Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a deschis seria celor două zile de prăznuire care, alături de cinstirea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, sărbătorită pe 15 septembrie, formează hramul Mănăstirii Partoș.
Programul liturgic a început cu Taina Sfântului Maslu, oficiată de un sobor de preoți și ieromonahi din cadrul mănăstirii și din parohiile învecinate. Slujba a continuat cu Vecernia mare, unită cu Litia, la care a fost prezent Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan.
Din soborul slujitorilor au făcut parte arhimandritul Simeon Stana, exarhul mănăstirilor, preotul Ionuț-Ciprian Boșca, protopopul Detei și preoți din parohiile învecinate.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a vorbit despre puterea sfintei Cruci care ne vindecă, căci prin ea am fost răscumpărați din moarte. Nu doar din moartea trupului, ci din acea moarte mai adâncă, a sufletului. Hristos, prin moartea Sa pe Cruce, ne-a deschis calea spre Înviere.
Cel ce primește această taină și își poartă crucea în viață, pășește deja în lumina Învierii. Acolo, în suferință și biruință, se află adevărata viață duhovnicească, viața în Hristos. Crucea nu este doar un semn al pătimirii, ci și al nădejdii, pentru că Domnul a biruit moartea pe ea și ne-a dăruit tuturor viața veșnică.
Se spune adesea, în graiul oamenilor, că a venit moartea și l-a luat pe Vasile, pe Gheorghe, pe Floarea sau pe Ion. Dar nu moartea este aceea care îl ia pe om. Când sufletul se desparte de trup, nu moartea îi întinde mâna, ci un înger al lui Dumnezeu, blând și tăcut, îl ridică și-l poartă până la porțile Raiului. Acolo, sub privirea dreptei judecăți, sufletul va sta nu după rang sau avuție, ci după cât de multă iubire a sădit în lume. La dreapta sau la stânga, nu după meritele pământești, ci după lumina din inima lui.
Moartea, în fond, nu are nici o putere asupra noastră. Ea este doar o umbră, o tăcere ce asistă neputincioasă la lucrarea lui Dumnezeu, care se desăvârșește în fiecare dintre noi. Căci nu moartea ia sufletul, ci Dumnezeu îl primește, cu milă și dragoste de Tată.
De asemenea, Părintele Mitropolit Ioan a mai spus : „Lacrimile Sfântului Iosif sunt ca o ploaie tainică ce udă grădinile Raiului, făcând să încolțească în noi nădejdea de a urca scara lui Iacov. În aceste lacrimi, vedem chemarea de a ne ridica și de a păși pe scara ce unește pământul cu Cerul, de parcă fiecare treaptă ar fi susținută de brațele sfinților”.
Apoi, părintele stareț Simeon Stana a adresat mulțumiri Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan pentru prezența, pentru slujire, rugăciune și dragostea față de această străveche vatră monahală și credincioșilor mănăstirii.
La finalul evenimentului, pelerinii prezenți s-au bucurat de o agapă frățească în trapeza cea nouă a mănăstirii.
