Sute de credincioși au participat duminică, 31 mai 2026, la slujbele dedicate Praznicului Pogorârii Sfântului Duh, oficiate la Catedrala Mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi” din Timișoara de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului. La Sfânta Liturghie au slujit, alături de ierarh, preoți și diaconi din cadrul eparhiei.
Rusaliile – ziua întemeierii Bisericii
În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Părintele Mitropolit Ioan a evidențiat semnificația teologică a Cincizecimii, una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății, care marchează întemeierea Bisericii prin Pogorârea Sfântului Duh asupra Apostolilor.
Ierarhul a amintit episodul consemnat în cartea Faptele Apostolilor, când, la 50 de zile după Învierea Domnului, ucenicii au primit puterea de a propovădui Evanghelia, iar în urma predicii Sfântului Apostol Petru aproximativ 3.000 de oameni au primit Sfântul Botez.
„Duhul Sfânt a venit în lume ca să recreeze lumea după chipul lui Hristos. Duhul Sfânt a venit să pregătească mireasă pentru Hristos, adică Biserica. Biserica este în lume, dar nu este din lume. Biserica este o realitate în planul istoriei, care s-a constituit la pogorârea Duhului Sfânt. Astăzi este bucurie în toate bisericile ortodoxe din lume”, a afirmat Înaltpreasfinția Sa.
Vecernia plecării genunchilor
După Sfânta Liturghie a fost oficiată Vecernia plecării genunchilor, rânduială specifică sărbătorii Cincizecimii, care marchează prima îngenunchere a credincioșilor după perioada pascală. Totodată, ea încheie perioada Penticostarului, în care, potrivit tradiției bisericești, îngenuncherea nu se practică.
La final, Părintele Mitropolit Ioan i-a invitat pe soleea catedralei pe membrii Asociației Deportaților în Bărăgan și a stat de vorbă cu pr. Mircea Lăutaș, preot pensionar, despre deportarea din ziua de Rusalii a anului 1951. Înaltpreasfinția Sa a amintit că, în acea noapte, regimul comunist a dezrădăcinat zeci de mii de bănățeni din satele de la granița de vest, strămutându-i cu forța în câmpia pustie a Bărăganului. Părintele Mitropolit a evocat suferința celor smulși din casele lor chiar în zi de praznic și a subliniat că pomenirea acestor mărturisitori rămâne o datorie de conștiință a Bisericii. Ridicând o rugăciune pentru cei adormiți și pentru supraviețuitorii prezenți, ierarhul le-a mulțumit pentru credința păstrată în anii prigoanei.
După Vecernie, credincioșii au primit ramuri verzi de tei, simbol al limbilor de foc care s-au pogorât peste Apostoli și al darurilor Sfântului Duh. Acestea au fost duse acasă ca semn al binecuvântării, păcii și bucuriei aduse de marea sărbătoare a Rusaliilor.
