În ziua de 28 septembrie 2023, s-au împlinit nouă ani de la trecerea la Domnul a mitropolitului Nicolae Corneanu (n.1923), care a arhipăstorit la Timișoara între anii 1962-2014.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, slujba Parastasului mitropolitului Nicolae a fost oficiată în cripta ierarhilor, de către Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi de la Centrul Eparhial și de la catedrala mitropolitană. În acest loc, sub altarul catedralei mitropolitane își doarme somnul de veci, alături de mitropolitul Vasile Lazarescu.
Au participat la acest moment de rugăciune preoți și cântăreți catedrali, arhidiaconul pensionar Ioan Radu, fostul său secretar eparhial, precum și toţi cei care l-au cunoscut, l-au prețuit şi l-au iubit pe părintele nostru mitropolit. De asemenea, au mai fost prezenți și elevi de la Liceul Ortodox Sfântul Antim Ivireanul din Timișoara, elevi seminariști, studenți teologi, precum și numeroși colaboratori ai vrednicului de pomenire mitropolit Nicolae Corneanu, moment liturgic prin care cu toții i-au adus un pios omagiu, exprimându-și sincera prețuire.
În panegiricul rostit, Preasfinția Sa a evidențiat personalitatea păstorului, care vreme de jumătate de secol a condus comunitatea de credincioși din Banat. Chipul său blând şi pilda viețuirii în Hristos, vor rămâne peste timp, model pentru actualele și viitoarele generații de tineri.
După terminarea slujbei de pomenire, toţi cei prezenți au primit din prinoasele pregătite spre omagierea iubitului lor părinte duhovnicesc.
Mitropolitul Nicolae Corneanu – medalion biografic
Mitropolitul Nicolae Corneanu s-a născut în 21 noiembrie 1923, la Caransebeş, într-o familie preoţească. Între anii 1934-1942 urmează şcoala elementară şi liceul în Caransebeş. Pleacă apoi la Bucureşti, unde, între anii 1942-1946, urmează cursurile Facultăţii de Teologie. În 1943 este hirotonit diacon celibatar de către episcopal Veniamin Nistor al Caransebeşului, în biserica parohiei Obreja, judeţul Caraş-Severin. După absolvirea facultăţii se înscrie la doctorat, iar la 30 iunie 1949 îşi va susţine teza cu titlul: „Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului”, sub coordonarea regretatului preot profesor Ioan G. Coman. În anul 1960 a fost hirotonit preot de către viitorul patriarh Teoctist Arăpașu, pe atunci episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului. Este hirotonit arhiereu în biserica „Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti, la data de 15 ianuarie 1961, de către patriarhul Justinian Marina, instalarea în funcţia de episcop al Aradului având loc șapte zile mai târziu, în catedrala episcopală din Arad. La 17 februarie 1962, acelaşi Colegiu Electoral al Patriarhiei Române, îl alege în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi, totodată, de Mitropolit al Banatului. Este instalat la 4 martie 1962, păstorind Mitropolia Banatului vreme de 52 de ani, până la 28 septembrie 2014, când a trecut la Domnul.
Ca ierarh s-a îngrijit de problemele administrative şi gospodăreşti din eparhie, având mai multe inițiative, dintre care amintim: construcţia unui nou corp de clădire la Centrul eparhial, reorganizarea Tipografiei arhidiecezane, organizarea unei colecţii muzeale la Catedrala mitropolitană, sprijinirea ridicării şi pictării a zeci de noi lăcaşuri de cult, restaurarea unor monumente istorico-bisericeşti din eparhie, sprijinirea, ctitoria și reînfințarea mai multor mănăstiri, înfiinţarea Facultăţii de Teologie din Timişoara, etc.
Urmare neobositelor preocupări cărturăreşti, Înaltpreasfinția Sa a fost ales, în anul 1992, membru de onoare al Academiei Române. De asemenea, a fost preşedintele de onoare a numeroase fundaţii şi societăţi. Între anii 1975-2012 a fost membru în Asociația internațională de studii patristice. În anul 1992 este ales membru al Uniunii Scriitorilor din România. I s-a conferit titlul de „cetăţean de onoare” al oraşelor Timişoara, Lugoj şi Caransebeş. În 1997 primeşte premiul conferit de Grupul pentru Dialog Social „pentru întreaga viaţă închinată adevărului, dreptăţii şi libertăţii”. În anul 2000 i s-a conferit de către Preşedinţia României ordinul naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce, iar în decembrie 2007 i s-a conferit de către Consiliul Judeţean Timiş premiul „Pro cultura timisiensis”.În anul 2008 a primit din partea Majestății Sale Regele Mihai I ordinul „Crucea Casei Regale a României”. A trecut la Domnul în 28 septembrie 2014.
