În a doua Duminică premergătoare Postului Sfintelor Paști, Biserica Ortodoxă l-a cinstit pe Sfântul Ierarh Meletie, Episcopul Antiohiei (+318), considerat ocrotitorul spiritual al persoanelor cu deficiențe de auz sau hipoacuzice.
Zeci de credincioși cu deficiențe de auz și vorbire din Timișoara au venit, încă de la orele dimineții, la Paraclisul „Sfânta Maria” de la demisolul bisericii Parohiei Timișoara-Iosefin, pentru a participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie transpusă în limbaj mimico-gestual. Slujba a fost oficiată de părintele Eugen Bendariu, singurul preot din partea de Vest a țării, special pregătit, care comunică prin mimică, gesticulație și dactileme cu persoanele cu deficiențe auditive. În cuvântul de învățătură, părintele a explicat pilda „Întoarcerii fiului risipitor”, subliniind rolul și importanța familiei într-o societate autarhică și desacralizată.
Comunitatea persoanelor cu dizabilităţi de auz şi vorbire din Timișoara
De 15 ani, credincioșii ortodocși, aparținători comunității hipoacuzicilor din Timișoara, vin în fiecare duminică și sărbătoare la Parohia Iosefin, bucurându-se atât de sfintele slujbe transpuse în limbajul mimico-gestual liturgic românesc, cât și de asistența duhovnicească, dar și de momentele de reîntâlnire și socializare, pentru că aici este locul unde ei își împărtășesc bucuriile și tristețile din cursul săptămânii, simțindu-se integrați în marea familie a credincioșilor Iosefinului. De la oficierea primei Liturghii în limbajul semnelor (12 mai 2002) și până astăzi, în cadrul parohiei se oficiază, cu regularitate, toate slujbele, inclusiv botezuri, cununii, înmormântări și parastase, tocmai ca oamenii să înțeleagă semnificația acestora și rolul lor mistagogic și soteriologic. Totodată, credincioșii surdo-muți se spovedesc și împărtășesc cu Sfintele Taine periodic, iar părintele Eugen Bendariu efectuează adeseori vizite pastorale la domiciliul acestora sau la sediul Filialei Timișoara a Asociației Naționale a Surzilor din România, stând de vorbă cu ei și implicându-se în rezolvarea urgentă a problemelor cu care aceștia se confruntă. De asemenea, la începutul fiecărui an școlar, părintele oficiază Slujba de Te-Deum la Școala profesională pentru hipoacuzici, binecuvintează săliile de curs, iar, în posturile mari, îi spovedește și împărtășește pe elevi.
Comunitatea confraţilor timişoreni cu dizabilităţi de auz şi vorbire a luat fiinţă în anul 2001, cu sprijinul Parohiei Timişoara-Iosefin. În prezent, comunitatea, singura din partea de Vest a țării, cuprinde un număr de aproximativ 300 de persoane, fiind păstorită, din 2002, de părintele Eugen Bendariu. Dacă la început, slujbele se oficiau în sala de festivități a parohiei, din 2011, prin purtarea de grijă a părintelui paroh Ionel Popescu și cu aprobarea consiliului parohial, s-a amenajat, la demisolul bisericii, în mod special pentru confrații cu dizabilități de auzire și vorbire, Paraclisul „Sfânta Maria”. „Cu aprobarea Consiliului Parohial, parohia suportă toate cheltuielile necesare întreţinerii acestei comunităţi creştine, şi facem tot ceea ce depinde de noi ca aceşti credincioşi să se simtă aproape de Biserică, să se simtă iubiţi şi apropiaţi. Nu în ultimul rând, apreciem activitatea pe care o desfăşoară preotul Eugen Bendariu, în limbajul mimico-gestual, mai ales că a reuşit să închege această comunitate, să se adune aici toţi credincioşii cu deficienţe de auz şi vorbire din oraşul nostru, al căror număr sporește cu fiecare an”, a spus părintele paroh Ionel Popescu. De asemenea, prin intermediul Sectorului social-filantropic al Arhiepiscopiei Timișoarei și al parohiei, cei mai nevoiași primesc pachete cu alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte, precum și obiecte de strictă necesitate. Pe lângă faptul că întreținerea și nevoile comunității persoanelor cu deficiență de auz și vorbire sunt suportate exclusiv de Parohia Timișoara-Iosefin, în preajma sărbătorilor Nașterii și Învierii Domnului, dar și cu alte prilejuri, parohia mai oferă jucării și dulciuri pentru copiii acestor confrați.
Sfântul Ierarh Meletie, ocrotitorul persoanelor cu deficienţe de auz
Sfântul Ierarh Meletie, Episcop al Sevastiei (Armenia), apoi al Antiohiei (a doua metropolă a Imperiului Bizantin), a trait în secolul al IV-lea, în timpul împăraților romani Constanțiu (337-361), Iulian Apostatul (361-363), Iovian (363-364), Valens (364-378), Grațian (375-383) și Teodosie cel Mare (379-395). Sfântul Ioan Gură de Aur este impresionat de evlavia credincioșilor antiohieni față de ierarhul Meletie. Iată ce spunea în cuvântul său de laudă : „De la început, de cum l-ați primit, de la venirea lui în oraș, ați dat copiilor voștri numele lui, socotind că prin acest nume aduceți în casa voastră pe sfânt. Mamele au lăsat la o parte numele părinților, ale bunicilor și ale rudelor și au pus noilor născuți numele fericitului Meletie. Dragostea credinței a biruit dragostea firii […] Numele acesta a căzut în oraș ca o lumină; și fiecare, ca și cum și-ar fi aprins o lumânare, a dus în casa lui numele acestui fericit, atrăgând în casa sa, cu acest nume, comoară de mii și mii de bunătăți […] Numele lui răsuna pretutindeni! Și pe ulițe și în piață și prin sate și pe drumuri! Dar nu numai față de numele lui ați simțit o atât de mare dragoste, ci și față de chipul trupului lui. Ceea ce ați făcut cu numele lui, aceea ați făcut cu icoana chipului lui. Că mulți au săpat icoana aceea sfântă în montura inelelor, pe peceți, pe sticle, pe pereții caselor, pretutindeni, pentru ca nu numai să audă numele Acela, ci ca să și vadă pretutindeni chipul trupului lui și să aibă o îndoită mângâiere a plecării lui” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la cel întru Sfinți Părintele nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari și despre râvna celor ce s-au adunat la această prăznuire, în Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărătești și Cuvântări de laudă la sfinți, traducere din limba greacă și note de Pr. prof. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 2002, p. 281). Și Sfântul Vasile cel Mare nutrea o considerație deosebită față de Sfântul Meletie, vizibilă din deasa sa corespondență. Iată ce-i spune în Scrisoarea 57: „Dacă cuvioșia ta ar putea să-și dea seama cam cât de mare e bucuria ce ne faci ori de câte ori ne scrii, atunci sigur că n-ai lăsa să treacă niciun prilej făr să ne trimiți o epistolă […] De aceea, ori de câte ori punem mâna pe o epistolă de-a ta, ne uităm mai întâi cât e de lungă: ea ne este cu atât mai dragă cu cât trece peste mărimea obișnuită a epistolelor. Apoi, pe măsură ce începem să o citim, ne bucurăm de fiecare cuvânt pe care-l întâlnim; în schimb, cu cât ne apropiem de sfârșitul ei, ne întristăm. Astfel încât tot ce ai spune în scrisori este lucru bun” (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, în PSB 3, traducere din limba greacă, introducere și note de Pr. Teodor Bodogae, Editura Basilica, București, 2010, pp. 133-134).
În Biserica Ortodoxă, dar și în Biserica Romano-Catolică, Sfântul Meletie este considerat ocrotitorul persoanelor cu deficienţe de auz, datorită unei întâmplări petrecute în biserica Antiohiei, pe când vorbea despre credința de la Niceea, referitoare la Sfânta Treime. În timp ce vorbea despre firea dumnezeiască și despre Cele trei Ipostasuri divine, un arhidiacon, adept al arianismului, i-a astupat gura cu mâna. Nelăsându-se intimidat, Sfântul Meletie a propovăduit dreapta credință poporului prezent la biserică prin semene, arătând, prin trei degete, cele Trei Persoane Divine, iar, prin împreunarea lor și prin arătarea unui singur deget, a închipuit o singură ființă dumnezeiască. De asemenea, tot de Sfântul Meletie este legată și o minune ce a avut loc în timpul Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol din 381. În timpul acestui sinod, Meletie – apărătorul și propovăduitorul Sfintei Treimi, i-a rușinat printr-o minune pe eretici, iar pe drepcredincioși i-a întărit în credință. Se spune că, pe când acesta explica deofințimea Persoanelor Treimice, arătând unimea dumnezeirii cu un deget, iar treimea prin trei degete, a ieșit din mâna sa o văpaie luminoasă, adeverind spusele sale și ordodoxia credinței ierarhului antiohian. În prezent, în limbajul mimico-gestual, Treimea este închipuită prin aceleaşi gesturi săvârşite de sfânt, în urmă cu peste 1600 de ani.
Text și imagine: Răzvan Fibișan
