Ca în fiecare an, la 6 august, Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus este zi de hram și o mare sărbătoare pentru mănăstirea Săraca, unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Banat, dar și din țară.
Încă din ajunul sărbătorii, numeroși pelerini, veniți din toate părțile Banatului, au luat drumul acestei mănăstiri, spre a înălța rugăciuni și a participa la slujbele săvârșite. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, la sărbătoarea de hram a slujit Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi.
Sfintele slujbe ale hramului au debutat cu Vecernia Mare unită cu Litia, urmate de Utrenie și sfânta Liturghie, oficiate în vechiul lăcaș.
În dimineața zilei de 6 august a fost săvârșită Taina Sfântului Maslu, încununată cu sfânta Liturghie Arhierească, oficiată de Preasfinția Sa, împreună cu starețul mănăstirii, arhimandritul Climent, protosinghelul Serafim, duhovnicul mănăstirii Cebza, părintele consilier Cristian Constantin de la Centrul eparhial, părinții protopopi de la protopopiatele Timișoara II, Caius Andrașoni, și Deta, Ciprian Boșca, dar și de numeroși preoți de la parohiile învecinate sau mai îndepărtate.
În cadrul sfintei Liturghii, la momentul potrivit, foarte mulți copii și credincioși au pășit la Taina Împărtășaniei. Apoi, Preasfinția Sa a binecuvântat prinoasele de struguri și fructe, așa cum este rânduiala liturgică a acestui praznic împărătesc.
În cuvântul de învățătură, ierarhul i-a îndemnat pe credincioșii prezenți să rămână în Lumina lui Hristos: „Așa cum cei trei apostoli, Petru, Iacov și Ioan, au fost martori pe Muntele Taborului la arătarea, atât cât a fost posibilă vederii omenești, a slavei dumnezeiești, și noi, cei de astăzi, avem datoria de a ne curăți simțurile spre a le face vrednice de primirea luminii harice oferite tuturor prin Sfintele Taine, dar mai ales prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos.”
Preasfinția Sa a mulțumit apoi părintelui stareț, obștii mănăstirii și tuturor ostenitorilor pentru grija depusă în organizarea acestui moment deosebit de frumos.
Mănăstirea Săraca este unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale ale eparhiei, rădăcinile sale mergând până la începutul veacului al XII-lea.
Prima atestare documentară a acestei vetre monahale este din anul 1270, însă mărturii mai numeroase apar după secolele al XIV-lea–al XV-lea, când surse franciscane menționează mănăstirea ca „pepinieră de schismatici”, cu alte cuvinte, centru de rezistență la încercările de catolicizare a ortodocșilor din Banat.
La începutul secolului al XVIII-lea, mănăstirea adăpostea o școală, unde monahii și tinerii învățau să picteze. În anul 1782, autoritățile austriece scot la licitație clădirile mănăstirii, care sunt cumpărate de către Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timișoara. Mănăstirea va rămâne în proprietatea familiei Ostoici timp de 150 de ani, perioadă în care se degradează, dobândindu-și astfel și conumele de „Săraca”.
În anul 1932 este cumpărată de Episcopia Caransebeșului și redevine așezământ monahal. Desființată din nou în urma decretului comunist din 1959, va funcționa ca parohie până în anul 1990, când se reia viața monahală. În anul 1996 i s-a adăugat o clădire nouă pentru chilii și, de-a lungul anilor, au fost efectuate mereu lucrări de restaurare și modernizare, devenind astfel o adevărată oază de frumusețe duhovnicească.
