Mănăstirea Morisena din Comuna Cenad, Județul Timiș, a îmbrăcat Duminică, 24 iunie, straie de sărbătoare, cinstindu-și ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul.
Slujbele religioase închinate Înaintemergătorului Domnului au început în ajun, când a avut loc privegherea de toată noaptea, fiind oficiată slujba Vecerniei, unită cu Litia şi Utrenia. În ziua sărbătorii, în mijlocul obștii monahale și a pelerinilor veniți din satele și orașele aflate în proximitatea mănăstirii, a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului.
Chiriarhul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi din Mitropolia Banatului, a săvârșit, în paraclisul de vară al mănăstirii, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. La final, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a vorbit despre viața ascetică și despre rolul activității Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul în opera soteriologică a Mântuitorului Iisus Hristos.
Cenadul, un topos al spiritualității răsăritene, cu cea mai veche istorie documentată de pe întreg teritoriul Banatului
Istoria bogată a Cenadului începe încă din perioada cuceririi romane, când aici a existat castrul roman Morisena („Mureșana”). Între anii 380 – 396, hunii, sub conducerea puternicului Attila, supranumit „biciul lui Dumnezeu”, năvălesc în Dacia (numită în acel timp Gotia) pe care o ocupă, alungându-i pe goți în sudul Dunării. Sub stăpânirea hunilor, Dacia este denumită Hunia, iar vechiul oraș Morisena devine chiar capitala imperiului hunilor și, implicit, reședința conducătorului Attila.
Pe la 1001, la începutul domniei lui Ștefan I, primul rege creștin al maghiarilor și întemeietorul Regatului Ungariei, la Morisena își avea reședința un anume Ahtum, care a adus din Bizanț arhitecți pentru a ridica un palat, dar și o biserică și o mănăstire de rit răsăritean. În lucrarea hagiografică „Legenda Sfântului Gerard” [vezi I. D. Suciu și R. Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, vol. I, Timișoara, 1980, pp. 28-30.], cel mai important izvor istoric scris, reiese că monahul benedictin italian Gerardo de Sagredo din Veneția (insula Murano) (n. aprox. 980 – d. 1046 și ajuns episcop de Cenad 1030-1046), venind în cetatea de pe Mureș – Morisena (Cenadul de astăzi) – găsește în mănăstirea cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, ridicată îndată după anul 1000 de principele bănățean Ahtum (Ohtum) [despre Ahtum și teritoriul său, vezi Acad. Ioan Aurel Pop, Ducatul lui Ahtum, în Revista trimestrială de istorie „Morisena”, nr. 1, 2016, pp. 3-6], care a fost rudă și urmaș al voievodului Glad [E. Glück, Contribuții cu privire la istoria părților arădene în epoca ducatului lui Ahtum, în „Ziridava”, VI, 1976, pp. 89-93], călugări „greci”, recte de religie ortodoxă. Iată ce scrie Pr. Gheorghe Cotoşman în monografia istorică „Din trecutul Bănatului – Comuna şi bisericile din Giridava-Morisena-Cenad”, 1933: „Puternicul şi înţeleptul duce sau principe al Banatului, Optum (Ahtum, n.n.), vrând să dea mai multă strălucire oraşului Mureşana (Morisena, Cenadul de astăzi, n.n.), capitala principatului său, se hotărî să zidească o biserică catedrală pe seama episcopatului ortodox-român ce rezida în acel oraş şi, alături de biserică, o mănăstire pentru călugări, cu gândul frumos, de a intensifica viaţa bisericească şi monahală în Banatul Timişan. În acest scop el aduce din Grecia meşteri cari ridică, pe ruinele basilicei antice, o biserică cu dimensiuni mărite, în stilul roman-bizantin, şi alături de ea o mănăstire, ambele închinate în cinstea Sf. Ioan Botezătorul”.
În acele vremuri, o treime din populația cetății Morisenei slujea la această mănăstire a lui Ahtum. Tot din izvoare reiese: 1. că centrul ecclesiastic era Morisena, locul unde funcționa mănăstirea călugărilor basiliți, închinată Sfântului Ioan Botezătorul; și 2. că, în privința organizării bisericești, atât în Cenad, cândva capitală a unui voievodat, cât și în întreg ducatul lui Ahtum, confesiunea creștină de rit răsăritean era dominantă, având în vedere că însuși ducele era botezat în ritul ortodox. Este indubitabil faptul că la această mănăstire, dar și pe teritoriul Cenadului se foloseau, pe atunci, cele trei limbi de cultură, cele trei idiomuri „sacre” ale Europei anului 1000: greaca, slava şi latina.
Mănăstirea Morisena, arc peste timp
La o mie de ani după ce Ahtum ridica la Cenad mănăstirea cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul, la iniţiativa protopopului Gheorghe Sutac din Sânnicolau Mare, a preotului ortodox român de la Cenad, Gheorghe Covaci, şi cu sprijinul unui comitet de iniţiativă din localitate, format din cetăţeni de frunte ai comunei, în anul 2003, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, și cu nădejdea revigorării vieții bisericești, s-a pus piatra de temelie a actualei mănăstiri ortodoxe, care poartă tot hramul Sfântului Ioan Botezătorul. În felul acesta s-a reluat și s-a continuat tradiția spiritualității răsăritene, începută acum un mileniu în cea mai veche așezare monahală atestată documentar de pe teritoriul actual al țării noastre. Noul lăcaş de cult a fost târnosit la 24 iunie 2005 de Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, pe atunci Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Actualmente obştea mănăstirii numără 15 vieţuitoare care mențin flacăra dreptei credințe la granița de Vest a țării, stareţă fiind monahia Ştefania Fronea, iar duhovnic ieromonahul Matei Hădărig.
