Miercuri, 3 iunie 2020, ora 20,00, va avea loc conferința Ioan 11, 50-52: „Ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi” – Despre ADEVĂR și falsificarea Lui susținută de Ierom. IOAN POPOIU (mănăstirea „Sf. Martiri Brâncoveni” din Nürnberg).
Meeting ID: 812 021 2768
Password: 5iszU3
https://us02web.zoom.us/j/8120212768?pwd=TlpQMEZNSnhqcnBUZnM3Um90cmtzQT09
Partener ASCOR Timișoara
Când citim o povestire ca aceasta, din capitolul al 11-lea al Evangheliei după Ioan, înțelegem cum anume înaintea oamenilor se poate vorbi despre adevăr absolut și adevăr relativ; cum anume oamenii, chiar în fața evidenței, reușesc să găsească argumente ca să-și liniștească propria conștiință că au dreptate chiar de nu au, atunci când vor dinadins. Aflăm cum anume s-au adunat membrii sinedriului și, în fața evidenței că Iisus face minuni, nu s-au gândit deloc să creadă că se află în fața împlinirii profețiilor pe care le tot studiau intensiv. Dimpotrivă, cu o nonșalanță stranie au zis: „ce facem, pentru că omul acesta face multe minuni? Dacă îl lăsăm așa, toți vor crede în El” și numai că nu spun: noi vom rămâne fără adepți. Își îndulcesc discursul, se îndreptățesc și spun: „dacă vor crede în El, vor veni romanii să ne ia țara și neamul”. Nu conta că toate minunile ce le vedeau înaintea ochilor erau evidențe că a venit Mesia. Vedeau și totuși rămâneau orbi. Pentru cei adunați în sinedriu, conducătorii poporului, era importantă salvarea poporului ca identitate, chiar cu prețul renegării lui Mesia cel așteptat. Și culmea era că tocmai așteptarea lui Mesia îi făcuse pe ei un popor, anume poporul ales. Evanghelistul mai notează că atunci arhiereul Caiafa a profețit, din funcția de mare preot pe care o avea, că trebuie să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Dar în ce consta profeția? El se gândise că e bine să moară un om nevinovat, decât să fie împrăștiat poporul, dar profețise de fapt că Hristos va muri pentru ca să nu piară toată umanitatea în veșnicia păcatelor, ci să adune înapoi pe toți cei ce vor crede: aceasta înseamnă fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați. De multe ori ne aflăm în situația de a păcătui ca sinedriștii de la acea întâlnire. Avem în față evidența, însă nu luăm decizii în consecință, ci ne găsim tot felul de scuze, argumente, ca să facem altfel. Mitropolitul Antonie Plămădeală spunea că păcatele împotriva Duhului Sfânt, acelea care nu se iartă, sunt păcatele împotriva evidenței, adică încăpățânarea de a afirma altceva decât realitatea.
Ierom. Ioan Popoiu s-a născut în anul 1981 în Ivești, jud. Galați.
Este licențiat (2004) și doctor în teologie (2011) al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” – Universitatea din București. A efectuat studii de aprofundare la Universitățile din Marburg și Tübingen(2008-11)
- A fost asistent la catedra de Noul Testament și Istoria Bisericii Vechi la Facultatea de Teologie Evanghelică– Universitatea din Frankfurt (2012-14).
- În 2014 a intrat în obștea mănăstirii„Sf. Martiri Brâncoveni” din Nürnberg fiind hirotonit diacon (2015) și preot (2017).
- Din 2015 îndeplinește funcția de consilier cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului.
- Din 2016 slujește ca preot al Parohiei „Sf. Treime” din Amberg.
A tradus mai multe lucrări de teologie din limba germană și a publicat articole în domeniul istoriei religiilor, istoriei bisericești și al studiului Noului Testament în diferite reviste teologice și volume colective.
- Este co-editor (împreună cu prof. Stefan Alkier) al vol. Wunder in orthodoxer und protestantischer Sicht, Kleine Schriften des Fachbereichs Evangelische Theologie der Goethe-Universität Frankfurt am Main, Leipzig, 2015.
A mai publicat volumele:
- Los santos de la Tierra Rumana, Andreiana, Sibiu, 2015
- Comori pe calea Împărăției. Viețile sfinților ale căror moaște se găsesc în Catedrala Mitropolitană din Nürnberg și în parohiile din Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, Doxologia, Iași, 2019;
- Nebuni pentru Krishna și nebuni pentru Hristos, Doxologia, Iași, 2020.
