă există și un adânc sau un interior al minții noastre neștiut de noi, numit “inimă” – cu o funcție gnoseologică. Este o inimă ca centru ascuns al minții, ca față a ei întoarsă spre Dumnezeu, (ceea ce numim supra-conștientul sau transconștientul) este partea dinăuntru a catapetesmei, în care S-a sălășluit Hristos de la Botez. Pentru părintele Dumitru Stăniloae, ‘ultima treaptă a omului’ sau chipul lui dumnezeiesc e sinea omului (das Selbst), expresia cea mai pură a subiectului. Drumul descoperirii sinelui este “spre Hristos, prin adâncul nostru”, prin rugăciunea care umple mintea în mod experimental cu apofaticul (odihna minții prin vederea luminii dumnezeiești). Toate acestea sunt cuprinse de om prin „simțirea înțelegătoare” (νοερᾷ αἰσθήσει) și e numită „simțire” datorită faptului că și trupul se împărtășește de harul lucrător în minte, cu care dobândește o „împreună simțire (συναίσθησιν) a nespusei taine, celei după suflet” (Tr. 1.3.30-31).Luni, 07 noiembrie va avea loc următoarea manifestare în prezența părintelui lector dr. Marius Ioana din Timișoara.
