De praznicul „Întâmpinării Domnului nostru Iisus Hristos”, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, a fost prezent în mijlocul obştii monahale de la Cebza, judeţul Timiş. Aici, Chiriarhul a participat la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi a rostit un bogat cuvânt de învăţătură referitor la însemnătatea duhovnicească a praznicului de astăzi. Alături de soborul maicilor, la slujbă au fost prezenţi şi credincioşi din localităţile învecinate sfântului aşezământ şi fii duhovniceşti ai acestui loc. După slujbă, Mitropolitul Banatului a vizitat complexul monahal, dar şi vechea biserică de lemn, din cimitirul satului, unde îşi are începuturile viaţa monahală de pe aceste meleaguri.
La stăruinţa vrednicului de pomenire Mitropolit Nicolae Corneanu, străvechiul aşezământ monahal de la Cebza a fost reactivat în anul 1996. În prezent, acesta este organizat ca mănăstire de maici cu viaţă de obşte şi cuprinde 25 de vieţuitoare, stareţă fiind monahia Eufimia Ciocloda, iar duhovnic, protosinghelul Serafim Grozăvescu. Slujbele religioase sunt oficiate în paraclisul mănăstirii şi în vechea biserica de lemn cu hramul “Înălţarea Sfintei Cruci”, din cimitirul satului, un loc cu o semnificaţie aparte, unde, cu sute de ani în urmă s-au nevoit cei dintâi monahi din aceste părţi ale Banatului.
Despre timpul când s-a construit biserica mănăstirii, aflată azi în mijlocul cimitirului parohial şi despre călugării care au vieţuit aici nu se ştiu prea multe. Primele informaţii se află în istoriografia străină care vorbeşte de existenţa unui vechi locaş de închinare şi de izvorul aflat sub altarul bisericii, considerat de credincioşi ca având puteri vindecătoare. Tradiţia atribuie bisericii mănăstireşti de la Cebza origini mult anterioare secolului al XVIII-lea, actuala construcţie fiind continuatoarea mai multor înaintaşe, care au fost ridicate pe locul celei de astăzi. Sub denumirea de „mănăstire“, la Cebza găsim unele însemnări pe cărţile vechi bisericeşti.
