Un sobor de preoţi de la mai multe parohii timişorene, în frunte cu pr. Mircea Szilagyi, Protopop al Protoieriei Timişoara II, a săvârşit joi, 30 octombrie, slujba de înmormântare a preotului Nicolae Bistrian, fost paroh al comunităţii ortodoxe din Dumbrăviţa, judeţul Timiş. Slujba a fost oficiată în biserica Parohiei Dumbrăviţa I, fiind precedată de Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.
Repere biografice
Preotul Nicolae Bistrian s-a născut la 2 ianuarie 1930 în localitatea Măru, com. Zăvoi din jud. Caraş-Severin din părinţii Ioan şi Brânduşa, fiind cel de al doilea copil din cei trei născuţi. Copilăria şi-a petrecut-o în satul natal unde a şi absolvit şcoala primară, înscriindu-se apoi la Liceul „Traian Doda” din Caransebeş. După absolvirea studiilor liceale s-a înscris la Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu, fiind coleg cu tânărul monah, în aceea vreme, Teofil Părăian. Între cei doi s-a înfiripat o frumoasă prietenie, tânărul teolog Nicolae Bistrian ajutându-şi colegul nevăzător la citirea cursurilor precum şi la luarea notiţelor. La absolvirea cursurilor facultăţii în 1953, nu a susţinut teza de licenţă fiind consemnat de către regimul de atunci la şapte ani de domiciliu forţat. Prin urmare, licenţa în teologie a susţinut-o abia în 1960. În anul 1968 s-a căsătorit cu tânăra Valeria Vancu din Cuvin, jud. Arad, iar Dumnezeu le-a dăruit un fiu, Ioan, în 1970. În acelaşi an 1970 a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei Mitropolitane din Timişoara de către vrednicul de pomenire Mitropolit Nicolae Corneanu. În această calitate a slujit o perioadă de cinci ani, până în 1975, când a fost hirotonit preot pe seama parohiei Dumbrăviţa – în aceea vreme afiliată parohiei Timişoara – Viiile Fabric din Calea Lipovei. La Dumbrăviţa a slujit neîntrerupt până în anul 1994 când a ieşit la pensie după 26 de ani de slujire preoţească. După pensionare s-a îmbisericit şi a slujit la mai multe parohii timişorene: Mehala, Martirilor – Sf. Ştefan, Fabric – Sf. Ilie şi Fabric Vest, până în anul 2009 când, în urma unor probleme medicale, a fost reţinut la domiciliu. Şi după pensionare a fost în legătură neîntreruptă cu credincioşii păstoriţi, mulţi căutându-l pentru sfat şi spovedanie până în ultima parte a vieţii lui. Deşi după 2009 nu s-a mai putut deplasa la biserică pentru slujire, a păstrat legătura cu numeroşi fraţi preoţi precum şi cu parohienii din Dumbrăviţa şi Timişoara. Credincioşii îl păstrează în memoria lor ca pe un preot cu o voce caldă şi vibrantă, inimos şi săritor, preocupat permanent de bunăstarea sufletească a fiilor săi duhovniceşti.
