O nouă apariție editorială

                                                                                      

Autorul cărții, Părintele Dr. Ionel Popescu, cunoscut spațiului ecleziastic și cultural prin contribuția consecventă și bine conturată în slujirea Bisericii și a școlilor teologice din Banat, oferă cititorilor aceste gânduri ce împletesc, deodată, prezentul cu trecutul într-o memorie comună, așternută în scris.     

Lucrarea de față, structurată pe două planuri, are în vedere atât creionarea unor momente sau personalități recente, cât și redescoperirea trecutului prin fapte, evenimente și persoane luminoase. Explicațiile simple, concise și pe înțelesul fiecărui creștin, dedicate cu precădere omului recent, completează o necesitate pastorală actuală. Dacă în societatea contemporană informația devine tot mai sterilă, iar interogațiile esențiale se sting, fiind asaltate de insensibilitatea pragmatismului egolatru, cartea Părintelui Ionel Popescu, vine ca o reflecție lucidă asupra conștiinței, demnității și nobleței umane conturate de cultura spirituală.           

   Această cronică duhovnicească beneficiază de un „cuvânt înainte” al Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului, urmată de un argument al autorului și de două capitole distincte, cu teme dintre cele mai diverse.

Primul capitol, denumit Pridvoarele credinței, cuprinde un buchet de articole dedicate Teologiei pastorale și liturgice, punctând câteva tâlcuiri la Sărbătorile presărate de-a lungul anului bisericesc. În debut este surprinsă perioada Săptămânii Mari în care sunt reliefate Patimile Mântuitorului Hristos, sensul suferinței mântuitoare și Iubirea dumnezeiască ce s-a manifestat deplin și fără margini în aceste zile în care Biserica a trăit sub semnul „tristeții radioase”. Și așa cum era și firesc, autorul așază și „Sărbătoarea Sărbătorilor” în dezbaterea sa teologică, subliniind importanța decisivă a Tainei Învierii Lui Hristos ca Taină a învierii ființei umane. Ne sunt prezentate și câteva clarificări terminologice ce țin de această perioadă pascală, făcându-se astfel și diferența, necesară, dintre Sfânta Euharistie și Pâinea sfințită de Paști. De asemenea, pomenirea morților rânduită în răstimpurile anului este un alt subiect abordat, fiind arătată, atât necesitatea rugăciunii pentru cei adormiți, cât și legătura pomenirii celor adormiți ca act de înveșnicire în gândurile noastre și în Memoria veșnic vie a Împărăției Lui Dumnezeu.      Postul și felul în care trebuie să fie înțeleasă Sărbătoarea creștină sunt alte teme dezbătute de-a lungul acestui capitol. Părintele Ionel Popescu remarcă și atrage atenția asupra asaltului secularizării ce se manifestă tot mai pregnant în societatea postmodernă și la modul în care omul modern celebrează și înțelege Sărbătoarea creștină, pierzând, adeseori, din vedere profunzimea, realitatea și dimensiunea ei spirituală.                                                                

  Pe lângă aceste meditații, sunt inserate o seamă de evenimente și acțiuni filantropice petrecute în mijlocul parohiei Timișoara Iosefin. Finalul capitolului este dedicat muzicii religioase și laice din perioada Vechiului Testament, studiu ce reliefează întrepătrunderea artei muzicale religioase cu cea de factură populară.                                                                             

Cel de al doilea capitol, intitulat „Florilegiu istoric și literar” surprinde și creionează profilul unor personalități ce s-au remarcat pe tărâm bisericesc și cultural, lăsând o moștenire inepuizabilă, nouă, celor de acum și acelora ce vor veni după noi. Este cartografia unei pilde vii ce descrie împlinirea dezideratului vocațional, valorificat în domenii multiple, precum cel teologic, literar, istoric și artistic.            
                                                                                   
 În căușul amintirilor, autorul îi evocă pe doi dintre ierarhii bănățeni, slujitori ai Bisericii din aceste meleaguri. Cel dintâi, Înaltpreasfințitul Ioan, actualul mitropolit al Banatului care a împlinit șase ani de arhipăstorire în slujba Lui Dumnezeu și a poporului dreptcredincios, iar cel de al doilea, Episcopul de pie memorie, Emilian Birdaș, cel care a reînființat eparhia Caransebeșului, după ce, vreme de aproape cincizeci de ani, a fost desființată printr-un decret abuziv, emis de organele comuniste în anul 1948. Această filă de istorie reparatorie, redă solemnitatea momentului instalării bătrânului vlădică chemat, din nou, la reclădirea unei vechi vetre episcopale ce poartă și astăzi adânci reverberații teologice și culturale.                           
     Alături de cei doi ierarhi, răsună, ca un ecou netăcut al trecutului, chipul distinsului preot și profesor, Mircea Păcurariu, membru al Academiei Române și „dascăl model, documentat, serios, cinstit, harnic, exigent, patriot luminat, dăruit familiei și misiunii preoțești”(p. 116), înscris pentru „totdeauna în galeria celor mai vrednici slujitori ai Bisericii” (p. 117).  Sunt alăturate și profilurile preoților: Atanasie Conciatu, martir al Marii Uniri, al scriitorului evreu convertit la ortodoxie, Mihail Avramescu și al cunoscutului profesor Nicolae Achimescu, istoric al religiilor, recent trecut la Domnul. Oamenii de cultură, precum avocatul Mihail Gropoștianu, cel care s-a numărat printre susținătorii înființării Patriarhiei Române și sculptorul, prozatorul și dramaturgul Aurel Gheorghe Ardeleanu, întregesc lucrarea de față.              

   Cartea se încheie cu două mărturii de asumare mărturisitoare înfăptuită de clericii și credincioșii din Biled și Becicherecu Mic, atunci când poporul român se lupta, cu durere și speranță, pentru eliberarea de sub dictatura regimului comunist-ateu.          
  De asemenea, autorul ne oferă o clarificare asupra anumitor noțiuni teologice a căror semnificație nu este întotdeauna înțeleasă pe deplin de omul contemporan, așa încât, putem spune că această carte se înscrie, atât pe linia preocupărilor pastorale, catehetice și de teologie actuală, cât și pe linia descrierii istorice și comemorative, coordonate ce pot contribui la edificarea spirituală și culturală a cititorului.     
  
Așadar, cartea de față adună laolaltă cugetările și reflecțiile personale ale Părintelui Dr. Ionel Popescu asupra trecutului recent al Bisericii, ceea ce face ca arhitectura întregii lucrări să fie pecetluită de o viziune lucidă și realistă, ușor de parcurs și de înțeles.   

Diacon Dr. Alexandru Dan Adam                                             

Comments are closed.