Zile de sărbătoare la Mănăstirea Partoș

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie) reprezintă prima din cele două zile de prăznuire care, împreună (datorită succesiunii lor calendaristice), formează hramul Mănăstirii Partoș.

Programul liturgic a debutat cu săvârșirea tainei Sf. Maslu de către un sobor de preoți condus de către pr. Ioan Prisăcean, protopopul Detei. Slujirea a continuat cu săvârșirea de la orele 19.00 a vecerniei mari cu litia avându-l de astă dată în mijlocul nostru și conducând slujirea, pe arhipăstorul nostru, părintele Arhiepiscop și Mitropolit Ioan al Banatului.

În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit a vorbit despre Cruce ca simbol al nesfârșitei și generoasei iubiri a lui Dumnezeu ce se dăruiește tuturor, fără osebire. Făcând trimitere la episodul vetero-testamentar al izbăvirii lui Isaac de la jertfă prin cuvintele: “se va îngriji Domnul de oaia jertfei Sale”, Ierarhul a arătat că “la plinirea vremii”, a venit și oaia de jertfă care nu a mai fost oprită de la sacrificiu: Însuși Fiul Său, prin al Cărui sânge noi toți am fost vindecați.

La încheierea litiei părintele stareț Varlaam Almăjanu a mulțumit părintelui Mitropolit Ioan pentru prezența și slujirea sa, pentru dragostea pe care o împărtășește la fiecare întâlnire. Ierarhul și-a arătat prețuirea pentru lucrările importante ce s-au împlinit în timpul ce a trecut în Casa Sfântului.

Programul a continuat cu slujba de noapte săvârșită de către părintele stareț. A doua zi Sfânta Liturghie a fost împlinită de către un sobor de preoți condus de către arhim. Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei, care a și ținut cuvântul de învățătură, vorbindu-ne despre sensurile purtării crucii în viața noastră.

Pelerinii au participat în număr foarte mare la toate sfintele slujbe, fiind responsabili și respectând regulile acestei delicate perioade.

Dincolo însă de restricțiile timpului prezent, cu adevărat necesare, nimic nu a împiedicat ca bucuria din suflete să fie aleasă și deplină. Au fost cu adevărat clipe de bucurie și plinătate de care aveam cu toții nevoie pentru a schimba în bine viața noastră, clipe pentru care suntem cu adevărat recunoscători.

În inimă împreună cu bătrânul cel cu chip de lumină

Azi facem pomenirea Sfântului Iosif cel Nou, ocrotitorul nostru. Din muntele privegherii îi privim alergarea, ne împărtășim de virtuțile sale și îl contemplăm tainic în cereasca slavă. Îl simțim și aici tainic petrecând cu noi, dar și Sus, mijlocind pentru lume.

Mănăstirea noastră păstrează deasupra mormântului Sfântului o veche icoană a sa pictată în anul 1782 și care îl înfățișează cu ochii mari și limpezi, îmbrăcat în straie arhierești și vorbind în rugăciune cu Maica Domnului.

Alături de aceasta, în biserica mare, păstrăm cu evlavie și icoana cea nouă a Sfântului realizată acum 5 ani de către un drag prieten. Ea surprinde modul în care comunitatea noastră, contemporană cu redeschiderea mănăstirii și rectitorirea ei, “l-a văzut” pe Sfânt, l-a înțeles și l-a simțit, dată fiind aceasta experiență unică a viețuirii și petrecerii în “Casa” sa de la Partoș. Bătrânul Iosif este reprezentat cu ochii luminoși și pătrunzători, dar plini de bunătate, căutând spre fața rugătorului. Chipul său e plin de lumină și aureolat de nimbul sfințeniei, desprinzându-se din focul luptelor cu firea căzută și cu demonii, tumult sugerat de culoarea de bază roșietic – maronie a fundalului. Sfântul e îmbrăcat în veșmintele sale care se păstrează (un sacos din ele) la Mănăstirea Sâmbăta, în colecția mitropolitului Antonie. La piept strânge biserica veche, locul său de nevoință, dar și de înălțare la veșnicile lăcașuri. Bisericuță din icoană ne reprezintă pe noi, fiii săi, moștenirea sa dragă pe care o poartă în inimă și pe care o binecuvântează necontenit.

În această zi îi suntem recunoscători pentru dragostea sa, pentru ocrotirea și prezența sa sfințitoare continuă în mijlocul nostru! Să avem mereu binecuvântarea lui!

A doua zi a hramului: pomenirea Sf. Iosif cel Nou

Ziua de praznic închinată Sfântului nostru ocrotitor a debutat în Mănăstirea sa cu slujba de priveghere din ajunul acesteia oficiată de către un sobor de preoți condus de către părintele stareț Varlaam Almăjănu. În finalul acesteia părintele a vorbit despre modul minunat în care, în atâtea momente ale vieții sale, Sf Iosif și-a ridicat crucea și a purtat-o cu încredere și tărie, făcând din ea o cale către înviere și biruință, începând cu vârsta de 9 ani când s-a confruntat cu moartea prematură a tatălui său și până în ceasul propriului sfârșit petrecut în Mănăstirea sa de la Partoș.

În chiar ziua Praznicului, Sf Liturghie a fost săvârșită în prezența unei numeroase asistențe de către mai mulți preoți avându-i în frunte pe P. Cuv. Arhim. Simeon Stana, exarhul Mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei, pr protopop Ioan Prisăcean al Detei, pr Călin Ianchiș, secretar eparhial la Centrul Episcopal Caransebeș. După cuvântul de învățătură al părintelui exarh, a avut loc procesiunea în jurul bisericilor cu moaștele și icoana Sfântului împlinită de către slujitori. Apreciem prezența reprezentanților pompierilor, cei ocrotiți în chip special de Ierarhul cel sfințit, Iosif și a multor autorități civile care au prin acesta au adus un plus de cinstire sărbătorii.

Vecernia care a încheiat sărbătoarea a fost săvârșită de către P. Cuv. Dr. Nicolae Tang de la Mănăstirea Bodrog, în prezența P Cuv. Dr. Iustin Popovici de la aceeași Mănăstire (ambii ostenenitori fie la Centrul Eparhial Arad, fie la Facultatea de Teologie din același oraș), a P. Cuv. Simeon Stana, exarh și a Starețului Varlaam.

Sfântul Iosif cel Nou, părintele și ocrotitorul nostru, să ne vegheze pașii și să ne fie tuturor mereu aproape!

Sursa: www.facebook.com/ManastireaPartos

Comments are closed.